Castelul Nopcsa, scos la lumină. Aici a trăit savantul-spion Franz Nopcsa, personaj controversat din Primul Război Mondial VIDEO
0Lucrările de restaurare a Castelului Nopcsa, din Țara Hațegului, au ajuns la final. Monumentul în care a locuit faimosul savant Franz Nopcsa (Nopcea) a căpătat o nouă înfățișare, după ani de ruină.
Din 2019, castelul Nopcsa din Țara Hațegului se află în șantier. Monumentul istoric aflat la șapte kilometri de Hașeg, la poalele munților Retezat, și-a schimbat în acest timp înfățișarea. Fațadele sale au fost reabilitate și zugrăvite în alb, iar mai multe clădiri ruinate din curte au fost demolate.
„Lucrările se apropie de final, iar din primăvara anului viitor, castelul va putea fi din nou vizitat. Pe timpul iernii, îi va fi asigurată încălzirea, pentru a preveni degradările. De asemenea, intenționăm ca pe terenul viran din vecinătatea lui să amenajăm o grădină de trandafiri, iar după consultările cu constructorii vom stabili și ce se va întâmpla cu clădirile vechi rămase în curtea monumentului, dacă se impune demolarea lor”, spune Costel Avram, administratorul public al județului Hunedoara.
Castelul a fost clădit la sfârșitul secolului al XVIII-lea de familia nobiliară Nopcsa, una dintre cele mai bogate din Transilvania. A fost reședința ultimului descendent al grofilor din Țara Hațegului, Franz Nopcsa (1877–1933), omul de ştiinţă care a descoperit și cercetat fosilele de dinozauri pitici din Ţara Haţegului. Franz Nopcsa a rămas în istorie ca unul dintre pionierii paleontologiei, însă a fost și un personaj controversat.
Castelul spionului Nopcsa
În Primul Război Mondial, savantul a fost agent secret al austro-ungarilor, iar castelul a fost folosit ca un loc de pornire al misiunilor sale periculoase, în ţinuturile Retezatului, atunci zona de frontieră dintre Transilvania şi România. Nopcsa, care avea misiunea să strângă informații despre poziția trupelor române aflate în regiune, activa sub numele de Petre Gorlopan, având documente false şi pretinzându-se păstor în slujba unor proprietari din Poiana Sibiului.
În misiunile sale, aventurierul de origine maghiară s-a dovedit extrem de zelos. Una dintre ele l-a adus în pragul morții.
Într-o noapte rece de martie, deghizat în cioban, Franz Nopcsa a pornit la drum prin zăpadă, pentru a ajunge a doua zi la o cabană aflată pe o creastă a Carpaţilor, la graniţa Transilvaniei, unde avea să se alăture colaboratorilor săi, care îi ofereau informaţii preţioase despre trupele române. Din cauza viscolului, a ajuns să rătăcească prin zăpada care ajunsese până la șolduri, pe crestele periculoase ale masivului. Norocul găsirii unei stâne abandonate i-a salvat viața, însă misiunea sa eșuase complet.
În 1916, Nopcsa a încercat chiar să oprească trupele române, de a intra în zona Hațegului, prin Retezat, aruncând în aer de drumuri din munţi şi punând la cale un atentat cu explozibil fixat pe versanţii Retezatului, într-una din trecătorile pe care credea că le va folosi armata română. Românii au ocolit însă zona, iar mai târziu, la intrarea în Ţara Haţegului, nu au provocat distrugeri castelelor nobilimii maghiare, în ciuda temerilor lui Franz Nopcsa.
Spionul s-a întors în locurile natale abia în 1920, după ce fusese reabilitat din postura de duşman al statului român şi a fost solicitat să intre în serviciul Institutului Geologic din Bucureşti. În fața castelului său, localnicii i-au făcut o primire cumplită. L-au atacat cu furci și pietre și au fost la un pas să îl linșeze.
„A stat mult timp ţintuit la pat şi nu şi-a revenit niciodată complet după leziunile grave ale sistemului nervos central. Boala lui a fost agravată şi mai mult de cazurile de malarie şi de tulburări temporare ale sistemului nervos vegetativ”, arăta Andras Tasnadi Kubacska, autor al biografiei „Franz Baron Nopcsa“ (1945).
Franz Nopcsa s-a sinucis în 1933, într-un hotel din Viena, după ce îşi împuşcase mortal asistentul personal, pe albanezul Bajazid Doda, cel care îi fusese credincios în ultimele decenii de viaţă. Castelul său a ajuns în posesia statului român. După Al Doilea Război Mondial, a fost naţionalizat şi transformat într-un internat şi o şcoală pentru copii cu nevoi speciale, care a funcţionat până la sfărşitul anilor ’90, apoi a fost abandonată.
Castelul a ajuns în administrarea Consiliului Județean Hunedoara, care a investit circa două milioane de euro, accesați prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, pentru reabilitarea monumentului.
Se încarcă comentariile...
