Secretele marelui șantier al barajului Gura Apelor. Imaginile rare cu colosul din munții Retezat VIDEO
0Șantierul barajul Gura Apelor din Retezat a fost unul dintre cele mai mari din România anilor '70. Imagini de arhivă dezvăluie desfășurarea de forțe impresionantă la înființarea barajului, lacului de acumulare, a aducțiunilor și hidrocentralelor din munți.
Lucrările la Amenajarea Râul Mare – Retezat, unul dintre marile proiecte hidroenergetice din istoria României, au început în 10 ianuarie 1975.
În următorul deceniu, peste 4.000 de români au muncit pe șantierul uriaș din masivul Retezat, în condiții dificile, la barajul Gura Apelor și la uzinele hidroelectrice Retezat și Clopotiva, cu o putere instalată de 349 MW și o energie medie multianuală de 629,50 GWh.
Investiția viza înființarea hidrocentralei Retezat, o construcție subterană de mare cădere (582,5 metri), cu volumul unei clădiri de 15 etaje, în care sunt adăpostite cele două turbine Francis. Hidrocentrala din Retezat a fost construită în 11 ani, având puterea instalată de 335 MW.
Hidrocentrala se află sub Lacul Gura Apelor, întins pe mai mult de 400 de hectare și stăvilit de unul dintre cele mai mari baraje de anrocamente din lume, cu înălțimea de aproape 170 de metri.
Cele două uzine hidroelectrice au fost finalizate în 1986, în timp ce uriașul baraj de anrocamente a fost realizat în totalitate abia în anul 1999.
Înainte de a începe construcția barajului, au fost excavate aproape două milioane de metri cubi de rocă și pământ, până când constructorii au ajuns la un strat de fundare extrem de dur.
De asemenea, la construcția barajului au fost folosiți peste nouă milioane de metri cubi de pământ, argilă, pietriș – materialele ecologice menite să înlocuiască pe cât posibil utilizarea betonului.
Tuneluri săpate pe sub Rezervația științifică Gemenele Retezat
Eforturi supraomenești au fost depuse în anii ´70 și ´80 pentru construcția aducțiunii principale din Retezat, o galerie cu o lungime de peste 18 kilometri și un diametru de 4,9 metri, săpată în munți pentru a colecta apele din Retezat și a le dirija spre Lacul Gura Apelor.
Captările secundare ale acesteia, Netiș, Bodu și Valea Mare, deși construite cu tehnologia acelor vremuri au fost realizate cu o precizie uimitoare pentru specialiști, reușind să se întâlnească în inima muntelui.
Aducțiunea secundară a lacului de acumulare Gura Apelor preia apele a 12 pâraie de pe versantul nordic al Retezatului, printr-un sistem de galerii subterane cu o lungime totală de 30 de kilometri.
„Iniţial, s-a prevăzut captarea a 21 de afluenţi cu un debit mediu total de 5,13 metri cubi /secundă. La intervenţia Academiei Române pentru prezervarea şi protejarea mediului în Parcul Naţional Retezat şi Rezervaţia științifică Gemenele, din Retezat, s-a renunţat la nouă captări, rămânând un debit mediu de 3,80 m³/s, la o valoare procentuală de 40 %. Cele 12 pîraie captate sunt: Lănciţiu, Afluent Râu Bărbat, Râu Bărbat, Râul Alb, Paroşul Mic, Paroş, Beagu, Obîrşia Nucşoarei, Nucşoara, Ciurila, afluent Râuşor şi Râuşor. Debitul lor este transportat cu o aducţiune secundară de 30.286 metri din care 29.957 în subteran, restul de 329 m reprezentînd canalul de coastă Lănciţiu”, informa Hidroconstrucţia.
Barajul din Retezat, imagini inedite
O serie de imagini rare, publicate în volumul „Hidroconstrucția – Sucursala Rîul Mare Retezat” (2013) oferă mărturii despre concentrarea de forțe din jurul marelui proiect hidroenergetic.
Imaginile de arhivă arată cum au fost construite barajul din Retezat și uzina sa subterană. Scene din timpul lucrărilor la colosul din Retezat au fost prezentate și în filmul „Un petic de cer” (1984), realizat pe șantierul din inima munților.
„Organizări tehnologice de o mare diversitate, ateliere centrale, ateliere la nivel de șantier și lot, balastiere, stații de sortare, fabrici de beton, stații de compresare, autobaze, parcuri de utilaje, ateliere de reparații pe grupe de utilaje, mijloace de transport și ateliere de confecții cu prelucrări metalice complexe au fost puse în funcțiune în primii trei ani de la deschiderea lucrărilor”, aminteau autorii volumului „Hidroconstrucția – Sucursala Râul Mare Retezat”, coordonat de Ioan Radu și Mihai Cojocar.
În jurul şantierului uriaş din munţi, de la mijlocul anilor ´70 au fost înfiinţate mai multe colonii muncitoreşti, în care au locuit sute de familii. Primele trei au fost amenajate la Brazi, Baraj şi Brădăţel, în apropierea barajului. O altă colonie a fost înființată la Râușor.
Tehnologia americană pentru tuneluri
În primii ani de la începerea construcţiei barajului, galeriile din munte au fost săpate prin metodele clasice de împușcare cu dinamită însă din 1980, a fost adoptată forarea mecanizată prin introducerea unei maşini Robbins, cu un avans mediu de 174 de metri pe lună şi maxim de 330 de metri pe lună.
„Specială a fost strădania pentru punerea în funcțiune a mașinii de forat la secțiune Robbins, construită și livrată de firma americană Robbins, din Seatle, Atelierele centrale cu un grup de specialiști conduși de ing. Viorel Vasnea au realizat întregul sistem numit Spatele mașinii, de la proiecte la construcția acestei tehnologii complexe cu o foarte mare productivitate”, arătau autorii volumului.
Utilajul folosit la excavarea tunelurilor a fost folosit pentru prima dată în România, la excavarea ultimilor șapte kilometri ai aducțiunii principale a laculuid e acumulare.
Condițiile grele de lucru pe barajul din Retezat
Condițiile de lucru au rămas însă dificile, iar lipsurile întâmpinate pe șantier au prelungit până în 1986 finalizarea hidrocentralei Retezat și a aducțiunilor sale. Între timp, o mulțime de accidente de muncă au avut loc pe durata lucrărilor și au făcut aproape 50 de victime.
„Au fost multe accidente, mulți vătămați și morți. Majoritatea s-au datorat angajamentului uman în scopul realizării acestor mari lucrări care s-au desfășurat adeseori în condiții foarte grele sub presiunea timpului, strădanii lăudabile dar care nu au ținut cont suficient de riscuri și pericole. Multe dintre accidente au avut drept cauză neștiința, lipsa de experiență, nesupravegherea corespunzătoare. Au fost și accidente în care fatalitatea a fost o cauză de netăgăduit”, arăta Ioan Radu, unul dintre autorii volumului.
Inundaţiile, prăbușirile de stânci şi alunecările de teren frecvente au cauzat și ele întârzieri, la fel și insuficiența forței de muncă, într-unul dintre cele mai industrializate județe ale României.
Barajul din Retezat, unul dintre cele mai mari din Europa
Rezultatul lucrărilor a fost spectaculos. Barajul Gura Apelor, înalt de aproape 170 de metri, din anrocamente, grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase, este unul dintre cele mai mari din Europa.
Lacul său de acumulare, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri şi un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă.
În 2021, la 35 de ani de la inaugurarea acumulării din Retezat, lacul Gura Apelor a atins pentru prima dată nivelul maxim de umplere, ajungând la cota 1.072,5 metri deasupra Mării (mdM).
Centrala subterană Retezat este a doua ca putere de pe râurile interioare din România, după cea de pe râul Lotru.
Se încarcă comentariile...
