Video Mărirea și decăderea unui fost mare centru minier. Mega-construcțiile din anii '60 au ajuns istorie VIDEO
0Un șir de investiții uriașe în industria minieră a transformat în anii '60 satul Teliuc din Hunedoara într-un mare centru minier. Acum, ruinele miniere împânzesc satul de la marginea Hunedoarei.
Puțin peste 2.000 de oameni mai trăiesc în comuna Teliucu Inferior din Hunedoara (video), un fost centru muncitoresc din vecinătatea municipiului Hunedoara, faimos în trecut pentru minele de fier. Epoca mineritului a apus, însă ruinele sale încolțesc așezarea.
Primele mine de fier din Hunedoara datează din vremea dacilor, iar vestigii ale exploatărilor antice au fost descoperite de-a lungul timpului la Teliuc și Ghelari.
Zăcămintele de fier au fost exploatate intens începând din secolul al XIX-lea, însă expansiunea centrului minier a început în primii ani după Al Doilea Război Mondial, când satul pitoresc de lângă Hunedoara a devenit localitate minieră.
Atunci au fost construite și primele blocuri din satul Teliucu Inferior din Hunedoara și tot de atunci a fost deschisă uriașa carieră minieră din centrul așezării.
„Pe planul Teliucului, alături de firul albastru al Cernei, de zona roşie a satului existent şi de cea violetă a minei, apare un contur capricios pe care scrie: perimetru cu pante accesibile pentru construcţie. În interiorul perimetrului, şase blocuri de pe plan îşi au de pe acum corespondentul fidel în realitate: stau înşirate pe buza dealului, jumătate gata tencuite, celelalte, cu ţigla adunată în căpriori”, informa revista Flacăra, în 1955.
Proiectele de transformare a Teliucului într-un mare centru minier se întindeau atunci pe mai multe decenii.
„Dar planul de urbanism nu priveşte numai anul 1955. Cercetându-l atent, aruncăm de fapt ochiade în 1960 şi-n 1970. Aci, în spatele stadionului proaspăt amenajat, se va înălţa un cartier vast, cu zeci şi poate sute de apartamente, în care se vor muta minerii care astăzi, în 1955, locuiesc în satele din preajmă, la patru ori la 11 kilometri. Tot din plan, aflăm că pe aci va trece o şosea modernă, care va lăsa departe, în colbul trecutului, colbul actual al drumului”, arăta revista Flacăra, în 1955.
Mina de fier Teliuc a ajuns la apogeul expansiunii în anii ’60, în urma unor investiții masive ale regimului comunist în industria extractivă. Mii de oameni lucrau în cele două așezări miniere din vecinătatea Hunedoarei, Teliuc și Ghelari, devenite localități urbane în anii ’80 și propuse ca viitoare orașe în ultimii ani ai regimului Ceaușescu.
Mulți dintre muncitorii din mină proveneau din regiunile care atunci erau mai puțin industrializate: Moldova, Dobrogea, din sudul și nordul României.
Însă zăcămintele de fier din zona Teliuc – Ghelari, exploatate intens pentru a asigura o parte din materiile prime pentru Combinatul siderurgic Hunedoara au fost epuizate treptat, tehnologiile folosite în deceniile de comunism au avut o viață scurtă și o eficiență redusă, iar minele au intrat într-un declin ireversibil de la începutul anilor ’90.
Până la mijlocul anilor 2000, toate minele de fier din Munții Poaian Ruscă – Huendoara, au fost închise.
Lăudate în timpul regimului comunist, fostele exploatări Teliuc și Ghelari au lăsat în urma lor sute de hectare de terenuri ocupate cu clădiri miniere dezafectate, instalații, iazuri miniere și tot felul de alte ruine industriale, peste care trecerea timpului, natura și oamenii și-au pus amprenta.
Cariera minieră Teliuc a devenit lac
Forfota care cuprinde în trecut așezarea s-a stins și ea încet, iar în prezent fosta localitate minieră a rămas, mai degrabă, un loc de tranzit pentru călătorii care pornesc din Hunedoara spre Lacul Cinciș și satele din Ținutul Pădurenilor.
Unii dintre oaspeții așezării se opresc însă, din drumul lor, pentru a privi uriașul lac de acumulare (video) apărut în ultimele două decenii în locul fostei cariere minere din Teliuc.
„Acum 20 de ani, aici era cariera minieră Teliuc, de unde se extrăgea minereul de fier. Avea o adâncime de peste 100 de metri. Apoi, minele au fost închise, iar izvoarele au inundat lacul Teliuc și au făcut ca nivelul apei să crească neîncetat. Malurile sale fiind din șisturi, apa s-a infiltrat în ele și au loc frecvent alunecări de teren. De aceea, lacul Teliuc, oricât de interesant pare, trebuie privit mai de la distanță”, povestește un localnic.
Cariera minieră Teliuc a fost înființată în anii ’50 și a fost exploatată intens în deceniile următoare, până la închiderea, în anii 2000, a minei de fier din vecinătatea Hunedoarei.
Cea mai folosită metodă de exploatare a carierei miniere a fost dinamitarea pereților săi, urmată de încărcarea rocilor și minereului în excavatoare, vagoane sau pe benzile de transport pentru a fi apoi procesate.
În cariera adâncită de-a lungul timpului până la aproape două sute de metri, apele izvoarelor subterane care împânzesc ținutul au putut ajunge ușor, infiltrându-se prin rocile calcaroase.
Problemele carierei miniere care se văd în prezent în alunecările de teren de pe malurile noului lac minier sunt legate de compoziția solului, un amestec de roci metalice și calcaroase.
Râul Cerna din Hunedoara curge în apropiere de lacul minier, albia sa fiind despărțită de carieră de o fâșie de circa 20 de metri.
Investițiile care au transformat Teliucul în anii ‘60
Aflat la cinci kilometri de sat, Lacul Cinciș din Hunedoara (video) a fost amenajat la începutul anilor ’60, pe valea Cernei.
În anul 1962, construcția barajului Lacului Cinciș era în toi, iar aproape 1.000 de oameni din satele Cinciș și Cerna și din cătunele Baia Craiului, Moara Ungurului, Valea Ploștii și Bălana, în apropiere de satul Izvoarele, au trebuit să își demoleze casele și să se mute pe dealul pe care a fost înființat satul Cinciș – Cerna.
Barajul lacului Cinciș a fost construit în numai 14 luni, în perioada 1962 – 1963, la circa 10 kilometri de Hunedoara.
Iar în spatele arcului uriaș de beton, cu o înălțime de peste 40 de metri, a fost înființat atunci Lacul Cinciș din Hunedoara, menit să asigure alimentarea cu apă pentru combinatul siderurgic din Hunedoara și să prevină inundațiile pe cursul inferior al râului Cerna, pe următorii circa 20 de kilometri până la vărsarea în râul Mureș.
În afara scopului său principal pentru care a fost amenajat, Lacul Cinciș din Hunedoara a devenit cu timpul o zonă de relaxare favorită pentru numeroși localnici și turiști veniți în excursii în Hunedoara.
Cel mai lung tunel din România
Tot în anii ’60, când minele de fier din împrejurimile Hunedoarei și combinatul siderurgic al orașului se aflau în plină expansiune, le Teliuc au fost realizat cel mai lung tunel din România.
Tunelul de peste șase kilometri lega prin munți localitățile miniere Ghelari și Teliuc. A fost construit în patru ani, inaugurat la mijlocul anilor ’60 și a fost folosit timp de patru decenii.
Tunelul Teliuc – Ghelari (video), dotat cu instalații moderne de transport și iluminat, la acea vreme, a fost dat în folosință în 1 aprilie 1967 și a funcționat până la închiderea minelor, în 2005.
Tunelul este inundat, iar apele au înghițit atât șinele, cât și instalații și chiar locomotive și vagonete, spun localnicii.
Punctul final al traseului liniei de transport subterane Ghelari – Teliuc era Uzina de preparare de la Teliucu Inferior, aflată pe malul stâng al Cernei, la circa cinci kilometri de Hunedoara. Aici, minereul era prăjit pentru a fi transformat în concentratul de fier necesar combinatului siderurgic din Hunedoara.
Preparația a fost pusă în funcțiune în 1965, dar potrivit specialiștilor nu oferea randamentul așteptat, din cauza consumului mare de energie și a faptului că tehnologiile folosite nu erau moderne.
Ruinele sale pot fi văzute la ieșirea din Teliucu Inferior spre Hunedoara, alături de alte construcții industriale dezafectate.
Se încarcă comentariile...
