Video Greva minerilor care l-a cutremurat pe Ceaușescu. Cum s-a schimbat Valea Jiului, după epoca de aur a cărbunelui VIDEO
0La 47 de ani de la greva minerilor din Valea Jiului, una dintre cele mai ample manifestații de protest din comunism, cele mai multe mine de cărbune din regiune au ajuns istorie. Localnicii au trecut printr-un lung șir de tulburări sociale, iar comunitățile au avut de suferit.
În Valea Jiului, cel mai important bazin carbonifer din România, numărul minerilor s-a redus de 20 de ori față de cel din urmă cu aproape cinci decenii, când 40.000 de muncitori erau angajați la cele 11 exploatări miniere din regiune.
Atunci, minerii au reprezentat o forță care l-a făcut să se teamă chiar și pe Nicolae Ceaușescu.
Mai puțin de 2.000 de oameni muncesc în cele patru mine de cărbune din Valea Jiului rămase în activitate, însă minele din Lupeni și Lonea (video) vor fi închise în acest an, iar cele din Vulcan și Livezeni - Petroșani până în 2030.
Cele șase orașe ale cărbunelui din Hunedoara au fost clădite începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, în jurul rezervelor importante de cărbune întinse pe un teritoriu cu o lungime de aproape 40 de kilometri, de la est la vestul Văii Jiului, mărginit de munții Parâng, Vâlcan și Retezat.
Acum, pensionarii sunt majoritari, însă doar o parte din ei, foști angajați în subteran, pe o perioadă îndelungată se bucură de pensii de 5.000 - 9.000 de lei. Alți pensionari nu au apucat să acumuleze vechimea în muncă necesară pentru a primi astfel de venituri, nu au îndeplinit condițiile de muncă pentru ele ori au evitat sau nu au mai apucat să lucreze în sectorul minier, considerat prea riscant pentru mulți localnici.
Greva care a tulburat regimul Ceaușescu
În 1 august se împlinesc 47 de ani de la greva minerilor din Valea Jiului din 1977, cea mai amplă mişcare de protest din timpul regimului comunist înainte de Revoluția din 1989. Autoritățile s-au temut atunci că protestele miilor de mineri din Valea Jiului vor degenera, iar exemplul lor va fi urmat și de muncitorii altor mari întreprinderi din România.
Greva minerilor a început în 1 august, în Lupeni (video), un oraş care avea atunci 30.000 de locuitori, mulți dintre ei fiind angajați în mina de cărbune Lupeni și în uzinele din vecinătatea ei.
Atunci, câteva sute de muncitori s-au adunat în faţa intrării principale a minei, pentru a protesta. S-au îndreptat apoi spre piaţa din centrul oraşului, unde în scurt timp numărul lor oamenilor a ajuns la câteva mii. Protestul s-a extins și în celelalte orașe din Valea Jiului.
Fostul președinte comunist Nicolae Ceaușescu și-a întrerupt atunci vacanța de pe litoralul Mării Negre și s-a deplasat cu un elicopter în Petroșani, în încercarea de a-i calma pe mineri. În 3 august 1977, minerii au fost convinși să se întoarcă la lucru, cu promisiunea că problemele pe care le reclamau vor fi rezolvate.
40.000 de mineri
În Valea Jiului anilor ‘70, peste 40.000 de oameni munceau în minerit, una din cele mai riscante meserii din România acelor vremuri, iar oamenii erau nemulțumiți de condițiile de lucru și de faptul că Guvernul a anunțat schimbarea limitei de vârstă de pensionare a minerilor de la 50 la 52 de ani și mărirea programului de lucru de la 6 la 8 ore.
Pentru o scurtă perioadă, acțiunile regimului i-au făcut pe mineri să creadă că au obținut ceea ce își doreau în urma protestelor.
După Greva din 1977, al cărui epicentru a fost orașul Lupeni, mulţi mineri au fost alungați din Valea Jiului, iar veniturile mărite la care sperau cei rămași au fost tăiate, oamenii fiind penalizați pentru neîndeplinirea sarcinilor de producție nerealiste, impuse de conducerea minelor de cărbune.
„Valea Jiului a fost inundată de bunuri de consum, doar în preajma vizitei lui Nicolae Ceauşescu, însă apoi magazinele s-au golit, iar bunăstarea a dispărut, lăsând în urma ei doar prezenţa forţelor de ordine şi ale Poliţiei şi teama localnicilor”, informau oficialii Departamentului de Stat al SUA, într-un raport publicat pe wikileaks.org.
În următoarele luni, peste 2.000 de militari și încă 2.000 de ofițeri de miliție au fost detașați în Valea Jiului, pentru a fi folosiți ca forțe de intimidare în cazul altor proteste. Numeroși angajați și colaboratori la Securitate au fost și ei infiltrați printre mineri, atât în secțiile din subteran cât şi la suprafaţă, arătau informările Departamentului de Stat al SUA.
Nicolae Ceaușescu, miner de onoare în Valea Jiului
Situația din Valea Jiului rămăsese, însă instabilă, chiar dacă teama oamenilor i-a făcut să nu mai recurgă la proteste, arăta jurnalistul american David Andelman, unul dintre puținii reporteri occidentali care au ajuns în Valea Jiului, în anul 1977.
„Pentru două săptămâni, situaţia noastră s-a îmbunătăţit. Am primit alimente mai multe şi mai bune, haine. O nouă lege a pensiilor a fost publicată în scurt timp, formal. Dar în două săptămâni totul s-a încheiat. Apoi au venit trupele”, povestea un miner, citat de jurnalistul David Andelman, în ediția din 21 noiembrie 1977, din The New York Times
La începutul lunii noiembrie 1977, Nicolae Ceauşescu a revenit în Valea Jiului, împreună cu soţia sa şi cu alţi lideri comunişti români, într-o vizită menită să dea impresia că tulburările din regiunea minieră erau sub control. Președintele comunist a primit atunci titlul de „miner de onoare al Văii Jiului”, iar presa s-a străduit să îi confere o imagine de om providențial, iubit de mineri.
Anii ‘90 au destrămat orașele miniere
În anii următori, situația economică din Valea Jiului s-a înrăutățit. Nicolae Ceaușescu și-a continuat vizitele de lucru la minele de cărbune, însă la unele dintre ele se arăta nemulțumit de starea lor.
„Este un lucru nu prea normal ca din 40.000 de oameni care lucrează în Combinatul minier din Valea Jiului, numai 5.800 să lucreze propriu-zis în producţia de cărbune, iar restul în alte activităţi – importante, dar auxiliare. Trebuie să crească numărul celor care lucrează la cărbune şi să se reducă numărul celor care muncesc în alte activităţi. Baza organizării trebuie să fie cei care lucrează în mină, cu combina, în abataje”, le cerea minerilor fostul preşedinte comunist, într-un discurs ținut în septembrie 1982, la Petroșani.
Până în 1990, când a început șirul „Mineriadelor”, nu au mai fost manifestări de protest în Valea Jiului, deși condițiile de lucru și de trai din valea Jiului au fost tot mai precare. Minerii erau percepuți ca fiind printre cei mai bine plătiți muncitori din România, însă beneficiile de care se bucurau în comparație cu alți români rămăseseră mult mai reduse față de cele din alte țări.
„Mulţi dintre muncitorii care au ajuns în ultimii 30 de ani de la ferme la uzine, mine şi combinate au făcut mari sacrificii. Standardele de viaţă ale muncitorilor sunt mai ridicate ca întotdeauna, dar mai reduse ca în majoritatea ţărilor est-europene. După toate indicaţiile nici în anii următori situaţia nu se va schimba, preşedintele Ceauşescu va continua să investească productivitatea naţiunii în dezvoltare mai degrabă, decât în alimente şi haine”, încheia jurnalistul american.
Majoritatea minelor de cărbune au fost închise treptat, începând de la mijlocul anilor ‘90, iar zeci de mii de foști mineri și familiile lor au părăsit Valea Jiului în ultimele trei decenii.
Se încarcă comentariile...
