Video De la sacul de porumb din Obor la scanarea avioanelor Airbus. Povestea fabuloasă a inventatorului Mircea Tudor

Mircea Tudor, antreprenorul român care a inventat scannerul pentru avioane, și-a testat primele idei de inginerie pe macarale defecte, pentru ca ani mai târziu să revoluționeze securitatea globală și să aducă în România două Grand Prix-uri de la Geneva. Invitat în podcastul lui Andi Moisescu el a vorbit despre culisele unei afaceri de tehnologie pură, ridicată în condiții de instabilitate economică și dispute comerciale majore. O discuție esențială despre cum se poate face inovație de top la nivel mondial atunci când singurele resurse inițiale sunt intuiția, capacitatea de a risca și refuzul de a accepta cuvântul „imposibil”.  

Mircea Tudor, antreprenorul român care a inventat scanerul pentru avioane. Foto arhivă

Într-un spațiu economic în care supraviețuirea tehnologică depinde adesea de resurse, lobby și acces la piețe, povestea lui Mircea Tudor se conturează ca o excepție incomodă.

Fondatorul unei companii românești active în domeniul sistemelor de scanare și securizare industrială, care a construit Roboscan - scannerul de securitate pentru camioane, care poate detecta arme, droguri sau alte materiale periculoase în câteva secunde - descrie un traseu profesional format în zone unde teoria nu era suficientă, iar soluțiile trebuiau inventate direct din teren.

Mircea Tudor este dublu deținător al Grand Prix-ului oferit de Salonului de Invenții de la Geneva, în 2009 și 2013, compania Mircea Tudor Scan Tech fiind singura din lume care a obținut această distincție.

În dialogul cu Andi Moisescu, el revine constant la aceeași idee: școala reală nu a fost universitatea, ci intervențiile în situații critice, de la macarale defecte în șantiere industriale până la echipamente aduse la viață fără manuale tehnice și fără suport extern. Această etapă timpurie, spune el, a devenit fundamentul unei cariere în care ingineria, antreprenoriatul și negocierea internațională s-au suprapus permanent.

Ulterior, tranziția spre mediul de afaceri nu a fost nici liniară, nici lipsită de costuri. Contracte anulate, dispute prelungite și pierderi financiare au definit anii de început, într-un context economic românesc instabil, în care regulile pieței se schimbau frecvent și fără predictibilitate. Din aceste experiențe s-a conturat însă o direcție clară: dezvoltarea de tehnologii complexe, cu aplicabilitate globală, într-un domeniu dominat de câțiva jucători internaționali de dimensiuni mult mai mari.

Astăzi, compania sa operează pe piețe din zeci de țări și concurează direct cu mari producători globali, într-un sector în care, după cum subliniază chiar el, diferența nu este doar de tehnologie, ci și de influență. În acest context, discuția cu Andi Moisescu devine mai mult decât o retrospectivă profesională: este o radiografie a modului în care se construiește inovația într-un sistem în care succesul depinde simultan de inginerie, reziliență și capacitatea de a susține idei considerate inițial imposibile.

De la un sac de porumb vândut în Obor la tehnologii unice în lume

Povestea lui Mircea Tudor, inventator și antreprenor român specializat în securitate transfrontalieră, începe într-un mod surprinzător de simplu: cu un sac de porumb vândut în Piața Obor.

Născut într-o familie modestă din Afumați, la doar câțiva kilometri de București, Tudor spune că una dintre cele mai importante lecții de business a primit-o de la tatăl său, cu mult înainte să afle ce înseamnă marketingul.

„M-am dus cu tata în piață la Obor să vindem porumb. A scos porumbul din același sac și l-a împărțit în două grămezi. Pe una a scris «porumb pentru mămăligă», pe cealaltă «porumb pentru păsări». Era exact același porumb, dar cel pentru mămăligă se vindea mai repede și mai scump. Atunci am înțeles ce înseamnă poziționarea și marketingul”, povestește Mircea Tudor.

Ani mai târziu, aceeași capacitate de a vedea oportunități acolo unde alții vedeau limite avea să-l transforme într-unul dintre cei mai premiați inventatori români.

Primul contact cu tehnologia: un osciloscop construit acasă

Pasiunea pentru electronică a apărut încă din copilărie. Fascinat de revistele „Știință și Tehnică” și de aparatele electronice, Tudor repara televizoare încă din perioada liceului.

Pentru că nu își permitea echipamente profesionale, și-a construit singur un osciloscop, instrument esențial pentru orice electronist.

„Neavând un osciloscop, l-am construit singur. Am improvizat carcasa, am făcut șasiul și am învățat practic din mers. Eram pasionat de electronică și voiam să înțeleg cum funcționează lucrurile”, își amintește antreprenorul.

Pariul care a schimbat totul

Momentul decisiv a venit în 2008, când a apărut o licitație pentru instalarea unor sisteme de scanare a camioanelor în punctele de frontieră din România.

Problema era că firma sa nu dezvoltase niciodată un asemenea produs.

„Toată lumea spunea că nu se poate. Noi nu aveam un astfel de sistem, nu exista nici măcar un prototip. Dar am spus că îl putem face”, afirmă Tudor.

Compania a participat la licitație cu un proiect care exista doar pe hârtie. În mod surprinzător, oferta a câștigat competiția internațională organizată cu participarea experților Băncii Mondiale.

„Am câștigat licitația cu un produs 100% virtual. Nu construisem niciodată un astfel de scanner, dar l-am proiectat atât de bine încât a fost considerat credibil și fezabil”, spune inventatorul.

Proiectul a fost finalizat la timp și a funcționat peste așteptări, deschizând drumul către piața internațională.

Victoria istorică de la Geneva

Un an mai târziu, în 2009, Mircea Tudor a decis să prezinte invenția la Salonul Internațional de Invenții de la Geneva, unul dintre cele mai prestigioase evenimente de profil din lume.

Pentru a ajunge acolo, scannerul robotizat destinat controlului containerelor și camioanelor a fost transportat pe roți până în Elveția.

„L-am condus personal, împreună cu un coleg, prin toată Europa. Am ajuns seara, înainte de deschiderea salonului, și ne-am apucat să curățăm camionul de noroi”, povestește el.

În timp ce lucra la stand, un bărbat l-a întrebat cine este.

„I-am răspuns: «Deși par șoferul camionului care a adus acest echipament aici, sunt inventatorul lui»”, își amintește Tudor.

Rezultatul participării a fost spectaculos. Pentru prima dată în istoria salonului, Marele Premiu a fost câștigat de o invenție provenită din Europa de Est.

„Nu aveau nici măcar pregătit steagul României pentru ceremonia de premiere. Nimeni nu se aștepta ca o invenție românească să câștige Grand Prix-ul”, spune antreprenorul.

Singurii din lume care pot scana un avion Airbus A380

După succesul de la Geneva, compania românească și-a continuat dezvoltarea și a intrat într-un domeniu extrem de specializat: scanarea obiectelor de mari dimensiuni pentru securitate.

Astăzi, tehnologia dezvoltată de echipa lui Mircea Tudor poate verifica atât persoane, cât și cele mai mari aeronave de pasageri din lume.

„Cel mai mic obiect pe care îl scanăm este omul, iar cel mai mare este un Airbus A380. Suntem singurii din lume care putem face acest lucru”, afirmă inventatorul.

Compania românească concurează direct cu cinci mari grupuri multinaționale și are operațiuni în mai multe țări, inclusiv în Elveția și Italia, în timp ce negociază extinderi în Canada, India și Mexic.

Aproape 1.500 de premii și 19 brevete internaționale

Rezultatele obținute în ultimele două decenii sunt impresionante.

„Mă limitez doar la premii și brevete. Avem aproape 1.500 de premii internaționale și 19 brevete internaționale”, spune Tudor.

În ciuda recunoașterii globale, antreprenorul consideră că succesul său este dovada că România poate genera tehnologie de vârf la nivel mondial.

„Am plecat din Afumați fără resurse materiale și am ajuns să coordonez un grup internațional de companii. Este dovada că poți construi ceva extraordinar și din România dacă ai perseverență, curaj și capacitatea de a vedea oportunități acolo unde alții văd obstacole”, conchide Mircea Tudor.

Școala adevărată: practica și autodisciplina

Pasiunea lui Mircea Tudor pentru electronică a început într-o perioadă în care accesul la tehnologie era extrem de limitat. Componentele electronice se găseau greu, iar fiecare proiect presupunea multă improvizație.

„Încercam să cumpărăm componente de la magazinul Dioda. Era unul dintre puținele locuri de unde puteai procura piese electronice. Restul se făcea din ingeniozitate și din ce reușeam să găsim”, își amintește el.

Primele montaje erau realizate aproape artizanal, iar fiecare progres tehnic era obținut prin experiment și perseverență. După absolvirea Facultății de Electronică din cadrul Politehnicii, adevărata sa formare profesională avea însă să înceapă în industrie.

„Mai mult decât facultatea m-au ajutat experimentele și proiectele pe care le făceam acasă. Adevărata școală a fost practica”, a explicat antreprenorul.

Angajat la Centrala Construcții Căi Ferate, Mircea Tudor a ajuns să lucreze cu utilaje complexe importate din Austria, Anglia și Statele Unite. Într-o economie închisă, accesul la piese de schimb originale era aproape imposibil. Aducerea unei componente din Occident presupunea aprobări birocratice, alocări de valută și luni întregi de așteptare.

În aceste condiții, soluția era una singură: reproiectarea.

„Când se defecta ceva, reproiectam subansamble întregi folosind componente pe care le găseam în România, Polonia sau alte țări din blocul estic”, spune el.

Experiența l-a obligat să depășească limitele specializării sale inițiale. Nu era suficient să cunoască electronica. Pentru a repara și moderniza utilaje complexe, a fost nevoit să studieze mecanică, hidraulică, pneumatică și sisteme de control.

„Am învățat autodidact zile și nopți. Trebuia să înțeleg complet cum funcționează un utilaj, altfel nu puteam găsi soluția”, spune el, adăugând că acea perioadă a fost fundamentul întregii sale cariere: „După facultate începe adevăratul proces de învățare. Și nu se termină niciodată.”

Lecțiile de pe șantierele României

Una dintre experiențele care l-au marcat profund s-a petrecut pe șantierul Canalului Dunăre–Marea Neagră.

O macara englezească esențială pentru lucrări se defectase în plină iarnă. Presiunea era uriașă, iar timpul extrem de limitat.

„Am ajuns acolo fără documentație tehnică. Trei zile și trei nopți am lucrat continuu pentru a reconstrui schema utilajului direct din realitate”, povestește antreprenorul.

Problema era cu atât mai dificilă cu cât sistemul era bazat pe calculatoare analogice, mult mai greu de analizat decât cele digitale.

„La sistemele analogice, o eroare mică se poate amplifica enorm. Trebuia să înțelegi perfect fiecare etapă a funcționării”, spune Tudor.

După zile întregi de analiză, a reușit să identifice defectul și să readucă utilajul în funcțiune.

„Aceea a fost școala adevărată”, conchide el.

O incursiune în politică

După Revoluție, Mircea Tudor a explorat mai multe domenii înainte de a deveni antreprenor. A activat în televiziune, jurnalism și politică.

A intrat în Partidul Democrat Agrar și a ocupat funcții de conducere în organizația de tineret, fiind implicat inclusiv în campania electorală din 1992.

Motivația sa era una profund personală.

„Familia mea, ca multe altele, suferise din cauza colectivizării. Comuniștii luaseră pământurile oamenilor și le transferaseră către CAP-uri. Am simțit că trebuie să contribui la repararea acestei nedreptăți”, explică Tudor în podcastul lui Andi Moisescu.

A participat inclusiv la redactarea primelor variante ale Legii fondului funciar. Cu timpul însă, a realizat că politica presupune compromisuri pe care nu era dispus să le accepte.

„Fiind idealist, am înțeles că nu este locul meu”, spune antreprenorul.

Decizia de a părăsi politica avea să îi schimbe definitiv destinul.

Nașterea antreprenorului

Privind în urmă, Mircea Tudor consideră că decizia de a-și înființa prima companie, pe care a luat-o în 1992, a fost una dintre cele mai importante decizii din viața sa.

„Din mediul de afaceri am putut contribui mai mult decât aș fi reușit în politică”, spune el.

Drumul de la inventator la antreprenor s-a dovedit a fi însă mult mai dificil decât pare la prima vedere: „Mai întâi ai ideea. Apoi construiești prototipul. După aceea trebuie să dezvolți tehnologia de fabricație, să organizezi producția, să faci marketing, vânzări și servicii post-vânzare”.

La început a făcut aproape totul singur. Ulterior a construit echipe și a format specialiști într-un domeniu care practic nu exista în România.

Astăzi consideră că aceasta este cea mai mare realizare a sa.

„Cea mai mare realizare nu sunt invențiile, ci oamenii și echipele pe care am reușit să le construiesc”, spune Tudor.

Un exemplu reprezentativ este cel al lui Mihai Receanu, care a venit în companie încă din perioada liceului.

Tânărul își dorea să construiască o proteză pentru genunchiul bunicului său și a primit acces la infrastructura firmei.

După câteva luni a realizat un prototip funcțional și a fost angajat, cu o condiție fermă.

„I-am spus foarte clar că școala trebuie să rămână prioritatea absolută”, explică antreprenorul.

Anii au trecut, iar rezultatul a depășit orice așteptări: „Nu a mai plecat de la noi. Astăzi este directorul tehnic al grupului de firme. Are 32 de ani și conduce partea tehnică a companiei”.

Pentru Mircea Tudor, povestea lui Mihai Receanu reprezintă dovada că investiția în oameni poate avea efecte spectaculoase.

„Poți construi tehnologii extraordinare, dar adevărata valoare este să construiești oameni care vor duce mai departe ceea ce ai început”, a explicat el.

Decizia lui Theodor Stolojan și impactul asupra firmelor

Mircea Tudor își amintește un episod din anii ’90 care a afectat puternic mediul de afaceri aflat la început în România, când o decizie guvernamentală a schimbat brusc regulile privind valuta companiilor.

„În anii ’90, domnul Stolojan a luat decizia să se confiște valuta companiilor. Îmi amintesc perfect momentul”, povestește Tudor.

Măsura a avut efect imediat asupra firmelor care lucrau cu importuri și contracte externe. În cazul său, consecințele au fost dramatice.

„Importam sisteme de securitate din Coreea și aveam pregătiți 180.000 de dolari pentru plata unei facturi. Peste noapte, banii au dispărut din conturile valutare și au fost transformați în lei la un curs stabilit administrativ”.

Diferența de curs a făcut imposibilă onorarea contractului, iar compania s-a trezit într-o situație financiară critică.

„Cu leii pe care îi aveam în contul firmei, după ce dolarii fuseseră convertiți la un curs valutar pe care nu îl știa nimeni, n-am mai putut să plătesc nici măcar jumătate din factură”, spune Tudor, adăugând că pentru firma sa, efectul a fost aproape devastator.

„Am fost în pragul falimentului și ani de zile am tras să evit colapsul”.

Pentru antreprenor, episodul a rămas un exemplu al fragilității mediului economic din acea perioadă și al riscului imposibil de anticipat în fața deciziilor politice bruște.

Un contract industrial și începutul unui conflict de durată

În primii ani ai dezvoltării sale antreprenoriale, Mircea Tudor a intrat într-un proiect industrial de amploare, care avea să se transforme într-o lecție dură despre fragilitatea contractelor și a pieței locale.

„Trebuia să organizez producția, dar nu aveam capacitatea, prin firma mea, să fac 35.000 de bucăți. Contractul era cu IPRS Băneasa, o întreprindere care încă funcționa și avea experiență industrială. Întrebarea era: gestiunea proiectului se face la tine sau la mine? Cumpărare de piese, microprocesoare, aprovizionare...”, povestește el.

Proiectul viza livrarea unui sistem de aprindere pentru industria auto, într-un context în care producția trebuia coordonată între mai mulți actori industriali locali. Însă echilibrul fragil al colaborării avea să fie perturbat de deciziile beneficiarului final.

„Vine vara, se închide uzina, toată conducerea Dacia pleacă în Germania în perioada de revizie, iar la întoarcere, toamna, decid să cumpere sistemul de aprindere de trei ori mai scump decât ceea ce făceam noi, fără acele inovații adaptate unei mașini românești care trebuia să funcționeze în România. Și atunci contractul se anulează”, a povestit el.

Decizia a generat un efect în lanț asupra companiei aflate la început de drum.

„Și eu am rămas cu o pagubă. După aceea am mai tras câțiva ani ca să evit falimentul. Îți imaginezi, a urmat o judecată cu Dacia care a durat ani de zile, fără să ne asumăm complet situația contractuală. Am trecut prin foarte multe încercări”, a afirmat antreprenorul.

Lecția unei industrii fără predictibilitate

Experiența acelui eșec nu a rămas un episod izolat, ci a devenit un reper în modul în care Mircea Tudor a privit ulterior industria și parteneriatele internaționale. În anii următori, el avea să revină în zona proiectelor tehnologice complexe, însă într-un context global mult mai dur.

„În 2005, când am reluat discuțiile cu Dacia, deja făcusem primele scheme de parteneriat cu o firmă din America și cu Banca Mondială. Dar acolo am întâlnit o altă problemă: sistemele clasice de utilizare aveau o slăbiciune”, povestește el.

Una dintre problemele fundamentale identificate ținea de siguranța operatorilor în industria de scanare și inspecție industrială.

„În primul rând, operatorii erau expuși profesional la radiații. Erau în proximitatea unei surse capabile să penetreze chiar și 2,5 metri de oțel într-un camion. Deci expunerea era reală. Chiar dacă pui pereți de protecție și măsuri de siguranță, nu poți elimina complet riscul. Se acceptă doar un compromis, așa-numita doză profesională de radiație”.

Momentul ruperii de parteneriatul american

Încercarea de a valida internațional o soluție complet automatizată a dus la o confruntare directă cu scepticismul pieței americane.

„Când am mers în America să prezentăm ideea de scanner robotizat, fără șofer și fără operator, după două zile de analiză verdictul a fost foarte clar: proiectul vostru este utopic. Nu investim niciun dolar în asta”, a afirmat Tudor.

Decizia a dus la o ruptură de parteneriat și la o schimbare de strategie.

„Și atunci ne-am separat. Ne-am întors în România și am decis să continuăm oricum. Am spus echipei: dacă nu credeți în proiect, puteți pleca. Intrăm într-o perioadă de câțiva ani în care nu știm exact unde ajungem și nici dacă ajungem. Nimeni nu a plecat.

În 2005 am început. În 2007 aveam proof of concept. În 2008 aveam prototip funcțional. În 2009 eram la Geneva”, a adăugat Tudor.

Între risc tehnologic și risc juridic

Dezvoltarea tehnologică venea la pachet cu un alt tip de vulnerabilitate: protecția proprietății intelectuale.

„Nu ai nicio certitudine că nu apare altcineva cu o zi înainte și își depune brevetul. Și atunci pierzi tot, financiar și intelectual”, spune antreprenorul.

În acest context, Mircea Tudor descrie un echilibru dificil între ambiția inovării și realismul industrial: „Este esențial să ai realismul de a porni pe idei care par imposibile, dar și disciplina de a intra în proiecte cu un rezultat măcar parțial predictibil”.

El subliniază și diferența dintre teorie și aplicabilitate industrială, folosind exemplul sistemelor de scanare bazate pe surse punctiforme de radiație și detectoare circulare.

„În teorie funcționează. Dar în practică apar probleme majore: cum deplasezi sursa, cum interpretezi imaginea, cum obții claritate. Imaginea rezultată este greu de interpretat, aproape neintuitivă”, explică antreprenorul.

Bornele unei cariere validate internațional

Privind în urmă, Mircea Tudor identifică momentele definitorii ale carierei sale ca fiind legate de validarea internațională.

„Competiția de la București, când am câștigat etapa națională, și experiența de a reprezenta România la Monte Carlo rămân momente importante”.

La acestea se adaugă trei repere majore: „Primul Grand Prix de la Geneva 2009, al doilea Grand Prix de la Geneva 2013 și premiul ‘Entrepreneur of the Year’ în România 2014, cu participarea la nivel european în 2015”.

Aceste recunoașteri au avut, în viziunea sa, un rol esențial în confirmarea poziției companiei pe piața globală.

„Altfel, oricine poate spune că este cel mai bun. Dar fără validare externă, rămâne zero”, punctează el.

De la o companie de nișă la competiția globală

Astăzi, compania fondată de Mircea Tudor operează într-un sector dominat de giganți internaționali.

„Suntem singurul IMM din lume în industria noastră. Concurăm cu cinci mari producători multinaționali, cu resurse incomparabil mai mari, cu mii de angajați și infrastructuri globale. Piața noastră este, în primul rând, o piață de lobby”, a spus el, adăugând că un exemplu relevant vine dintr-o licitație internațională.

„În 2017 am câștigat o licitație în Egipt pentru 16 sisteme. Am semnat contractul oficial. Apoi nu s-a mai întâmplat nimic. Noi am început producția, am finanțat proiectul, dar nu au mai venit plățile”, a afirmat Tudor.

Ulterior, compania a aflat că situația fusese influențată de o decizie geopolitică: „Guvernul american a oferit gratuit Egiptului 16 sisteme similare”.

În ciuda acestor obstacole, compania a rămas competitivă prin diversificare și integrare tehnologică.

„Dacă un stat are nevoie de securizare completă, de la containere la avioane, există foarte puțini furnizori globali. Noi suntem unul dintre ei”.

Structura rămâne una atipică pentru industrie.

„Suntem un IMM de aproximativ 230 de angajați. Am rămas sub radar mult timp, ceea ce ne-a ajutat să creștem eficient”.

„Am o părere foarte bună despre valul nou de antreprenori ”

Întrebat despre noua generație de antreprenori, Mircea Tudor vorbește cu apreciere, dar și cu o doză de realism legat de contextul în care aceștia se formează.

El consideră că mediul actual este dificil, marcat de instabilitate fiscală și administrativă, însă antreprenorii tineri reușesc tot mai des să se adapteze și să performeze.

„Am o părere foarte bună. Se activează într-o piață destul de dezorganizată, afectată de instabilitate administrativă și fiscală, și fac față greu tuturor acestor provocări”, spune el.

În opinia sa, diferența față de generațiile anterioare ține de punctul de pornire: dacă înainte învățarea era predominant empirică, uneori cu riscul eșecului, astăzi tinerii au acces la o bază teoretică mult mai solidă.

„Calitatea antreprenorială a crescut foarte mult. Noi învățam din mers, uneori cu riscul de a da faliment din greșeli. Ei pornesc de la o bază teoretică destul de solidă”.

Totuși, el observă că spiritul de creativitate și inovare rămâne o constantă a mediului românesc de business, chiar dacă nu este întotdeauna rezultatul sistemului educațional.

„Nu e neapărat o creativitate generată de școală. E ceva nativ”.

Creativitatea nativă și presiunea contextului

Mircea Tudor leagă această capacitate de adaptare și inventivitate de contextul istoric al României, în care lipsurile și constrângerile au forțat dezvoltarea unor soluții alternative.

„Contextul dinainte de 1989 avea limitările lui, dar ne obliga să fim creativi, să găsim soluții”, spune el, amintind inclusiv de perioada în care munca se desfășura peste program, într-un regim în care resursele erau limitate, dar rezolvarea problemelor devenea o rutină.

„Noaptea era servici. Și atunci făceai lucrurile pentru că trebuia să găsești soluția.”

Această mentalitate, spune el, se regăsește și astăzi la mulți dintre cei care intră în companiile sale: perseverența de a nu abandona o problemă până la rezolvare.

Inteligența artificială și riscul pierderii creativității

Discuția dintre Andi Moisescu și Mircea Tudor s-a mutat apoi spre impactul inteligenței artificiale asupra creativității umane. Tudor recunoaște potențialul tehnologiei, dar și riscurile asociate dependenței de sisteme automate.

„Nu am încredere totală că oamenii știu să se protejeze de riscurile generate de aceste tehnologii”, spune Tudor avertizând că AI-ul poate deveni nu doar un instrument, ci și o sursă de vulnerabilitate, inclusiv prin generarea de noi tipuri de probleme sau dezechilibre.

Din perspectivă de business, compania sa a mizat pe un model hibrid, în care software-ul este susținut de hardware, tocmai pentru a evita volatilitatea exclusiv digitală.

„Am mizat întotdeauna pe mixul dintre hardware și software. Software-ul singur este foarte volatil, poate să crească spectaculos sau să se prăbușească rapid”, explică Tudor, precizând că această combinație oferă stabilitate pe termen lung și protecție în fața unei piețe dominate de jucători globali mult mai mari.

La nivel social, el observă deja efectele tehnologiei asupra noilor generații, în special asupra capacității de concentrare și a relației cu realitatea fizică.

„Copiii sunt obișnuiți să stea cu ochii în ecran și ajung să nu mai perceapă corect ce se întâmplă în jurul lor”, spune antreprenorul.

Deși consideră că aceste schimbări pot avea impact pe termen lung, Tudor rămâne moderat optimist, mizând pe reziliența umană și pe ceea ce numește „resursa genetică” a populației.

Credință, familie și formarea valorilor

Într-o notă personală, antreprenorul vorbește despre influența familiei și despre modul în care și-a format sistemul de valori.

El evocă în mod special rolul mamei sale, pe care o descrie ca pe o figură esențială în transmiterea valorilor fundamentale.

„Mama avea patru clase, dar avea o inteligență nativă și ne-a transmis tuturor un set de valori umane foarte solide”, a spus el.

De aici, spune el, a apărut și raportarea sa la credință, pe care o consideră o componentă importantă a echilibrului personal și profesional.

„Nu ar fi fost nimic posibil din ceea ce am făcut, fără acest ajutor”.

Pentru el, credința și rațiunea nu sunt în contradicție, ci coexistențe firești într-un parcurs profesional construit pe disciplină, dar și pe convingeri personale profunde.