Fenomenele stranii semnalate pe Lacul Cinciș. Secretele pădurii de pe țărmul sălbatic VIDEO
0Lacul Cinciș din Hunedoara are o istorie îmbogățită cu relatări controversate. Unele legende sunt legate de țărmul sălbatic al apei, unde mai pot fi văzute câteva rămășițe din vechile așezări înghițite de ape.
La sfârșitul anilor ’50, înainte de a fi inundate de Lacul Cinciș, din Hunedoara, satele Cinciș și Cerna și cătunele Baia Craiului, Moara Ungurului, Valea Ploștii și Bălana, risipite pe Valea Cernei, din Hunedoara, numărau împreună vreo 1.000 de locuitori. Cei mai mulți trăiau în satele Cerna și Cinciș, înghițite de ape împreună cu o mare parte din vestigiile antice și medievale pe care le păstrau.
Localnicii
vechilor așezări de pe valea Cernei au fost strămutați pe dealul Iuba din vecinătatea
barajului Cinciș, unde în 1962 a fost înființat satul Cinciș Cerna. În doar câteva
luni, aici au fost clădite peste o sută de gospodării, pe o suprafață de circa
250 de hectare.
Oamenii au fost nevoiți să își demoleze casele și anexele, pentru a putea refolosi materialele la construcția noilor locuințe din satul Cinciș Cerna (video).
„S-au strămutat aici cu morţii şi cu viii. Unii şi-au luat cu ei cărămizile din zidurile caselor si anexelor, alții chiar și lațurile din garduri”, arăta un document de arhivă. Au trebuit să lase, însă, în urmă, numeroase morminte, dar și bisericile străvechi care le împodobeau așezările unde familiile lor au trăit și muncit de-a lungul mai multor generații.
Pe malul sudic al Lacului Cinciș a fost construită șoseaua Hunedoara – Toplița – Lunca Cernii de Jos, care înconjoară întinderea de apă pe o lungime de zece kilometri, de la barajul Cinciș la intrarea în satul Toplița.
Drumul trece prin vecinătatea satelor Cinciș Cerna și Izvoarele, a zonei de agrement Cinciș și a malurilor ocupate pe care au fost construite zeci de case și pensiuni.
Puțini oameni calcă pe malul sălbatic al Lacului Cinciș
Țărmul opus (nordic) a rămas greu accesibil oamenilor (video). Este acoperit aproape în totalitate de pădurile care ocupă dealurile până spre centrul Munților Poiana Ruscă, la zeci de kilometri distanță.
Drumurile de pe văile Ploștii și Tătăușului, pe care localnicii din Ținutul Pădurenilor coborau în satele Cinciș și Cerna au dispărut înghițite de pădure și inundate de ape.
În cătunul Tătăuș, câțiva oameni trăiesc izolați de restul lumii, în mijlocul unei păduri care acoperă rămășițele mai multor gospodării.
„Sunt vreo trei kilometri de mers prin pădure, până la apă, dar vă puteți rătăci ușor”, spune unul dintre localnici.
Din loc în loc, pe valea Tătăușului (video) pot fi observate fundații ale unor case vechi, abandonate de mai multe decenii, ruinele unor biserici, ale unor topitorii, cariere și mine de fier, morminte și cruci uitate, terase și blocuri de piatră, toate înghițite de pădure, dar care amintesc că aceste locuri au fost cândva animate de oameni.
Pe valea Ploștii (video), în afara ruinelor caselor și topitoriilor de fier, o poieniţă înconjurată de pădure păstrează vestigiile uneia dintre cele mai vechi mănăstiri ridicate de români.
Unii istorici au susţinut că mănăstirea înfiinţată la începutul secolului al XV-lea şi distrusă pentru totdeauna în anul 1762 fusese ctitorită şi înzestrată cu averi de familia lui Ioan de Hunedoara.
Cele câteva poteci care străbat pădurea de pe țărmul nordic al lacului mai sunt folosite uneori de pescari, pădurari și turiști.
De la înființarea lui la începutul anilor ’60, lacul Cinciș din Hunedoara a fost folosit ca sursă de apă a municipiului Hunedoara și a combinatului siderurgic, dar în același timp a fost și una dintre cele mai populare zone de agrement din Hunedoara.
Legendele lacului Cinciș
Istoria sa de peste șase decenii a fost „îmbogățită” însă cu numeroase relatări stranii, care au stârnit controverse în privința veridicității lor.
Adânc de peste 40 de metri în unele locuri, lacul Cinciș a fost locul unde și-au găsit sfârșitul o mulțime de oameni. Trupurile unora dintre cei care au murit înecați nu au mai fost găsite. Alteori, au fost căutate în zadar de scafandri, prin apa cu o vizibilitate foarte redusă, ori au fost descoperite înfundate în nămolul de pe fundul lacului.
O legendă locală pusă pe seama întâmplărilor tragice de pe malul lacului Cinciș spune că pe fundul lacului ar trăi creaturi marine înfiorătoare, responsabile de dispariția celor care și-au pierdut viața în ape.
O altă credință a localnicilor din satele învecinate spune că la originea unor tragedii ar sta faptul că lacul a fost blestemat de cei care au trebuit să își părăsească vetrele, lăsând în urmă agoniseala mai multor generații și mormintele părinților.
Lacul Cinciș a stârnit și fantezia și amatorilor de fenomene paranormale. Prin anii 2000, mai multe persoane au relatat că au fost martore ale unor apariții misterioase deasupra luciului apei: cercuri luminoase ieșind din apele lacului, care se înălțau peste pădurea de pe valea Tătăușului.
„Mă aflam pe malul Tătăușului, la pescuit, seara, și am observat atunci, împreună cu tatăl meu, un cerc luminos de diametru relativ mare, care s-a înălţat deasupra pădurii şi a rămas mult timp nemişcat, aproximativ o oră, după care a dispărut. În prima fază am crezut că a luat foc pădurea, după care ne-am dat seama că e un cerc de foc care s-a delimitat de lizieră. Sunt convins că am văzut un OZN sau un fenomen al naturii foarte ciudat, pe care nu l-am mai semnalat de atunci niciodată în zona respectivă”, relata un hunedorean, pe un forum dedicate fenomenelor paranormale.
Întâmplări stranii pe malul Lacului Cinciș
Alți oameni relatau că au fost martorii unor apariții ciudate, deasupra locurilor în care s-au aflat cimitirele satelor înghițite de ape. Au văzut fantome, ori au auzit glasurile necunoscute, venite de nicăieri.
„Noaptea venea să se aştearnă pe dealurile dinspre Ghelar, ca şi pe apa lacului din spatele barajului, când dintr-o dată mi s-a părut că aud un murmur de clopote şi glasuri de rugă. Vântul se apucă să sufle mai aspru şi apa lacului să se învolbureze. Ruga căpătă un timbru mai grav şi începu să semene a blestem. Muzica pe care o ascultam sau îmi părea că o ascult pe malul lacului Popeasca semăna mai mult cu o imprecaţie decât cu o rugă. Era parcă o voce gravă de bărbat. Să fi fost a lui Voicu, ctitorul supărat? Supărat că un monument care datează de la mijlocul secolului al XV-lea a putut fi cu atâta uşurinţă părăsit?”, relata Constantin Prisnea (1914 - 1968), un fost publicist şi demnitar comunist.
Acesta petrecuse o seară pe malul lacului, în apopiere de locul unde se aflase cimitirul și biserica medievală din Cinciș, ctitorită de familia Huniazilor și a relatat întâmplarea în cartea sa „Catedrala Sufundată”
Se încarcă comentariile...
