Arsenalul cu care Vâlcea vrea să bată Mamaia și să câștige iar la concursul național „Destinația anului“
0Două stațiuni din Vâlcea, Ocnele Mari și Călimănești, sunt înscrise în acest an în competiția online de entități din turism cu sprijin guvernamental și promovată de mass-media, inclusiv „Adevărul”.
În cadrul concursului „Destinația anului”, creat în 2021, votează publicul plus un juriu de specialitate. Votul a început la 1 martie și se încheie vineri, 7 aprilie. Gala din 27 aprilie este una cu premii simbolice constând în acordarea de titlu și promovare.
Vâlcea a câștigat anul trecut la categoria „Localități turistice“, prin vestitul Brezoi de pe Valea Lotrului. Anul acesta, pentru cele două stațiuni balneare menționate concurența este formată din: Mamaia, Rodna, Polovragi, Vama Buzăului și Săcuieu.
Vâlcea se află în concurs și la alte categorii, precum „Orașe care inspiră“ (Râmnicu Vâlcea), „Atracții cultural-educative“ (Live Music Summer Camp Brezoi) și unități de cazare în stil „Boutique” (Conacul lui Maldăr din Măldărești).
Dintre punctele forte ale stațiunilor vâlcene am aminti în mod special componenta istorică, dar și Salina Ocnele Mari, Festivalul „Buridava”, Ștrandul Fără Fund, Ștrandul Alb-Albastru, Evantaiul (Râpa Evantai, denumită şi Râpa Corbilor) pentru stațiunea Ocnele Mari și miraculoasele ape minerale, Mănăstirea Cozia, parcurile acvatice, Parcul cu cai „Poiana lui Căliman”, evenimentele artistice pe care le găzduiește, plimbările cu barca pe Olt pentru stațiunea Călimănești Căciulata.
Până acum au votat peste 200.000 de persoane, pentru cele 60 finaliste ale celor nouă categorii din concurs.
Locul unde se află Ștrandul fără fund, dar și cea mai mare biserică subterană
Ocnele Mari se află la doar 10 km depărtare de municipiul reședință de județ. Renumită stațiune balneară pe vremea comunismului, și-a pierdut titlul în preajma Revoluției, dar și l-a recăpătat în ultimii ani de când pariază din nou pe turism, sub mai multe forme ale sale.
În urmă cu două milenii, așezarea erau renumită în tot Imperiul Roman grație sării care se exploata aici și care avea valoarea aurului de astăzi. Pe atunci se numea Buridava (secolele III - I î.Hr.), era „capitala tribului geto-dac al burilor” pe vremea lui Burebista și totodată „cea mai mare aşezare dacică de la sud de Carpaţi, după Sarmisegetuza”, potrivit istoricilor.
Geto-dacii au introdus sarea în comerțul cu negustorii greci și romani, fapt confirmat de descoperirile arheologice care se tot fac aici de mai bine de șase decenii, dintre care am aminti despre masca mortuară din bronz care a stat în vestibulul vilei de protocol a lui Ceaușesescu până la Revoluție, dar și de rhytonul - o piesă unicat găsită în singurul cimitir din perioada dacică „clasică”, din România etc.. Despre exploatarea sării de la Ocnele Mari s-a pomenit și în documente de pe vremea lui Mircea cel Bătrân, dar și a altor domnitori.
Și tot sarea a făcut ca aici să existe izvoare terapeutice folosite chiar de daci și romani, potrivit legendelor, iar mai târziu, în urmă cu două secole, în urma prăbușirii plafonului unei caverne s-a format un lac în jurul căruia s-a creat cel mai cunoscut ștrand cu apă sărată din țara noastră - Ștrandul fără fund -, a cărui denumire este legată de adâncimea sa impresionantă - 120 de metri. Ulterior a mai apărut un ștrand la Ocnița, cunoscut astăzi sub numele de Ștrandul Alb-Albastru.
Pe lângă faptul că a devenit unul dintre cele mai importante obiective turistice din Vâlcea, indiferent de anotimp, Salina Ocnele Mari este locul care ascunde cea mai mare biserică subterană din țara noastră, în care pe lângă faptul că se oficiază slujbe, se găsește o bibliotecă și un muzeu. Amenajată la 226 de metri față de nivelul mării, salina se întinde pe o suprafață de 20.000 de metri pătrați și oferă pe lângă beneficiile medicale și posibilitatea de a petrece timpul într-un mod cât mai agreabil, fie pe terenurile de fotbal, baschet, tenis, biliard sau în locurile de joacă pentru copii, fie în magazinele pentru suveniruri, restaurant, la nenumăratele evenimente care se organizează aici etc..
Ape termale, izvoare minerale, parcuri acvatice, plimbări cu barca și turism monahal
O stațiune mult mai cunoscută la nivel național, denumită „Perla Oltului”, Călimănești – Căciulata vine în competiție mizând atât pe magia trecutului cât și pe cea a prezentului, pe bogățiile subsolului: apele minerale și termale, dar și pe natura extrem de generoasă, dată fiind amplasarea sa la poalele Carpaților Meridionali, a Masivului Cozia, la intrarea sudică în Defileul Oltului.
„Vizitează Călimănești, descoperă tărâmul unde istoria, miturile și legendele se împletesc, bucură-te de miracolele cu care natura și omul au înzestrat aceste locuri și acumulează experiențe!”, sună invitația prin care stațiunea balneară brăzdată de apele Oltului speră să determine cât mai mulți români nu doar să o voteze, dar și să o viziteze, mizând și pe faptul că este extrem de accesibilă, fiind pe unul dintre cele mai tranzitate drumuri naționale / europene din țara noastră - DN7 / E81, la aproximativ 20 kilometri depărtare de Râmnicu Vâlcea.
Și aici s-au descoperit urme ale unei viețuiri milenare, cum ar fi, spre exemplu, Castrul roman Arutela ridicat de arcașii sirieni în urmă cu două milenii când s-a construit și „Autostrada Antichității” - vechiul drum roman care mergea până la Dunăre, și pe care s-a circulat neîntrerupt timp de un mileniu și jumătate. De el se lega și „Drumul Sării” care pleca de la Ocnele Mari.
Capete încoronate ale lumii s-au tratat cu apele miraculoase de la Călimănești - Căciulata - medaliate în secolul al XIX-lea la Viena și Bruxelles: de la împăratul Napoleon al III-lea căruia i se ducea cu poștalionul până la Paris apă din Izvorul nr. 1 pentru a-și vindeca litiaza renală, la recomandarea lui Carol Davila, până la împăratul Franz Joseph al Austro-Ungariei, arhiducele austro-ungar Leopold Salvador sau preşedintele Franţei Emil Loubet.
Mircea cel Bătrân și-a legat definitiv destinul de aceste locuri prin construirea pe malul Oltului a ctitoriei sale - Mănăstirea Cozia, ce i-a devenit mai târziu și necropolă. Aici a funcționat prima școală de caligrafi și copiști din Țara Românească, iar primul imnograf român – marele logofăt al Ţării Româneşti Filotei a compus tot aici poezie și cântări religioase folosite în cultul ortodox. Mănăstirea Cozia a fost de asemenea și lagăr pentru prizonieri și grajd de cai în Primul Război Mondial.
Tot aici se găsește și cea mai veche mănăstire de maici din România, pe singura insulă locuită a Oltului - Mănăstirea Ostrov.
Pe unul din traseele montane care urcă la Releul de pe Masivul Cozia se ascunde primul așezământ monahal din țara noastră în care nu au avut voie să intre femeile timp de un secol (1809 - 1936), ars din temelii de turci - Mănăstirea Stânișoara. Iar la baza aceluiași masiv se află un alt lăcaș de cult secular construit în jurul unor grote vechi de peste cinci secole săpate în stâncă de pustnici, unice în ţară - Mănăstirea Turnu.
Astăzi, stațiunea își atrage turiștii prin nenumărate piscine cu ape termale și minerale, prin parcuri acvatice, dar și prin croaziere cu vaporașul pe Olt.
Stațiunea-oraș de pe malurile Oltului intenționează să transforme 20 de hectare ale sale într-o pădure parc, în continuarea traseului existent dedicat unei alei pentru cură balneară, care trece pe lângă micul castel de pe Valea Oltului ce a aparținut familiei nobiliare Cantacuzino. Aici și-a petrecut ultima parte din viață prințesa Ioana Cantacuzino, prima femeie care a condus o școală de pilotaj din România.
Se mai cuvine să amintim că din Căciulata începe spectaculosul defileu al Oltului, cel mai lung din țara noastră, dar și că aici este poarta de intrare în Parcul Național Cozia, arie protejată întinsă pe 17.000 ha, din care aproximativ 3.300 ha sunt acoperite cu păduri de fag virgine și cvasivirgine incluse în patrimoniului natural UNESCO.
Una dintre cele mai frumoase cascade din țara noastră, Lotrișor, reprezintă singurul torent care trece printr-un tunel pentru o cădere de zeci de metri, fiind una din nenumăratele comori ale parcului național din Vâlcea.
Se încarcă comentariile...
