Avem noi reguli privind ambalajele: ce se schimbă pentru firme și consumatori

De la producătorii de bunuri de larg consum până la importatori, magazine online și mari retaileri, companiile care pun pe piață produse ambalate trebuie să se adapteze unor reguli europene noi. Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub denumirea PPWR, se aplică începând cu 12 august 2026 și mută accentul de la simpla reciclare la modul în care ambalajul este proiectat, fabricat și introdus pe piață.

Noi reguli europene cu privire la ambalaje Foto: Adevărul

Până acum, multe companii s-au concentrat în principal pe raportarea cantităților de ambalaje și pe îndeplinirea obligațiilor privind reciclarea deșeurilor. Noul cadru european extinde însă responsabilitatea: firma trebuie să poată demonstra, încă dinainte ca produsul să ajungă la client, că ambalajul respectă cerințele aplicabile.

Pentru consumatori, efectul se poate vedea treptat în ambalaje mai ușor de reciclat, în reducerea materialelor inutile și în mai multă atenție acordată conținutului reciclat sau posibilității de reutilizare. Pentru companii, schimbarea este una semnificativă, deoarece poate afecta atât alegerea furnizorilor, cât și relația cu magazinele, importatorii și clienții, se arată într-un studiu publicat pe juridice.ro de Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru. https://www.juridice.ro/850601/toti-producatorii-importatorii-si-distribuitorii-de-produse-sunt-afectati-de-noile-reguli-privind-ambalajele.html

Cine răspunde pentru ambalaj

Un punct esențial este stabilirea exactă a rolului fiecărei companii în lanțul de aprovizionare. În funcție de situație, aceeași firmă poate avea calitatea de fabricant, importator, distribuitor sau producător, iar această încadrare nu este una pur formală. Ea arată cine trebuie să se asigure că ambalajul respectă regulile europene.

Fabricantul nu este întotdeauna societatea care produce fizic cutia, recipientul sau folia. Dacă ambalajul este comercializat sub numele sau marca unei companii, fabricant poate fi chiar operatorul economic care introduce produsul pe piață sub acel nume sau brand.

Situațiile pot deveni mai complicate atunci când pe ambalaj apare numele unei firme, dar marca aparține alteia. În acest caz, trebuie analizat cine decide efectiv cum este proiectat ambalajul și ce specificații are acesta. Și în cazul ambalajelor fără marcă, inclusiv al anumitor ambalaje pentru transport, contează cine le comandă și cine stabilește caracteristicile lor.

Nu este suficientă o declarație generică de la furnizor

Deși răspunderea juridică principală poate aparține fabricantului, acesta depinde în mod direct de informațiile primite de la furnizorii de ambalaje, materiale și componente.

Pentru a demonstra că un ambalaj respectă cerințele legale, pot fi necesare date privind compoziția materialelor, eventualele substanțe utilizate, rezultatele unor teste, proporția de material reciclat sau procesele de fabricație. O declarație generală de conformitate, transmisă fără documente și informații suficiente, poate să nu rezolve problema, mai ales atunci când în lanț sunt implicați mai mulți furnizori și subcontractori.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea nu mai poate fi gestionată exclusiv de o singură echipă din companie. Departamentele de achiziții, juridic, producție, calitate, logistică și sustenabilitate trebuie să lucreze împreună pentru a identifica riscurile și documentele necesare.

Ce ar trebui să facă firmele

Primul pas este inventarierea ambalajelor folosite. Companiile trebuie să știe ce tipuri de ambalaje utilizează, din ce materiale sunt realizate, de unde provin și pentru ce sunt destinate.

Apoi, pentru fiecare flux comercial, trebuie stabilit cine are responsabilitatea principală privind conformitatea. În continuare, firmele trebuie să verifice dacă dispun de documentația tehnică necesară și dacă informațiile primite de la furnizori permit întocmirea declarației UE de conformitate.

Acest proces este relevant nu doar pentru marii producători. Retailerii, importatorii și distribuitorii pot fi afectați atunci când comercializează produse ambalate, întrucât pot avea nevoie să verifice dacă produsele din portofoliu sunt susținute de documente corespunzătoare.

Ce riscă firmele care nu se conformează

În situația în care autoritățile constată o neconformitate, acestea pot solicita inițial remedierea problemei într-un termen rezonabil. Dacă neconformitatea persistă, pot urma măsuri mai severe, inclusiv limitarea comercializării, retragerea produselor sau rechemarea ambalajelor neconforme.

Consecințele nu sunt însă numai administrative. Lipsa documentelor poate întârzia importuri, poate complica relațiile cu distribuitorii și poate determina clienții să solicite înlocuirea unui ambalaj sau chiar schimbarea furnizorului.

Noile reguli europene privind ambalajele trebuie privite, astfel, nu doar ca o cerință de mediu, ci și ca o problemă de organizare și continuitate a afacerii. Companiile care își clarifică din timp rolurile, își verifică furnizorii și pregătesc documentația necesară vor fi mai bine poziționate pentru cerințele viitoare privind reciclabilitatea, conținutul reciclat, reducerea cantității de ambalaje și reutilizarea acestora.