Cine e geograful francez care a trasat graniţa de Vest a României. Americanii voiau frontiera la baza Munţilor Apuseni

0
Publicat:

Aşezată pe o alee lăturalnică a Parcului 1 Decembrie din centrul municipiului Oradea, în umbra Monumentului Ostaşului Român ridicat în cinstea eroilor căzuţi în cel de-al Doilea război Mondial, se află o altă statuie. 

Emmanuel de Martonne a realizat 63 lucrări dedicate spațiului carpato-danubiano-pontic.
Emmanuel de Martonne a realizat 63 lucrări dedicate spațiului carpato-danubiano-pontic.

Este un bust elegant şi discret pe care scrie simplu: Emmanuel de Martonne, geograf francez, şi anii între care a trăit, 1873 – 1955.

Nici oraşul, şi nici parcul nu au fost alese la întâmplare. Geograful francez e cel care, la conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920, a militat ca frontierele României să includă Oradea, Timişoara, Arad şi Satu Mare, aspecte legiferate prin Tratatul de la Trianon, semnat pe 4 iunie 1920.

Comitet pentru trasarea graniţelor

Primul Război Mondial a dus la prăbuşirea imperiilor din Europa de Est. În locul Imperiului Austro Ungar, al celui Ţarist şi Imperiului Otoman au apărut statele cu frontierele negociate în Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920. Iar pentru ca noile granițe să aibă baze cât mai solide, în cadrul Conferinței de Pace a funcționat un Comitet de Studii.

Era alcătuit din oameni de știință desemnați să producă argumente pentru trasarea frontierelor noilor state. Președintele acestuia a fost geograful francez Emmanuel de Martonne”, a explicat, pentru „Adevărul”, istoricul orădean Cristian Culiciu.

Francez, specialist în România

Absolvent de filologie, apoi de geologie și istorie, Emmanuel de Martonne a predat istoria şi geografia şi literatura la Universitatea din Rennes. Cerceta și desena hărți, făcând muncă de teren, urcând munți și vorbind cu oamenii pe care-i întâlnea.

Francezul a cercetat Carpaţii româneşti, lunca Dunării, a vizitat  Apusenii dar și Basarabia, şi a relatat cele văzute în două teze de doctorat, una în litere („La Valachie”), alta în științe. De Martonne a studiat geografia, flora, fauna, populația și meteorologia locurilor, ocupaţiile oamenilor, făcând referire și la lipsa drumurilor din munții românești și nevoia de a merge pe potecile păstorilor, ceea ce îi transforma deplasările în adevărate expediții.

În Bihor, a vizitat Depresiunea Beiuș-Vașcău, descriind platforma Cârligata, calcarele din zona Meziad și văile de la sud de Budureasa.

Oradea cui?

Una dintre lucrările despre România, „Eseu asupra hărții etnografice a Țărilor Române”, care folosea principiul majorităţii etnice, a stat la temelia dezbaterilor privind granițele României cu Ungaria, Serbia și Bulgaria din timpul conferinţei de Pace de la Paris din 1919-1920.

În 1919-1920, Oradea se afla, conform hărții lui de Martonne, la marginea teritoriilor locuite majoritar de maghiari și aproape de zonele preponderent românești. Oradea avea 68.081 locuitori dar numai  8.441 (12,39%) erau români. Se punea problema trasării graniței astfel încât România Mare să includă sau nu Oradea, orașul fiind important economic”, explică istoricul Cristian Culiciu.

Ca să se ia o decize, spune tot el, s-a apelat la recensămintele austro-ungare, fiind luat în considerare relieful, precum și căile de comunicație, dar şi faptul că Armata Română ocupase orașul pe 20 aprilie 1919, continuându-și apoi drumul până în Budapesta bolşevică.

Voiau o „contragreutate”

Până atunci, au apărut o serie de variante, inclusiv s-a pus în discuţie alipirea Ungariei la România.

Ideea, neoficială, a aparținut contelui István Bethlen și contelui Pál Teleki, care se arătau gata să ofere Coroana Sfântului Ștefan suveranului României, Regele Ferdinand I. Cei doi nobili doreau o „contragreutate” la nou-creata Uniune Sovietică, şi anume un stat federativ în zona Dunării care ar fi permis, în optica lor, păstrarea Transilvaniei sub control ungar”; spune Culiciu.

De cealaltă parte, românii ar fi vrut extinderea cât mai mult a granițelor, până pe Tisa, variantă neacoperită istoric și demografic, iar experții americani și cei italieni au militat pentru o graniță la baza Munților Apuseni, care ar fi exclus oraşele Satu Mare, Oradea şi Arad. Şeful delegației române, Ion I. C. Brătianu, i-a câştigat de partea sa pe premierul Franței, Georges Clemenceau, și pe președintele american, Wilson, profitând şi de sprijinul lui de Martonne.

În felul acesta, şi-a impus dorința de a include cele trei orașe în noul stat românesc”; explică istoricul.

În final, frontiera a fost trasată astfel încât linia ferată Satu Mare - Arad, precum și gurile Mureșului să rămână integral pe teritoriul românesc, iar noile granițe au fost oficializate prin Tratatul de la Trianon.

Pentru recunoașterea eforturilor științifice ale lui Emmanuel de Martonne, în 2019, Direcția Județeană pentru Cultură Bihor a decis să amplaseze un bust al acestuia în parcul din centrul oraşului.

Francez în Academia Română

Unul dintre discipolii lui de Martonne, Robert Ficheux (1898-2005), a dedicat şi el numeroase lucrări României. Licențiat în istorie și geografie la Universitatea din Sorbona şi încadrat la Institutul Francez de Înalte Studii din București, Ficheux a vizitat, la pas, peste 100 sate din Munţii Apuseni ca să elaboreze o teză de doctorat despre geomorfologia zonei, lucrare cu peste 1.000 de pagini, sute de hărți și fotografii.

Ficheux a scris în total 27 de cărți despre spațiul românesc, între care „Moții” și „Românii și minoritățile etnice din Transilvania”. În anii ’30 a fost secretar general al Misiunii Universitare Franceze din România și profesor la Universitatea din Cluj, iar în 1991 a devenit membru al Academiei Române.

Oradea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite