Ziua în care a fost inaugurat Cazinoul din Constanța: „Se înalță ochiului călătorului ce vine de pe nesfârșitele ape ca un castel din poveşti“
0În urmă cu 115 ani, în zi de mare sărbătoare pentru români, Adormirea Maicii Domnului, dar și Ziua Marinarilor, pe faleza Constanței a fost inaugurată mai mult decât o clădire, s-a deschis o poveste.
21 de salve de tun trase în zorii zilei de 15 august 1910 anunțau vilegiaturiștii și constănțenii că încep serbările la Casinoul comunal. Orașul întreg și portul au fost pavoazate. La ora 9 și jumătate au început să sosească șirurile de trăsuri în care se aflau oficialitățile de seamă, primite de primarul Virgil Andronescu, polițaiul Palady, și Alexandrescu, directorul Poliției. Prefectul Jean Ghika a ajuns la Cazinou alături de Manolescu, inspector administrativ, locțiitor de secretar general al Ministerului de Interne, însărcinat cu prezidarea inaugurării.
Imediat după venirea lor, a început sfințirea localului de către protoiereul județului și de cler. „Solemnitatea inaugurării frumosului casinou comunal, care a atras un public imens, a început la orele 10 și jumătate, în prezența d-lor Manolescu, locțiitor de secretar general la Ministerul de Interne, Anghel Saligny, prefectul Ghica, primarul Andronescu, corpul consular, ofițerii superiori, corpul magistraților și arhitecții cari au executat lucrările. Serviciul divin al sfințirei a fost oficiat de protoereul Protopopescu, înconjurat de întregul cler local. D. Andronescu, primarul orașului, rostește o cuvîntare arătînd importanța mărețului casino comunal care se înalță pe malul mărei, ridicînd valoarea acestei stațiuni balneare ajunsă acum la nivelul stațiunilor similare din străinătate. Vorbește de sacrificiile făcute de comună și glorifică memoria răposaților Ion Bănescu și Christea Georgescu, foștii primari, cari au contribuit cu munca lor pentru clădirea acestui monument“, scria ziarul „Adevărul“ în data de 17 august 1910.
Cazinoul de la „marea românilor“
În cuvântarea ținută de prefectul I. Ghica, acesta a vorbit celor prezenți de moștenirea acestui ținut. „Străbunii noștri, Romanii, când cucereau o provincie, prima grijă o aveau ca pe sfărîmăturile unei stăpîniri șubrede, și pe ruinele ignoranței să ridice monumente neperitoare prin care să se arate superioritatea și civilizația lor. Așa se explică de ce la străbunii noștri aflăm urme de clădiri uriașe, temple, locașuri de băi, petrecere, etc. Cine a voiajat acum 33 de ani prin aceste părți, cine a citit descrierile scriitorilor cari s-au ocupat cu Dobrogea, poate să-și dea seama prin comparație cu ceea ce se găsește astăzi și va putea să-și formeze ideia că sîntem un popor de progres și statornicie...“.
Oficialul vorbește apoi de acest loc sfânt, care a fost o nestemată la Coroana României, după Războiul de Independență din anul 1878: „Guvernele noastre, în înțelepciunea lor, au știut că Marea este cel mai scump tezaur al unei țări, este locul pe unde toate statele lumei și-au luat avîntul de dezvoltare, prosperitate, progres. Și mintea românească, la bucata aceasta de mare, marea Românilor, sunt lucrări cari atestă străinătăței îndepărtate prin portul Constanța și prin Bulevardul cu cazinul ce inaugurăm, civilizația și desvoltarea națiunei Române. Inaugurăm dar cazinul comunal din Constanța construit la marea Românilor cucerită de vitejii oșteni ai Înțeleptului nostru Monarh, care în tot timpul a dat un deosebit interes Dobrogei și orașului nostru“.
La rândul său, primarul orașului, Virgil Andronescu, a vorbit în discursul său despre faptul că „Azi Constanța este un oraș de progres și un izvor de civilizație. Și așa trebue să fie Constanța. Punctul extrem și limita occidentului nu mai este Dunărea, ci Marea Neagră“, iar „Comuna Constanța era datoare să aibă o clădire demnă de numărul cel mare și de eleganța vizitatorilor ce cu miile vin în fiecare an să caute loc de repaus aci pe malurile sgomotoase ale mărei“.
Meniu de zile mari și serbări venețiene
După ce au vizitat noua clădire, maeștri de solemnități fiind arhitecții Daniel Renard și Grigore Călinescu, la vremea prânzului a început banchetul la restaurantul Cazinoului. Pe mese erau aranjate 220 de tacâmuri pentru tot atâția invitați. Tot din aceeași publicație aflăm și mâncărurile fine cu care s-au delectat invitații: Deufs Brouillés Chasseur, Esturgeon du Danube Parisienne, Sauce Rémoulade, Noix de Veau Braise au Petits Peis, Foie Gras a la Gelés, Salada Verte, Glace Capşa, Gaufrettes Bonbons, Fruits, Drăgăşani, Saint-Julien, G.H. Mumm Rose, Café Liqueurs, Cointreau Majestic. În timpul mesei a cântat orchestra condusă de profesorul Paschill. Banchetul a luat sfârșit la ora 14.00.
La orele 3 şi jumătate au avut loc în port serbări nautice și venețiene, organizate de Societatea marinarilor civili „Regina Elisabeta“. Au avut loc curse de bărci, lotci de pescari, bărci de război. Tot în cadrul serbărilor, publicul a putut să vadă cum se fac manevre în cazul unui vas naufragiat. S-au făcut salturi cu bicicleta în mare și apoi scafandrii s-au aruncat după ele, iar spectacolul a continuat cu alergări de cai pe apă și curse după rațe, scrie Delia Roxana Cornea în cartea „Vilegiatură la malul mării și patrimoniul său arhitectural. Istoria băilor de mare și a cazinourilor Constanța“.
La lăsarea serii a avut loc o reprezentație în sala de spectacole a Cazinoului. S-au cântat Beethoven, Grieg, opere interpretate de orchestra cazinoului, sub conducerea profesorului Paschill, apoi s-a interpretat „Gringoire“, o comedie într-un act de Th. De Banville, jucată de compania dramatică Davila. De la ora 22.00 a început serata venețiană dată de Societatea marinarilor „Regina Elisabeta“, spectacol anunțat de bombe și rachete. „Au fost diferite proiecțiuni electrice, serenade venețiene cu gondole, piramide egiptene și statui romane, dansuri naționale și dansul mateloților, bombardarea unei fortărețe de către flota navală, defilarea bărcilor“, nota corespondentul ziarului „Universul“. La miezul nopții, la Cazinou a început balul, care a durat până la ora 2.00.
După o călătorie cu trenul, au dormit pe străzi
Autoritățile nu s-au îngrijit prea mult și de publicul larg care a dat năvală să fie martor la un astfel de eveniment. Din ziarul „Conservatorul“ aflăm că „atât Direcția căilor ferate, cât și autoritățile administrative din Constanța, s-au purtat cât se poate de rău, față cu publicul care se dusese să asiste la acele serbări. Direcția căilor ferate nu a pus la dispoziția călătorilor numărul de vagoane necesare și nici trenurile suplimentare după cum afișase în toate părțile, așa că bieții vizitatori au călătorit cât se poate de rău. Pe de altă parte, primăria și poliția din Constanța n-au îngrijit ca lumea ispitită să meargă acolo, în urma reclamelor făcute, să aibă unde dormi, ci i-a silit să vegheze toată noaptea pe străzi în locul sergenților cari lipseau cu totul“.
„Valuri de lumină căzute din toate părțile, în toate colțurile, în toate culorile“
Despre cum arăta Cazinoul în interior aflăm tot din presa vremii. Noua clădire, realizată într-un stil Art Nouveau inconfundabil, era compusă din două etaje. La primul etaj, dintr-un vestibul uriaș, pătrunzi într-o sală de lectură și o sală de restaurant lungă de 22 de metri pe 10 metri lărgime. De jur-împrejurul acestei săli sunt geamuri, dând astfel posibilitatea să admiri încontinuu marea. Tot aici se aflau o sală de joc și una de biliard. „Totul e mobilat bogat și cu gust deosebit, întreg acest parter este înconjurat de o largă terasă asfaltată, la picioarele căreia valurile furioase se sparg cu zgomotul acela particular al mării furioase care te înspăimântă uneori. Tot aci, într-un loc special, o admirabilă orchestră complectează prin accentele ei când duioase, când înviorătoare, întreg ansamblul fermecător ce-ți încântă și privirea și auzul“, descria minunățiile acestui monument P. Botzan în publicația „Minerva“.
La primul etaj se mai afla și sala de spectacol spațioasă, continua autorul, „lungă de 25 de metri pe 15 metri lărgime. Un interior gingaș, luminat de două părți prin niște vitrouri uriașe colorate și cu desemnuri artistice, această sală, care conține peste 400 de locuri, va fi tot atât de bună pentru teatru ca și pentru concerte și baluri. În timpuri de serbări va fi transformată într-o adevărată feerie prin valurile de lumină căzute din toate părțile, în toate colțurile, în toate culorile“.
Castelul din povești
Au trecut zile și ani, dar presa continua să se minuneze de bijuteria de la malul mării. „De o construcţie impozantă în piatră masivă, cu spaţioase terase şi cătră mare şi cătră uscat, cu o minunată sală de spectacole şi baluri – cum nu există alta în România – şi ca o poziţiune nu se poate mai nimerită, chiar pe ţărm, în bătaia valurilor, Cazinoul se înalţă ochiului călătorului ce vine de pe nesfârşitele ape ca un castel din poveşti. În nopţile fără lună, când sala de bal este splendid iluminată în mii de culori, iar pe terase domneşte lumina zilei picurată din înălţimea globurilor electrice, Cazinoul văzut din depărtări, de pe mare, prezintă o feerie minunată, menită să atragă şi să farmece pe oricine“, scria și ziarul „Tribuna“ la 1 septembrie 1910.
Se încarcă comentariile...
