Războiul din prezent, viitorul din „Vogue”
0S-au întâmplat recent atâtea la Kiev, încât e greu de știut dacă situația se îndreaptă spre victorie sau spre înfrângere, dacă lupta e cu corupția sau cu cei care se luptă cu aceasta, dacă situația mai este sau nu sub control. Și dacă nu e, cine poate aduce speranța ca se va schimba ceva?
A fost o săptămână de război mai intensă decât de obicei, o săptămână în care, după 483 de zile de atacuri neîntrerupte, rușii au reușit ocuparea orașului Ciasov Iar, vecinul de la vest al fortăreței Bahmut, cea pentru care s-au luptat ”muzicanții” lui Rogojin, mercenarii de la Wagner, tot așa, vreun an de zile.
Cam astfel funcționează în prezent calendarul de front, anul și orașul, norocul rușilor este că se numără zilele, lunile și anii concomitent pe mai multe direcții, când se face totalul se poate înregistra un oarecare avans general.
Iar orașele sunt și ele de mai multe tipuri, mari, mijlocii, mici, ”fortărețe” urbane, chiar și sate de tip orășenesc.
Un an de zile este media pentru o localitate din zona de mijloc, dar dacă se află și pe un platou dominant, cum este cazul lui Ciasov Iar, calendarul se lungește.
Totalul, spuneam, contează.
În luna iulie rușii au mai ocupat vreo 630 de kilometri pătrați, majoritatea în regiunea Donețk, iar de la începutul anului s-au adunat 3200 de kilometri pătrați.
Problema pentru ucraineni este că există și tendința ca aceste cifre să crească până prin octombrie – noiembrie, după care se stabilizează la niveluri mai reduse.
Dar până atunci se vor mai adăuga alte câteva mii de kilometri pătrați.
Tot în zodia știrilor proaste pentru Kiev se numără și infiltrarea grupurilor de asalt ruse către centrul orașului Pokrovsk, făcându-se că nu bagă în seamă liniile de front, așa cum s-a mai întâmplat la reduta Avdeevka, acolo unde după 10 ani de asediu fără rezultate, a fost nevoie de doar câteva luni ca să fie ocupată.
Ar mai merita menționate confruntările din jurul orașului Konstantinovka, de la categoria ”mijlocie mică”, unde se pregătește un nou asediu, intrarea din ce în ce mai hotărâtă a forțelor ruse în regiunea Dnepr, desigur atacurile nocturne în care rachete și dronele ruse se duelează cu sistemele antiaeriene ucrainene.
Se mai pot adăuga piruetele Radei și cele prezidențiale în jurul instituțiilor anti-corupție NABU / Biroul Național Anti-Corupție și SAPO / Parchetul Specializat Anticorupție, scăderea nivelului sprijinului financiar extern fiind o consecință imediată, precum și protestele recente, oficial organizate în sprijinul celor două structuri amenințate cu desființarea, dar, în fapt, adunând toate nemulțumirile publice din ultima perioadă.
Pe acest fundal, se înmulțesc semnalele că se caută un nou lider la Kiev, deși comisia de selecție acționează pe modelul lucrului de la distanță.
Candidații sunt rugați, respectuos dar ferm - avem un război de încheiat, un armistițiu de obținut - să-și pună în ordine promisiunile și să-și trimită portofoliile.
Confesiuni blurate
Apariția în ”Vogue”, o revistă despre modă și stil de viață (sănătos), a devenit un fel de certificat de promovare, de trambulină politică, deși nimic nu pare a fi mai departe de cercurile puterii decât lumea sofisticată și pur subiectivă a analizelor despre ce se poartă și cu ce se asortează.
Pare că ”Vogue” se asortează din nou cu politica ucraineană, altfel nu poate fi explicată prezența în paginile acestei publicații a unui material despre fostul comandant al armatei ucrainene, în prezent diplomat de Tamisa, Valeri Zalujnîi.
În anul 2022, aceeași revistă publica un material cu președintele Zelenski și soția sa, picat cam ca nuca în perete într-o perioadă de adânci suferințe pentru populația ucraineană, dar explicat ca o necesitate de PR / Public Relations, la război faci orice ca să promovezi cauza, totul e moral pentru obținerea victoriei.
Atunci era important de evidențiat mesajul că unitatea familiei prezidențiale poate fi un simbol pentru unitatea tuturor, acum mesajul poate fi, nu știm sigur la ce s-au gândit cei de la ”Vogue”, hai să spunem ne-diplomatic: ”altul la rând”.
Până la urmă, chiar și în momentele cele mai dificile, când oamenii suferă în orașele bombardate, sau mor pe câmpul de luptă, e nevoie și de abordări din acestea mai neortodoxe, promovate pe canale lejere, un zâmbet în colțul gurii, o Giocondă alb negru, la costum sobru, nu au făcut rău nimănui.
Iar dacă articolul recent din varianta ucraineană a ”Vogue” sună ca un manifest politic, asta e, se întâmplă, au și revistele de modă cititorii lor, nu puțini, aceștia trebuie să afle că liderii, trecuți, prezenți sau viitori se îmbracă bine și vorbesc frumos.
Sau scriu.
Despre copilărie, despre ce înseamnă a fi ucrainean, despre război, despre cam ce poate să ofere un lider sincer care și-a învățat lecțiile (fiind un fel de mărturisire despre drumul personal, articolul e la persoana întâi):
Lecția 1 - Nu ne-am lăsat înșelați. Pentru că noi suntem poporul și statul. ... Credeți în Dumnezeu și nu vă temeți: o societate care caută securitate trebuie să fie gata să plătească pentru asta;
Lecția 2 - Măreția și puterea inamicului nu sunt întotdeauna ceea ce își imaginează liderii și propagandiștii săi;
Lecția 3 - Un vecin care te ajută în necaz se ajută pe sine însuși în primul rând. ... Trebuie să fii prieten cu vecinii tăi. Și trebuie să fii capabil să te aperi de cei care nu vor să-ți fie prieteni;
Lecția 4 - Inamicul care nu te-a zdrobit pe câmpul de luptă te va zdrobi în spate în același moment ...;
Lecția 5 - Nu există miracole în război. Unele legi care guvernează războiul sunt vechi de mii de ani, în timp ce altele apar abia acum. ...;
Lecția 6 - Când te gândești la victorie, trebuie să fii pregătit să fii singur. Victoria ta nu este întotdeauna benefică pentru aliații tăi. ...;
Lecția 7 - Cea mai prețioasă resursă în război sunt oamenii. ...;
Lecția 8 - Când lupți singur împotriva unui inamic mai mare, gândește-te ce fel de victorie îți dorești și poți obține acum și ce fel de victorie în viitor. Deciziile au timpul lor. ...;
Lecția 9 - Prietenii și aliații tăi nu gândesc întotdeauna la fel ca tine. ... Acum este momentul pentru a consolida prieteniile și a explica adevărul;
Lecția 10 - Fiecare zi de război este fie o lecție nouă, fie moarte. Este mai bine să înveți aceste lecții fără război. Altfel, va trebui să le înveți din experiența celor care au reușit să le supraviețuiască.
Adânc scris, chiar dacă e în ”Vogue” și unii ar putea fi curioși să afle ce treabă are un fost comandant de armată să apară și să scrie în această publicație despre hobby-uri cam depărtate de uniforma de general și să-și însoțească aceste confesiuni cu poze glamoroase peste care a trecut și o tușă blurată pe fundal, artiști suntem.
Aluziile sunt subțiri, sunt și fraze și propoziții memorabile, domnul general ambasador are pana exersată și atentă la detalii.
Dacă se mai întâmplă și alte lucruri, dacă se aliniază și dorințele unor parteneri strategici, cine știe...
Cine ar fi crezut, acum un an, când era declarat inapt pentru armată, că generalul Zalujnîi poate fi un supraviețuitor?
Care poate scrie fraze atât de mobilizatoare: ”Astăzi, avem armata cea mai mare și mai pregătită de luptă de pe continentul european. Și, prin urmare, în jurul nostru, al curajului, eroismului și inovației noastre este posibil să formăm o nouă arhitectură de securitate în Europa”.
Pare un pic în contratimp cu situația grea prin care trece armata ucraineană pe front, cu situația grea a țării în general, chiar și cu proiecția securității europene, care are și ea probleme să se coaguleze în absența cheagului american, dar un om politic trebuie să ofere speranță chiar și atunci când realitățile par că sunt împotrivă.
Oamenii nu trebuie informați ci mobilizați.
Dar momentul prin care trece Ucraina este dificil.
Patru orașe sunt pe cale să fie cucerite în curând de forțele ruse:
1. Kupiansk – 26.000 de locuitori înainte de război, fostă capitală a zonei ocupate anterior de ruși în regiunea Harkov, în prezent încercuită pe trei părți de forțele Kremlinului;
2. Seversk – 10.000 de locuitori înainte de război;
3. Konstantinovka – 8.500 de locuitori înainte de război;
4. Pokrovsk – 85.000 de locuitori înainte de război, împreună cu Mirnograd, alcătuiește o aglomerare urbană de 110.000 de locuitori. Forțele ruse se află deja în oraș.
Datorită schimbărilor aduse de utilizarea pe scară largă a rachetelor și dronelor, nu va mai fi vorba de asedii prelungite, aceste localități nemaifiind protejate de linii de front întărite, apărarea constând în fortificații și puncte independente care trebuie să facă față atacurilor metodice ale artileriei și aviației ruse.
Într-un interviu acordat ”Ukrainska Pravda”, Taras Șmut, lider al fundației umanitare ”Повернись живим” / „Întoarce-te în viață”, dar și analist militar, face o radiografie crudă a războiului din perspectivă ucraineană:
- 2025 este cel mai greu an al războiului din Ucraina;
- Rusia atacă, Ucraina pierde teren. Instituțiile stagnează;
- mobilizarea eșuează, structura de comandă se destramă;
- lungimea frontului ajunge la 1.400 km. Rusia avansează de-a lungul a 20% din acest front;
- Sumi și Harkov servesc acum drept zone tampon, deturnare de trupe și negociere teritorială;
- Rusia încearcă să cucerească întreaga regiune Donețk - avansând prin Ciasov Iar, Torețk și Pokrovsk;
- dacă forțele ruse intră în Dnipropetrovsk, punând chiar și 1 km² sub administrație rusă, s-ar putea schimba războiul din punct de vedere politic;
- Zaporojie și Herson sunt fronturi secundare;
- Moscova învață lecțiile războiului mai repede - trece de la brigăzi la divizii, inundă frontul cu drone controlate prin fibră optică;
- Sirski rămâne unul dintre cei mai buni generali ai Ucrainei, dar îi lipsesc instrumentele și lucrează în cadrul unei structuri de comandă dezarticulate.
Taras Șmut este unul din liderii tineri ucraineni care are experiența frontului, iar opiniile sale sunt departe de a accepta pierderea războiului.
Dimpotrivă, conform unei alte declarații, bătălia trebuie să continue, nu e în interesul Ucrainei să o oprească acum (interviul pentru ”Ukrainska Pravda” a fost acordat la mijlocul lunii iulie).
Realitățile din teren, recunoscute chiar de Șmut, dovedesc, însă, altceva, departe de discursul realist – optimist al acestuia (”interviul nu este despre înfrângere, doar o discuție sinceră a problemelor”, comentează pe YouTube un susținător al lui Șmut).
***
Nici articolul din ”Vogue” nu este despre copilăria și adolescența unui general devenit ambasador.
La vreme de război, în momente de răscruce, liderii se reinventează pentru a putea continua.
Dacă nu reușesc, se inventează alții.
Se încarcă comentariile...
