Clădirea unică în România, ridicată de Arsenie Boca la loc ferit, în mănăstirea Prislop. Seamănă unui OZN aterizat, dar are o legătură strânsă cu dacii FOTO
0
Ferită de ochii pelerinilor, o clădire unică în România a fost ridicată de Arsenie Boca în anii în care călugărul slujea la Mănăstirea Prislop.
Mănăstirea Prislop păstrează în incinta ei o clădire unică, ridicată la începutul anilor ´50 de fostul stareţ al acesteia, călugărul Arsenie Boca.
GALERIE FOTO CU SAIVANUL DACIC
De la înălţime, acoperişul conic al construcţiei oferă imaginea unui Obiect Zburător Neidentificat (OZN), care a aterizat pe un deal din vecinătatea bisericii şi a mormântului duhovnicului.
Dramele care au zdruncinat copilăria lui Arsenie Boca: „Dacă aveam avere, intram la Cotroceni”
În realitate, ea reprezintă „saivanul dacic”, construit cu măiestrie de Arsenie Boca în vremea în care slujea la mănăstirea din Ţara Haţegului. Adăpostul pentru animale fost ridicat din piatră, în formă circulară, fiind acoperit un strat gros cu stuf, aşezat pe bârnele de lemn. Câteva ferestre mici lasă lumina să pătrundă în construcţia arhaică, asemuită cu un saivan dacic.
Saivanul de la Mănăstirea Prislop a fost ridicat într-o vreme în care călugărul era supravegheat atent de informatorii Securităţii. Putea fi folosit şi ca un loc de refugiu, fiind izolat de celelalte anexe ale mănăstirii. De altfel, de pe aleile din incinta aşezământului, nu poate fi zărit. O potecă urcă spre el, pe lângă clopotniţa construită pe un deal, tot de către Arsenie Boca.
Mănăstirea Prislop. SURSA: Google Earth. Imagini din satelit
Mănăstirea Prislop, înconjurată în anii ´50 de informatori
Arsenie Boca fusese arestat în 1948 şi anchetat de Siguranţa Făgăraş, iar după mai multe luni petrecute în închisoare, călugărul a fost trimis să slujească la Mănăstirea Prislop. În jurul aşezărmântului s-a dezvoltat, la începutul anilor ´50 o reţea de informatori care urmărea activitatea duhovnicului, devenit stareţ al mănăstirii.
Arsenie Boca în tinereţe. Foto: arhiva personală/ Wikipedia.
Informaţiile au folosit la arestarea sa în ianuarie 1951. După aproape un an şi jumătate de detenţie, în primăvara anului 1952, stareţul s-a întors la Prislop. A fost în continuare urmărit de colaboratorii Securităţii, iar notele despre activitatea lui s-au înmulţit, deşi acesta devenise mai rezervat în relaţia cu vizitatorii mănăstirii. „Le-am găsit pe toate călugăriţele lucrând împreună cu călugărul la grădină, însă el când m-a văzut că vin a lăsat lucrul şi a plecat sus la camera lui, lăsându-mă ca să mă primească stareţa, care a început să mă întrebe că ce vânt m-a adus la mănăstire. Eu i-am spus că am venit cu căruţa ca să vorbesc cu părintele, crezând că îl găsesc mai liber, însă ea mi-a spus că nu am a vorbi fiindcă părintele nu vrea că să mai vorbească cu nimeni“, scria informatorul „Valea Fetelor”, în nota dată la 31 mai 1952, păstrată în Arhivele CNSAS, şi publicată în lucrarea ”Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu.
Saivanul dacic. Foto: Sorin Dediu. Facebook
Informatorul prins de călugări
Câteva note informative secrete ale Poliţiei Haţeg de la începutul anilor ´50 oferă detalii mai puţin ştiute despre viaţa la mănăstirea condusă de Arsenie Boca, în vremea în care călugărul şi maicile de la Prislop erau hăituiţi de autorităţile comuniste. Un astfel de document, cu titlul „Notă informativă”, descoperit ]n Arhivele judeţului Hunedoara, a fost redactat de un colaborator al Poliţiei Haţeg, care le acuza pe măicuţele de la Prislop că se rugau pentru revenirea regelui Mihai în ţară şi împotriva comuniştilor.
„În ziua de 26.IX. a.c., când am fost în comuna Prislop am constatat următoarele: între orele 11 şi 12 eram lângă mănăstire, când se făcea slujbă, în acest timp nu am văzut pe nimeni, dar la un moment dat am auzit când s-a cântat în mănăstire: <<Domnul Dumnezeul meu să ne vină în ajutorul nostru să putem scăpa de regimul Comunist şi Regele Mihai să vină iar la noi în ţară>>”, relata informatorul.
Saivanul dacic. Foto: Sorin Dediu. Facebook
Bărbatul a fost observat de o călugăriţă, trăgând cu urechea lângă zidul bisericii. „După ce s-a terminat cântecul acesta, a ieşit o femeie prin dosul bisericii, iar eu când am simţit mi-am întors repede capul şi am văzut-o pe femeia de acolo, care pândea după mine. Femeia când a ştiut că eu am văzut-o s-a dus în lăuntru, în mănăstire, şi în urma ei a ieşit un om sau un popă, nu ştiu sigur ce a fost, însă m-a întrebat cine sunt şi de unde sunt”, declara colaboratorul Poliţiei. Bărbatul adăuga că preotul necunoscut lui l-a invitat în biserică, unde se mai aflau doi localnici şi încă un călugăr.
Mănăstirea Prislop, în timpul pelerinajului din 28 noiembrie. ADEVĂRUL
„Am intrat înlăuntru şi am aflat un ţăran şi o ţărancă, îngenunchiaţi în faţa unui popă care avea un păr lung şi galben, care făcea slujbă asupra acestor oameni. După ce am intrat în mănăstirea, acest popă a oprit slujba şi m-a întrebat cum mă cheamă şi de unde sunt. După aceea m-a trimis afară din mănăstire. Iar eu i-am întrebat dacă pot să rămân peste noapte la dânşii, dar mi-au răspuns că oameni străini nu primesc”, se arăta în mărturia informatorului, păstrată la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara.
Arsenie Boca, stareţul energic de la Prislop
Bătrânii din satele Silvaşul de Sus şi Silvaşul de Jos, învecinate mănăstirii Prislop îşi amintesc de perioada în care călugărul slujea la mănăstire.
„Prin anii ´50, când noi eram copii şi ieşeam cu vitele şi caprele pe dealurile din împrejurimile mănăstirii, îl întâlneam adesea pe părintele Arsenie Boca. Mai striga la noi să nu intrăm cu vitele la mănăstire. Îl mai vedeam lucrând cu oamenii la tăiat lemne din pădure, la tot felul de reparaţii în mănăstire, la păşunat cu animalele. El a dat jos tencuiala de pe biserică. Dintre săteni, unii au început să îl pândească şi să îi informeze pe securişti, la Haţeg, despre ce face el. Ştia şi el, dar nu prea îi păsa că îl spionează oamenii”, povesteşte unul dintre oamenii locului.
Cine a fost Arsenie Boca
Arsenie Boca, născut în 1910 în satul Vaţa de Sus (judeţul Hunedoara), a fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, călugărul a intrat pe lista neagră autorităţilor comuniste, fiind arestat şi închis de mai multe ori, sub acuzaţii că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare.
Pelerinaj la mormântul lui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
A fost închis în arestul Siguranţei din Braşov, a fost trimis apoi să muncească la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în lagărele destinate zecilor de mii de deţinuţi politici, iar până la mijlocul anilor 1950 a mai trecut prin închisorile Jilava, Timişoara şi Oradea.
După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot.
Duhovnicul a murit la 28 noiembrie 1989, în Sinaia, la vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. Aici slujise în anii ´50, înainte ca autorităţile comuniste să îl trimită în închisori şi apoi îi interzică să mai îmbrace straiele preoţeşti.
„La înmormântarea lui au venit câţiva localnici. Era lume puţină, nimeni nu îşi închipuia că peste ani, părintele va fi aşa iubit de români”, îşi amintea una dintre vârstnicele din Silvaşul de Sus, care l-au întâlnit pe Arsenie Boca.
Din anii 2000, mitul călugărului Arsenie Boca a luat amploare, iar numărul tot mai mare de pelerini a adus prosperitate mănăstirii, vizitată în ultimii ani, de mii de oameni la fiecare sfârşit de săptămână şi în zilele de sărbătoare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Mănăstirea Prislop în secolul al XIX-lea. Povestea emoţionantă din spatele unei imagini unice
Se încarcă comentariile...
