Secretul celui mai mare tunel minier din România. Cum a fost construit colosul din munții de fier VIDEO
0Rămășițele celui mai lung tunel minier construit în anii '60 în România pot fi văzute în apropiere de Hunedoara. Tunelul lega localitățile Teliuc și Ghelari, unde funcționau mai multe mine de fier.
În anii ’60, minele de fier din împrejurimile Hunedoarei și combinatul siderurgic al orașului se aflau în plină expansiune. Atunci, la Hunedoara, au fost realizate unele dintre cele mai mari construcții industriale din România, majoritatea pentru a deservi Combinatul siderurgic Hunedoara.
Un astfel de loc este un tunel de peste șase kilometri lega, prin munți, localitățile miniere Ghelari și Teliuc. A fost construit în patru ani, inaugurat la mijlocul anilor ’60 și a fost folosit timp de patru decenii, până la închiderea minelor de fier din împrejurimile Hunedoarei.
„La mina Ghelari, accesul la tunel se făcea prin puțurile minei, de la orizontul X. Tatăl meu cobora în subteran prin cel al Minei de est, care era legat de acest tunel. În mină se deschideau zeci de kilometri de galerii. Minereul scos din ele era transportat atunci cu vagonetele prin tunel, până la Preparația de la Teliuc, de unde, după tratare, ajungea la combinatul din Hunedoara”, își amintește Vasile, un localnic din Ghelari, care locuiește în apropierea Minei de Est, care coresponda cu tunelul.
Tunelul Teliuc Ghelari, inaugurat în 1967
Puțul nr. 2 al Minei de Est din Ghelari a fost săpat în anii ’60 în care Mina Ghelari dădea cea mai mare producție de minereu de fie, peste 600.000 de tone anual.
În perimetrul minier au fost descoperite rezerve importante de fier, astfel că odată cu forarea puțului de extracție, în anul 1962 a început săparea tunelului. Lucrările au fost realizate în patru ani.
„Tunelul Teliuc Ghelari, la construcția căruia s-au executat până acum 61.000 de metri cubi de excavări și 31.000 de metri cubi de suprafață betonată, un volum însemnat de armături metalice și susțineri în ancore, măsoară 6.114 metri și este cel mai lung tunel minier din țară. El va constitui cel mai scurt drum de transport al minereului, de la mina Ghelari la Preparația Teliuc”, anunța ziarul „Drumul Socialismului”, în 1 noiembrie 1966, când a avut loc străpungerea tunelului, la kilometrul 5 al acestuia.
Tunelul, dotat cu instalații moderne de transport și iluminat, la acea vreme, a fost dat în folosință în 1 aprilie 1967 și a funcționat până la închiderea minelor, în 2005. Tot atunci a fost deschis și perimetrul minier Mina Est a Ghelariului, a cărei producție era estimată la aproape 300.000 de tone pe an.
Tunelul Teliuc Ghelari, folosit patru decenii
Ieșirea tunelului care deservea mina Ghelari poate fi observată la Frontul 2, o colonie minieră înființată și ea în anii ’60 la marginea Teliucului, pe valea Govâjdiei.
În apropiere de cartierul muncitoresc format din case tip vagon s-au păstrat clădirile administrative ale fostei mine, care în următorii ani, spun localnicii, ar putea fi reabilitate și folosite ca tabere școlare sau centre sociale.
O poartă metalică grea oprește intrarea în vechiul tunel, inundat de izvoarele subterane. Apa se scurge din interiorul lui, formând o cascadă de mici dimensiuni, înainte de a ajunge pârâul Runc.
„De la ieșirea la Frontul 2, locomotivele încărcate cu minereu traversau pe viaductul înălțat peste pârâu și șoseaua Teliuc – Govăjdia, apoi îți continuau drumul, intrând din nou în munte, până la preparația minieră. Podul de fier de deasupra șoselei a dispărut după închiderea minelor. Unii spuneau că nu puteau trece pe sub el camioanele încărcate cu lemne”, își amintește Nelu, un localnic din Govăjdia.
Linia de cale ferată a dispărut și ea, după închiderea minelor, la începutul anilor 2000. Tunelul, începând din zona Ghelari spre Teliuc, este inundat, iar apele au înghițit atât șinele, cât și instalații și chiar locomotive și vagoneți, spun localnicii. În cea de-a doua parte a traseului, mai aproape de fosta preparație, s-a surpat în mai multe locuri.
Preparația Teliuc, ruinată în anii 2000
Punctul final al traseului liniei de transport subterane Ghelari – Teliuc este fosta Uzină de preparare de la Teliucu Inferior, aflată pe malul stâng al Cernei, la circa cinci kilometri de Hunedoara. Aici, minereul era prăjit pentrua fi transformat în concentratul de fier necesar combinatului siderurgic din Hunedoara.
Deși, anual, minele de la Teliuc și Ghelari produceau peste 600.000 de tone de minereu în anii ’60 – ’70, roca avea un conținut redus de fier. Astfel, pentru îmbogățirea concentratului de minereu care ajungea în furnalele Hunedoarei și Călanului autoritățile comuniste au decis construcția preparației, pe care o prezentau ca fiind una dintre cele mai moderne uzine de acest fel.
„Minereul scos la suprafaţă face aici un prim popas pentru a se purifica de cea mai mare parte a sterilului. Înnobilat sau, mai bine zis, cu conţinutul de metal mult îmbogăţit, el îşi continuă drumul spre benzile şi cuptoarele aglomeratoarelor, de unde călătoreşte mai departe spre temperaturile înalte ale furnalelor”, arătau autorii volumului „Regiunea Hunedoara 1944 – 1964”, din 1965.
Prepararea minereului se făcea prin separare magnetică, în urma prăjirii magnetizate a sideritelor.
„Uzina este mecanizată şi parţial automatizată, utilată la cel mai înalt nivel tehnic atins pe plan mondial în acest domeniu, cu utilaj fabricat la noi în ţară, şi va avea o înaltă productivitate”, scriau autorii monografiei.
În realitate, susțineau unii specialiști, Preparația nu oferea randamentul așteptat, din cauza consumului mare de energie, iar tehnologiile folosite nu erau moderne.
Preparația a fost pusă în funcțiune în 1965, iar pentru a grăbi alimentarea ei cu minereu un tunel subteran de peste șase kilometri a fost construit, până în 1966, între mina Ghelari și Teliuc.
Mine de fier închise în anii 2000
Zăcămintele de fier din ţinutul Hunedoarei au fost exploatate încă din Antichitate, iar cea mai mare mină de fier din România secolului XX a funcţionat la Ghelari, în Ţinutul Pădurenilor, la 10 - 15 kilometri de Hunedoara.
Minele de fier de la Teliuc şi Ghelari au fost închise definitiv în anii 2000, iar în urma lor au rămas o mulţime construcţii, cariere, guri de mină şi iazuri de steril din diferite epoci. Reţeaua galeriilor miniere se întinde pe zeci de kilometri sub aşezările de la Ghelari, Govâjdia şi Teliuc, iar multe intrări în mină s-au prăbuşit sau au fost astupate.
Minele şi preparaţia Teliucului, care deserveau Combinatul Siderurgic Huendoara, au fost închise la mijlocul anilor 2000, iar în scurt timp au început distrugerile vechilor clădiri. Au lăsat în urmă zeci de hectare ocupate cu ruine şi dărâmături, un lac uriaş amenajat pe locul fostei cariere a minelor Centrală şi de Est din Teliuc, dar şi trei halde de steril care împreună se întind pe aproape 100 de hectare.
Din fosta Uzină de preparare, multe dintre vechile construcţii au fost distruse de căutătorii de fier vechi, altele s-au ruinat odată cu trecerea timpului, au fost înghiţite de pădure ori au primit alte întrebuinţări.
Mina Ghelari a ajuns istorie
În Ghelari, Mina Centrală s-a închis în 21 septembrie 2005, Mina Vest - în 1995, iar mina Est - în 2000. Teritoriul fostei mine de est a fost ecologizat, iar pe vechile halde a crescut o pădure de salcâmi, de unde adesea localnicii își iau lemne de foc.
În zona Minei Centrale, printre numeroasele clădiri ruinate, au rămas aproape intacte „porţile” acesteia spre adâncurile pământului. În apropiere de fostele intrări în subteran ale Minei centrale, poate fi văzută uriaşa carieră din centrul comunei, asemănătoare unui crater uriaş, pe marginile căruia se întind casele, coloniile muncitoreşti, blocurile şi bisericile Ghelariului.
Fostul perimetru minier de la Ghelari este acoperit treptat de pădure, iar vegetaţia abundentă ascunde cu un covor verde ruinele şi dărâmăturile vechilor clădiri, unele din secolul al XIX-lea. Ruinele vechilor galerii și construcții miniere se întind și pe teritoriul satului Govâjdie.
Se încarcă comentariile...
