„Legea Uitării” pentru Inteligența Artificială
'%20fill='%23FBBC05'%20d='M0%2037V11l17%2013z'/%3e%3cpath%20clip-path='url(%23b)'%20fill='%23EA4335'%20d='M0%2011l17%2013%207-6.1L48%2014V0H0z'/%3e%3cpath%20clip-path='url(%23b)'%20fill='%2334A853'%20d='M0%2037l30-23%207.9%201L48%200v48H0z'/%3e%3cpath%20clip-path='url(%23b)'%20fill='%234285F4'%20d='M48%2048L17%2024l-4-3%2035-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
'%20inkscape:export-filename='C:\Users\GioSal\Desktop\Google%20Discover%20(truT)%20326.png'%20inkscape:export-xdpi='195.8'%20inkscape:export-ydpi='195.8'%3e%3cdefs%20id='defs14'%20/%3e%3csodipodi:namedview%20pagecolor='%23ffffff'%20bordercolor='%23666666'%20borderopacity='1'%20objecttolerance='10'%20gridtolerance='10'%20guidetolerance='10'%20inkscape:pageopacity='0'%20inkscape:pageshadow='2'%20inkscape:window-width='1920'%20inkscape:window-height='1057'%20id='namedview12'%20showgrid='false'%20inkscape:zoom='3.280264'%20inkscape:cx='10.573959'%20inkscape:cy='124.53611'%20inkscape:window-x='-8'%20inkscape:window-y='-8'%20inkscape:window-maximized='1'%20inkscape:current-layer='svg10'%20fit-margin-top='0'%20fit-margin-left='0'%20fit-margin-right='0'%20fit-margin-bottom='0'%20/%3e%3cmetadata%20id='metadata2'%3e%20Created%20by%20potrace%201.15,%20written%20by%20Peter%20Selinger%202001-2017%20%3crdf:RDF%3e%3ccc:Work%20rdf:about=''%3e%3cdc:format%3eimage/svg+xml%3c/dc:format%3e%3cdc:type%20rdf:resource='http://purl.org/dc/dcmitype/StillImage'%20/%3e%3cdc:title%3e%3c/dc:title%3e%3c/cc:Work%3e%3c/rdf:RDF%3e%3c/metadata%3e%3cpath%20style='fill:%23fbbc01;fill-opacity:1;stroke:none;stroke-width:0.1'%20inkscape:connector-curvature='0'%20id='path6'%20d='m%2017.485799,17.161672%20-7.199999,7.3%2012.699999,12.7%2012.8,12.8%20h%20-17.8%20H%200%20v%2010%2010%20h%2017.985799%2017.8%20l%207.2,-7.2%207.3,-7.2%20v%20-10.1%20-10%20l%20-12.8,-12.8%20-12.7,-12.7000001%20z'%20sodipodi:nodetypes='ccccccccccccccccc'%20/%3e%3cpath%20style='fill:%23eb4435;fill-opacity:1;stroke:none;stroke-width:0.09999999'%20inkscape:connector-curvature='0'%20id='path6-5'%20d='m%2050.05716,27.699999%20-0.01515,27.760627%202.815154,-2.760627%20c%202.777219,-2.723427%202.9,-2.7%2017.2,-2.7%20h%2014.499999%20l%2012.7,-12.7%20L%20110.05716,24.5%20l%20-7.2,-7.2%20-7.299997,-7.3000001%20-12.7,12.6999991%20-12.799999,12.8%20v%20-17.8%20V%200%20h%20-10%20-10%20z'%20sodipodi:nodetypes='ccsscccccccccccc'%20/%3e%3cpath%20style='fill:%234886f4;fill-opacity:1;stroke:none;stroke-width:0.10002016'%20inkscape:connector-curvature='0'%20id='path6-2'%20d='m%2052.636899,52.666772%20c%20-1.087936,1.139283%20-3.026919,2.966444%20-3.435046,4.11722%20-0.379981,1.071417%200.733956,1.44349%200.733956,3.08278%20v%204.5%20l%2022.709161,22.699999%2022.809202,22.799989%207.202908,-7.2%207.30294,-7.299989%20-12.705122,-12.7%20-12.805166,-12.799999%20h%2017.807188%2017.70714%20v%20-10%20-10%20H%2087.651024%2055.337988%20Z'%20sodipodi:nodetypes='csscccccccccccccc'%20/%3e%3cpath%20style='fill:%2338a752;fill-opacity:1;stroke:none;stroke-width:0.10003133'%20inkscape:connector-curvature='0'%20id='path6-7'%20d='m%2029.872141,75.638078%20-19.799999,19.812414%207.2,7.304568%207.3,7.20452%2012.699999,-12.707959%2012.8,-12.808026%20v%2017.811155%2017.7111%20h%2010%2010%20V%20102.15469%2084.443595%20l%20-10,-10.006268%20c%20-9.2,-9.105706%20-9.778745,-10.287283%20-10.078745,-14.28979%20l%200.04861,-4.686911%20z'%20sodipodi:nodetypes='cccccccccccccccc'%20/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Oamenii se schimbă. Își corectează greșelile, își revizuiesc convingerile și merg mai departe. Dar ce se întâmplă atunci când tehnologia păstrează trecutul, iar inteligența artificială îl folosește pentru a ne judeca prezentul?
Internetul ne-a oferit posibilitatea de a păstra aproape orice. Inteligența artificială aduce însă o schimbare importantă: informațiile adunate despre noi pot deveni parte dintr-un dialog, influențând felul în care suntem înțeleși, se arată într-un articol-manifest publicat pe JURIDICE.ro de senatorul Cristian-Augustin Niculescu-Țăgârlaș, membru al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului.
Riscul este să fim priviți mereu prin prisma unor lucruri pe care le-am spus, le-am căutat sau le-am crezut cândva, chiar dacă nu ne mai reprezintă.
De aici, nevoia unui principiu pe care ar putea fi numit „legea uitării”: memoria tehnologiei nu trebuie să devină o sentință pe viață pentru oameni.
Nu este un îndemn la ștergerea istoriei sau la evitarea răspunderii. Este o pledoarie pentru recunoașterea schimbării. O greșeală din trecut nu ar trebui să anuleze pentru totdeauna posibilitatea unui nou început.
Uitarea are un rost în viața noastră: ne ajută să nu retrăim permanent fiecare eșec, teamă sau pierdere. O tehnologie capabilă să păstreze asemenea amintiri trebuie gândită și din perspectiva efectelor asupra oamenilor.
Provocarea nu este, așadar, doar să construim sisteme care știu tot mai mult. Este să stabilim ce merită păstrat și când trecutul trebuie lăsat în trecut.
Progresul tehnologic ar trebui să protejeze, nu să îngrădească libertatea omului.
Se încarcă comentariile...
