Video Arsenie Boca, văzut prin ochii pelerinilor români: „Să dea Dumnezeu să îl facă sfânt, dar nu așa!” VIDEO
0Zeci de mii de oameni ajung în fiecare an la Mănăstirea Prislop din Hunedoara, la mormântul părintelui Arsenie Boca (video), devenit una dintre marile personalități din istoria recentă a românilor. Unii îl consideră „sfântul Ardealului”, în timp ce pentru alți vizitatori călugărul a rămas un personaj misterios.
Născut în comuna Vața de Jos din Hunedoara, Arsenie Boca (1910 – 1989) a dorit să rămână legat de ținuturile Hunedoarei și după moarte.
Călugărul a cerut să fie înmormântat la Mănăstirea Prislop, unde a slujit în anii ’50, înainte ca autoritățile comuniste să îi interzică să mai îmbrace straiele preoțești și să desființeze, pentru mai multe decenii, așezământul din Țara Hațegului.
Mănăstirea Prislop, locul speranțelor pentru numeroși români
Mănăstirea Prislop din Hunedoara a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din România, iar mii de oameni ajung aici pentru a se ruga la mormântul celui pe care îl consideră „sfântul Ardealului” (video).
Printre oaspeții mănăstirii, se găsesc ușor români convinși că părintele Arsenie Boca a făcut minuni și avea harul profețiilor. Unii susțin că au fost chiar ei cei ajutați de duhovnic, direct, pentru că l-ar fi cunoscut, ori indirect, după ce s-au rugat la mormântul său.
„Când mergeam la dânsul, totdeauna părintele știa cum mă cheamă și îmi spunea: Elena, Elena, ai o boală și o cruce grea de dus, dar întotdeauna, Elena, eu sunt lângă tine. I-am cerut ajutorul și m-a vindecat”, povestea Elena, o pensionară aproape nelipsită de la pelerinajele organizate la Mănăstirea Prislop din Hunedoara.
Chiar dacă nu l-au cunoscut personal, alți pelerini spun că vin să se roage la mormântul lui Arsenie Boca, în speranța că se vor putea însănătoși ori, cel puțin, își vor găsi alinarea la mănăstire.
„Este atâta liniște aici, de parcă se lasă liniștea peste tine. Până și o păsărică îmi face impresia că este părintele. Așa de bine este aici. Să dea Dumnezeu să îl facă și sfânt, dar nu așa, hai să-l luăm și să-l sfințim, probabil așteaptă o minune”, spune o altă enoriașă.
Unii pelerini veniți la Mănăstirea Prislop din Hunedoara au povestit că într-un an au ajuns de cel puțin șapte ori la mormântului lui Arsenie Boca, chiar dacă au trebuit să călătorească sute de kilometri.
Casa lui Arsenie Boca se afla în Munții Metaliferi
Și locurile natale ale duhovnicului au devenit populare în ultimii ani. Vatra casei părintești a lui Arsenie Boca se afla pe Dealul Bujoara din comuna Vața de Jos din Hunedoara, deasupra satului Căzănești (video).
De peste un deceniu, un fost sălaș a fost reamenajat pe locul unde era casa lui Arsenie Boca, dispărută cu timpul, nu se știe când.
Un călugăr s-a retras aici pentru câțiva ani, iar casa modestă cu pereții acoperiți cu portretele de mari dimensiuni ale lui Arsenie Boca a fost adesea confundată cu casa părintească a acestuia.
La poalele dealului, în satele de pe valea Ponorului din Hunedoara, localnicii îi cinstesc memoria, împodobindu-și locuințele cu tablouri cu Arsenie Boca, acoperindu-și zidurile caselor cu postere de mari dimensiuni, care îl înfățișează, ridicând monumente și troițe în amintirea lui.
Locurile de popas de pe marginea drumului Vața de Jos – Căzănești sunt pline de suveniruri religioase dedicate călugărului.
„A fost un om sfânt care a binecuvântat aceste locuri. Însă a plecat de mic din locul natal, părinţii lui s-au despărţit şi fiecare dintre ei și-a continuat viața în alte locuri. Așadar nu l-a știut nimeni de aici”, relata unul dintre localnici.
Cum și-l amintesc sătenii din Silvașu de Sus
În schimb, unii săteni din satele Silvașu de Sus și Silvașu de Jos, învecinate mănăstirii Prislop, și-l amintesc pe fostul stareț al mănăstirii.
„Îl vedeam trecând pe uliţă, în drum spre mănăstire. Era în ultimii săi ani ai vieţii, iar părintele mai venea uneori pe aici. Era ataşat de această zonă şi de aceea a şi dorit să fie înmormântat aici, la Mănăstirea Prislop din Hunedoara”, povestește un localnic din Silvașu de Sus.
Oamenii își amintesc și anii în care biserica aflată la poalele dealului Prislop, în mijlocul pădurii, era o așezare modestă, pe care Arsenie Boca a reușit să o înfrumusețeze în cei câțiva ani petrecuți aici, ca stareț.
„Prin anii ´50, când noi eram copii şi ieşeam cu vitele şi caprele pe dealurile din împrejurimile mănăstirii, îl întâlneam adesea pe părintele Arsenie Boca. Mai striga la noi să nu intrăm cu vitele la mănăstire. Îl mai vedeam lucrând cu oamenii la tăiat lemne din pădure, la tot felul de reparaţii în mănăstire, la păşunat cu animalele. El a dat jos tencuiala de pe biserică. Dintre săteni, unii au început să îl pândească şi să îi informeze pe securişti, la Haţeg, despre ce face el. Ştia şi el, dar nu prea îi păsa că îl spionează oamenii”, povestea un vârstnic din satul Silvaşu de Sus.
Fenomenul Arsenie Boca, din anii războiului
Încă din tinerețea sa, călugărul Arsenie Boca era extrem de popular, fiind apreciat pentru predicile sale și pentru talentul său artistic.
Arestat în vara anului 1945, pentru presupuse legături cu membrii grupării legionare, Arsenie Boca mărturisea că nu îşi explica de ce devenise un adevărat fenomen, care atrăgea mulţimile la mănăstirea sa.
„Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor”, scria Arsenie Boca, din arestul Siguranţei din Râmnicu Vâlcea, în 12 iulie 1945.
Anchetele la care a fost supus în anii ’40 și perioadele petrecute în arest din anii ’50 i-au sporit și mai mult faima de care se bucura în anii tulburi ai războiului.
„Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărul Arsenie - aşa îl chema în călugărie - a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept, cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, îl descria un fost apropiat, cu pseudonimul Nicoară Iulian, într-o notă din dosarul de urmărire al călugărului, din 1964, păstrată în arhivele fostei Securități.
După război, a devenit stareț al Mănăstirii Prislop, însă autorităţile noului regim comunist l-au pus sub urmărire şi au căutat să oprească mulţimile de credincioşi care continuau să îl caute. În anii ’50, a fost arestat şi închis de mai multe ori, sub acuzaţii că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare.
La sfârșitul anilor ’50, Arsenie Boca a fost silit să renunțe la călugărie, dar a continuat să picteze biserici. A locuit la Sinaia, unde a murit în 28 noiembrie 1989, cu dorinţa să fie înmormântat la Mănăstirea Prislop din Hunedoara.
Se încarcă comentariile...
