Retrocedarea controversată a Masivului Retezat. Cum au moștenit două austriece, ilegal, 10.000 de hectare

În 2006, la câteva luni de la depunerea cererilor, două austriece au primit o „moștenire” de 10.000 de hectare în Masivul Retezat. Tribunalul Hunedoara a motivat sentința prin care a stabilit că retrocedarea din Retezat a fost făcută ilegal.

Pădurile din Retezat au făcut obiectul unui proces îndelungat. Foto: Daniel Guță

Tribunalul Hunedoara a publicat motivarea sentinței definitive din 10 noiembrie, prin care, după 13 ani de la începerea procesului, magistrații au decis, definitiv, că retrocedările unor suprafețe uriașe de teren din Retezat, către presupusele moștenitoare ale familiei Kendeffy, au fost făcute ilegal.

Maria Kendeffy (decedată în 2016, la 96 de ani) și fiica sa Elisabeta Pongracz, ambele cetățene austriece care nu au locuit niciodată în România, au obținut nelegal, în 2006, titluri de proprietate pentru peste 10.000 de hectare în masivul Retezat, potrivit deciziei Tribunalul Hunedoara, luată la capătul unui proces început la Judecătoria Hațeg în 2009 și finalizat după 13 ani.

În 6 decembrie 2006, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor, constituită în baza unui ordin al Prefectului, a emis trei titluri de proprietate pe numele celor două solicitante, cu domiciliile în Viena, după ce a stabilit că familia Kendeffy a deţinut proprietăţile solicitate în Retezat.

Solicitările de despăgubire au fost depuse începând din luna noiembrie a anului 2005, pentru terenuri identificate pe raza localităților Petrila, Pui, Sarmizegetusa, Râu de Mori, Sântamaria Orlea. La un an de la depunerea cererilor, peste 10.000 de hectare de păşuni, păduri, goluri alpine, inclusiv terenurile pe care se află lacuri glaciare din Parcul Naţional Retezat şi rezervaţia ştiinţifică Gemenele.

Dosarul Retezat, finalizat după 13 ani

În 2009, Academia Română și statul român prin Ministerul Finanțelor au reclamat ilegalitatea împroprietăririi austriecelor cu 10.000 de hectare în Retezat, iar în 2020, Judecătoria Hațeg le-a dat dreptate.

Tribunalul Hunedoara a reținut că prima instanță a prezentat argumentele pentru care preupușii moștenitori ai familiei Kendeffy nu aveau dreptul la terenurile din Retezat, deoarece până la sfârşitul anilor ´20, în baza Legii din 1921, statul român plătise despăgubiri juste foştilor proprietari ai terenurilor, în urma unor acorduri şi a unor procese internaţionale.

Retrocedarea din Retezat, ilegală

Cele două austriece au fost împroprietărite în 2006 inclusiv cu terenuri din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, a căror înstrăinare era interzisă, a mai stabilit instanţa.

„Tribunalul constată că judecătoria şi-a fundamentat această soluţie pe împrejurarea că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate prin expropriere în baza Legii din 1921 şi pe împrejurarea că prin mai multe hotărâri de guvern, (chiar anterioare emiterii titlurilor de proprietate atacate), s-a aprobat inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în care a fost inclus Parcul Național Retezat - Rezervație Științifică, Punct de cercetare, observare, control, de 10.000 de hectare, situat în județul Hunedoara, munții Retezat - şi care se identifică cu parte din terenurile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeth, prin titlurile de proprietate atacate”, se arată în motivare. 

Tribunalul Hunedoara a menținut decizia Judecătoriei Hațeg.

„În acest sens, Tribunalul a reținut că prima instanţă a prezentat argumentele pentru care a constatat că defuncta Kendeffy Maria nu avea calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire, iar în ce priveşte despăgubirile a indicat în concret cum au fost acestea achitate”, se arată în motivare.

Maria Kendeffy nu avea dreptul la moștenire

Magistrații au stabilit că austriecele nu erau îndreptățite să fie declarate moștenitoare ale nobililor Kendeffy.

Maria Kendeffy, în calitate de noră a lui Gabor Kendeffy, avea nevoie de un certificat de moştenitor sau să fie menţionată în testament pentru a putea primi titlurile de proprietate, fapt care nu a fost dovedit.

„Nu pot fi primite argumentele invocate de recurente în sensul că Maria Kendeffy era îndreptăţită la reconstituire, în calitate de moştenitor legal al numiţilor Kendeffy Gabor și Kendeffy Ludovic, motivat de faptul că acceptarea moştenirii s-a făcut prin depunerea cererilor de reconstituire. În acest sens, astfel cum rezultă din actele de la dosar, se poate constata că deşi aceasta a avut cetăţenia română la data formulării cererii de reconstituire, ea nu avea însă calitatea de persoană cu vocaţie la moştenirea lui Kendeffy Gabor și Kendeffy Ludovic. În mod corect s-a reţinut că Maria Kendeffy în calitate de afin, nu avea vocaţie la succesiunea autorilor”, se arată în motivare.

Nici fiica ei, Elisabeth Pongracz, nu putea fi îndrepătăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Retezat, ea neavând cetățenie română la momentul depunerii cererilor.

Potrivit certificatului constatator emis de Ambasada României la Viena, a dobândit cetăţenia română la data de 9 septembrie 2009, ulterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, se arată în dosar.

„Tribunalul reţine că atâta timp cât nu s-a dovedit că Pongracz Elisabeth avea cetăţenia română la data formulării cererii de reconstituire, aceasta nu îndeplinea condiţia cerută de art. 48 din Legea 18/1991 şi art. 44 din Constituţia României. Prin urmare, în condiţiile în care recurenta nu avea cetăţenie română la data formulării cererii de reconstituire, aceasta nu îndeplinea condiţia de a fi persoană îndreptăţită la reconstituire, ceea ce conduce la concluzia că eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea sa s-a realizat cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Legii 18/1991”, se arată în motivarea deciziei instanței, prin care statul român a redevenit proprietar al terenurilor din Retezat.

Familia Kendeffy are rădăcini medievale

Familia Kendeffy a purtat la origine numele de Cândea sau Cânde, iar potrivit istoricilor români a fost atestată ca fiind prima familie de nobili români cunoscută după nume în Ardeal. 

Originea nobililor care au stăpânit ţinuturi întinse din Transilvania a stârnit controverse. Documentele vechi îi atestă din secolul al XIII-lea, de când a fost datată şi Cetatea Colţ, ale cărei ruine de la poalele Retezatului ar fi aparţinut cnejilor. Primele proprietăţi ale familiei transilvănene au fost atestate de la mijlocul secolului al XIV-lea, la poalele Retezatului.

În secolele următoare, averea nobililor de la poalele Retezatului a sporit, odată cu ascensiunea lui Ioan de Hunedoara, pe care Cândeștii l-au sprijinit în mai multe acțiuni militare. Printr-un ordin al voievodului, familia Cândea a primit în secolul al XV-lea mai multe sate din Ţara Haţegului. La sfârşitul secolului al XV-lea, nobilii au intrat în posesia altor ţinuturi întinse din Retezat, Munţii Cugirului şi Valea Jiului, dăruite de regele Ungariei lui Mihai Cânde. Acestea cuprindeau Codrii Balomirului, numeroase sate din jurul Haţegului, satele Petrila, Câmpul lui Neag, Merişor, Maleia din Valea Jiului.

În anul 1504, potrivit datelor istorice, Mihai Cânde a primit ca răsplată pentru slujirea regelui Vladislav al II-lea permisiunea să îşi aducă din Ţara Românească 12 sălaşe de ţigani, pentru a-i folosi la spălarea aurului din nisipul râurilor.

Au urmat căsătorii care consfinţeau alianţe cu familiile bogate ale Ungariei, iar potrivit istoricilor, treptat vechea familie a Cândeştilor s-a maghiarizat complet sub numele de Kendeffy.

Până la mijlocul secolului al XX-lea, familia Kendeffy a deţinut proprietăţi întinse în Ţara Haţegului şi Retezat, dar şi în alte regiuni din Ardeal. Un raport al Curţii de Conturi din 2013, susţinut de documente de arhivă, arată că fraţii Ludovic şi Gabriel Kendeffy au rămas fără cea mai mare parte din proprietăţi după Reforma Agrară din anul 1921, fiind despăgubiţi de statul român, în urma naţionalizării moşiilor, cu sume importante.