Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. Aceasta este „titulatura" completă, cum este precizată în calendarul bisericesc, a celui care, în urmă cu două milenii, va fi trecut prin Pontul Euxin, a înfipt ţăruşul credinţei în nisipul coloniilor greceşti şi a anticipat astfel încreştinarea de mai târziu a românilor.
Relatia Washingtonului cu regimurile recent configurate în tarile
„primaverii arabe” îi preocupa în mod explicit pe majoritatea
comentatorilor arabi. Raportarea mai degraba pozitiva a administratiei
americane la guvernarea de orientare religioasa legitimata prin vot în
tari precum Tunisia si Egipt a stârnit un soi de nedumerire, dat fiind
istoricul pozitionarii Washingtonului fata de ceea ce îndeobste este
cunoscut ca „islamul politic”.
Pe măsură ce ne apropiem de 9 decembrie, corul propagandiştilor devine
tot mai gălăgios. Tactica gaiţelor de partid este ca, în vacarmul
general, să nu se mai audă vocea legii. Nici măcar cea a legii
fundamentale, Constituţia.
Nu,
nu despre Revoluţie e vorba aici; e prea devreme pentru asta şi, de fapt, o mai
fi ceva de zis? Să facem, cu voia Dumneavoastră, un salt în timp; dar nu în
viitor. E toamnă; şi nu orice toamnă: e toamna lui 1939. Germania a invadat
Polonia, a început războiul. La Bucureşti e încă linişte; oraşul e doldora de
frunze ruginii, s-au deschis stagiunile, iar domnii, doamnele se plimbă agale
pe Calea Victoriei.
Citeam în weekend un editorial din revista britanica amateurphotographer şi concluzia era că cea mai bună camera foto este cea pe care o ai cu tine la nevoie. Pornind de la această întâmplare, dar fară a se restrânge la ea am decis sa pornesc acest blog de "fotografie mobilă".
Deschidem în mod oficial acest blog din dorinţa de a lua parte la procesul de diagnosticare, refacere si reinventare a spiritului românesc.
Îmi imaginez cã un blogger rrom (ţigan, daca doriţi) trebuie sa “manelizeze”, pentru a confirma aşteptarile, cã e autentic si nu cineva care imitã "alla zingarese", ca la operã, sau ca in mişto-urile ieftine ale show-urilor tv.
Nici nu nu se deschise bine prăvălia
cea nouă numită www.adevarul.ro, că mă şi căută la cuibarul cu ouă un vecin de
bloc – pardon, de blog. Nu-i nimic, eu îl pedepsesc oferindu-i o za din lanţul
amintirilor. Dacă n-o să-i placă, să mă reclame la Discriminare!
Atunci când te invită cineva pentru prima oară într-o casă, trebuie mai întâi să spui bună ziua să te prezinţi şi să spui mulţumesc. O fac, deşi cu oarecare întârziere.
Am realizat asta pe la jumătatea anilor '90. La un moment dat, un prieten foarte bun m-a întrebat dacă pot să îl ajut să facă o dedicaţie muzicală soţiei cu ocazia zilei acesteia de naştere.
Bănuiala că Mercur ar putea avea calote de gheaţă la poli exista de două decade. Dar acum sonda Messenger care orbitează în jurul planetei a confirmat existenţa lor.
Îmi imaginez cã un blogger rrom (ţigan, daca doriţi) trebuie sa “manelizeze”, pentru a confirma aşteptarile, cã e autentic si nu cineva care imitã "alla zingarese", ca la operã, sau ca in mişto-urile ieftine ale show-urilor tv.
Într-o ordine complet aleatoare a articolelor, însă având în minte lansarea platformei de mâine, când va putea toată lumea să se uite pe geam la camera asta mică ce reprezintă blogul meu, mi-am dat seama că e cazul să scriu şi un articol în care să mă prezint viitorilor mei cititori.
În rîndurile care urmează, vom intra în dormitorul a ceea ce va deveni unul dintre cele mai citite bloguri româneşti din lume!
Am primit cu bucurie vestea lansării unei noi secţiuni de „cuvinte“ a ziarului "Adevărul". Bun şi frumos lucru. Căci, „ce înseamnă viaţa omului dacă i se ia comunicarea?“ se întreba cardinalul ceh Thomáš Špidlik într-o lucrare teologică contemporană.
Mă întreb, Doamne, de ce ar trebui să Te plătesc? De ce să scot pumnul
cu hârtii, ochiul dracului cum le spunem noi, să le arunc în cutiile din
fier? Să le arunc acolo, stâlcite bine între palme, în numele Tău!
ABSENŢĂ M-am întrebat, nu o dată, de ce nu avem o istorie a romanului, aşa cum generaţiile de critici de dinaintea noastră s-au întrebat de ce nu avem roman.
Perioada postdecembristă se defineşte printr-o cruntă absenţă a construcţiilor publice în România. Ca niciodată, lăcomia individuală şi-a spus cuvântul în construcţiile de vile şi palate destinate îmbogăţiţilor tranziţiei.
Vă scriu, iată, deschis, deşi nu există nicio şansă ca aceste rânduri să
ajungă către Domnia Voastră. Vă scriu fiindcă îmi este tot mai greu să
vă apăr, domnule Ibrahimovici.
Mi
s-a propus să am acest blog. În secţiunea “parenting”.
M-am speriat. M-am speriat pentru că m-am gândit: eu, blogger? Şi
când să mai am timp şi de asta? Şi despre ce? Creşterea
copilului? Nu despre autism, dizabilităţi, antidiscriminare,
drepturile omului, ONG sau fundraising!?
Într-o ordine complet aleatoare a articolelor, însă având în minte lansarea platformei de mâine, când va putea toată lumea să se uite pe geam la camera asta mică ce reprezintă blogul meu, mi-am dat seama că e cazul să scriu şi un articol în care să mă prezint viitorilor mei cititori.
De ce continuă să fie invitat pe sticla micilor ecrane un personaj ca Bogdan Chirieac, ale cărui vagi legături cu jurnalismul şi-au pierdut orice urmă de actualitate?
Avea dreptate colegul Sabin Orcan: adevărata lovitură de stat va avea
loc după 9 decembrie. Semnele sunt tot mai clare, ameninţările - tot mai
evidente.
