Lacul din România care nu s-a oprit din creștere, afectat de surpări. Cauza fenomenului necontrolat VIDEO

Alunecările de versanți cuprind zone tot mai extinse de pe malurile lacului Teliuc (video), format în ultimii ani în fosta carieră minieră din vecinătatea municipiului Hunedoara. În același timp, nivelul apei a continuat să crească, îngrijorându-i pe localnici.

Minele de fier din zona Teliuc – Ghelari din județul Hunedoara au fost închise în anii 2000, iar de atunci cariera minieră din Teliucu Inferior, aflată la circa cinci kilometri de Centrul vechi al Hunedoarei a fost abandonată.

Alunecări de teren frecevente, la fosta carieră minieră Teliuc

Izvoarele subterane au inundat rețeaua vastă de galerii miniere și au ieșit apoi la suprafață, formând un mic tău pe fundul carierei.

Ignorat în primii ani, lacul a crescut treptat, înghițind o suprafață de peste 10 hectare din carieră, odată cu rămășițele industriale de pe fundul ei, și atingând adâncimi de aproape 100 de metri. Sub presiunea apei, porțiuni din malurile sale s-au surpat.

Alunecărid e teren, recente, pe malul Lacului Teliuc. Foto: Daniel Guță

Cele mai recente alunecări au avut de teren au avut loc în vara acestui an.

„Terenul a luat-o la vale pe malul opus celui unde se află satul Teliucu Inferior și șoseaua Hunedoarei. Alunecarea s-a tot lărgit și cred că are câteva sute de metri pătrați, numai la suprafața apei. Cine știe cum arată sub apă, oricum este foarte riscantă zona, fiind abruptă și instabilă. Din fericire, nici nu prea se pot apropia oamenii de ea”, spune unul dintre localnicii veniți la pescuit pe malul lacului.

Zona alunecării de teren, în urmă cu o lună. Foto: Daniel Guță

Deasupra malului transformat de alunecarea de teren recentă, ravene uriașe sunt vizibile în versant. Foștii mineri cred că alunecările sunt favorizate de presiunea volumului tot mai mare de apă al lacului, dar și de numeroasele galerii și puțuri miniere săpate pe mai mulți kilometri în dealurile din jurul lacului. Odată abandonate și inundate, și ele au fost afectate de presiunea apei și pământului.

„Lacul Teliuc a ajuns aproape la nivelul maxim. Mai are câțiva metri până să ajungă la drumul din jurul lui și crește cam 2 poate chiar 3 centimetri pe zi. Într-un doi – trei ani această carieră proiectată la o adâncime de circa 200 de metri va fi umplută până la refuz de apă”, spune un localnic din comuna Teliucu Inferior, care măsoară frecvent nivelul apei.

Cariera minieră Teliuc, exploatată cu dinamita

Cariera minieră Teliuc a fost înființată în anii ’50 și a fost exploatată intens în deceniile următoare, până la închiderea, în anii 2000, a minei de fier din vecinătatea Hunedoarei. Cea mai folosită metodă de exploatare a carierei miniere a fost dinamitarea pereților săi, urmată de încărcarea rocilor și minereului în excavatoare, vagoane sau pe benzile de transport pentru a fi apoi procesate.

→

Imaginea 1/23: Lacul Teliuc Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (35) JPG

Folosirea explzibilului era considerată avantajoasă deoarece în acest fel erau scoase mai repede cantități mari de material din munte. Efectele seisimice, accidentele cauzate de aruncarea rocilor la distanțe mari și volumul variabil al acestora aduceau dezavantaje.

Lacul Teliuc, înconjurat de un mozaic de roci cu durități diferite

Problemele carierei miniere care se văd în prezent în alunecările de teren de pe malurile noului lac minier sunt legate de compoziția solului, un amestec de roci metalice și calcaroase.

„La Teliuc, minereul de fier este amestecat cu calcarul, cu şisturile şi cuarţul, nu în straturi, ci întrepătruns, ca după o groaznică fierbere a întregii mase a muntelui. Am aflat că fierul nu poate fi smuls stâncii asemeni cărbunelui: cu ciocanul, cu astralitul, cu dinamita. De-abia în furnal, afinitatea chimică slăbește sub presiunea zecilor de atmosfere, a miilor de grade temperatură și, cu ajutorul calcarului şi cocsului, fierul se poate smulge din minereu, clocotind şi zbătîndu-se într-un şuvoi incandescent. În faţa unei atât de intime convieţuiri a minereului cu piatra, galeriile fac loc carierei; minereul nu trebuie extras numai din adâncimi, ci se excavează din peretele muntelui”, informa revista Flacăra, în 1955.

Râul Cerna din Hunedoara, învecinat lacului

În cariera adâncită de-a lungul timpului până la aproape două sute de metri, apele izvoarelor subterane care împânzesc ținutul au putut ajunge ușor, infiltrându-se prin rocile calcaroase. Râul Cerna din Hunedoara curge în apropiere de lacul minier, albia sa fiind despărțită de carieră de o fâșie de circa 20 de metri.

Râul Cerna din Hunedoara pierde și el o parte din debit în subteran, pe un sector de circa trei kilometri, între Teliuc și Hunedoara, în care albia traversează masivul de calcare din vecinătatea municipiului, arăta un studio publicat în revista Hidrotehnica, în 1963.

Acest masiv cu o lungime de aproape 20 de kilometri și o lățime de circa 10 kilometri este brăzdat adânc de valea Cernei, dar și de văile afluenților săi, Govâjdia, Runcu, Nădrab, Zlaști. Apele infiltrate circulă în subteran printr-o rețea vastă de canale și fisuri, iar unele ajung în carieră.

Volumul lor este atât de ridicat în zona de al marginea Hunedoara, încât în anii ’50, unele izvoare subterane, au putut fi captate pentru a asigura alimentarea cu apă a municipiului și a uzinelor sale. O uzină de apă a fost înființată atunci pe Dealul Sânpetru, aproape de râul Cerna din Hunedoara.