Povestea lui Marian, militarul care a renunţat la misiuni în Afganistan şi în Irak pentru a-şi creşte copilul, dar a murit în accidentul aviatic din Sibiu
0Şi-a servit ţara în Afganistan şi în Irak, dar a renunţat la misiunile în zone de război pentru că voia să-şi întemeieze o familie, să-şi crească băiatul care împlinise de curând un an. La cei 33 de ani pe care-i avea, Marian Gădălean era un om împlinit, ne spune cu durere fratele unuia dintre militarii care au murit în accidentul aviatic de la Sibiu. Povestea lui e asemănătoare cu a miilor de tineri care slujesc, zi de zi, ţara în Armata Română.
„A fost de cinci ori în Afganistan şi cam de tot atâtea ori şi în Irak. Nu a fost niciodată rănit în aceste misiuni”, povesteşte pentru „Adevărul” Adrian Gădălean, fratele lui Marian Gădălean, unul dintre militarii care se aflau în elicopterul care s-a prăbuşit, vineri, în localitatea Mălâncrav, din Sibiu. Vasile-Marian Gădălean aveam 33 de ani şi lucra ca mistrul militar clasa a III-a de întreţinere la elicoptere. Fratele lui povesteşte că Marian a renunţat la misiunile în zonele de război pentru a nu-şi pune viaţa în pericol: „A tras mai aproape de casa să şi întemeieze o familie”. Avea şi un motiv foarte întemeiat ca să se ferească de pericole: iubita sa născuse în vara anului trecut un băieţel, de care Marian era foarte mândru.Viaţa părea să-i fi împlinit toate dorinţele. Avea un copil sănătos, avea o familie frumoasă şi o slujbă pe care o făcea din pasiune. „Era foarte fericit avea şi un copil, era un om împlinit”, ne spune Adrian.
Marian Gădălean avea un băieţel de un an
„Marian era foarte fericit avea şi un copil, era un om împlinit. Te voi iubi mereu, fratele meu drag!”,
Adrian Gădălean, frate
„Te voi iubi mereu, fratele meu drag!”
Marian ştia că slujba pe care o alesese, mai ales atunci când mergea în misiuni, era periculoasă, dar şi-a asumat riscurile. „Era conştient de aceste lucruri,dar îi placea cea ce făcea”, ne explică Adrian. Fratele lui era pasionat de militărie şi de elicoptere. „De când a terminăt liceul a făcut Şcoala Militară de Maiştri de Aviaţie <<Traian Vuia>> din Mediaş, tot în armata a lucrat până acum”, ne explică Adrian. Mrian era pasionat şi de zbor, el practicând paraşutismul. Vestea că Marian se afla în elicopterul care s-a prăbuşit a fost un şoc pentru familia şi pentru cunoştinţe. „El nefiind pilot de elicopter, ci maistru la întreţinere nu prea zbura, chiar m-am mirat cum de a zburat”, povesteşte Adrian. Acesta a postat un ultim mesaj pentru fratele lui pa pagina de Facebook: „Te voi iubi mereu, fratele meu drag!”.
„Era un frate bun, eram foarte apropiaţi, era un om pe care te puteai baza să-ţi dea un sfat sau să te ajute ,ajută pe toată lumea care îi cerea ajutorul”,
Adrian Gădălean, frate
„Era un om pe care te puteai baza”
„Era un frate bun, eram foarte apropiaţi, era un om pe care te puteai baza să-ţi dea un sfat sau să te ajute ,ajută pe toată lumea care îi cerea ajutorul”, ni l-a descris Adrian pe fratele său care a murit servindu-şi ţara. Dovada faptului că Adrian spune adevărul stau zecile de mesaje emoţionante pe pe pagina de Facebook a lui Marian. „Aş vrea să spun <<Dumnezeu să te ierte!>> dar nu v[d de ce pentru un om atât de bun cum eşti tu! Ai avut dintotdeauna aripi! Drum lin spre lumină! Putere celor dragi ţie!”, a scris un camarad.
„Nu pot descrie în cuvinte cum mă simt în momentele astea. Privirea îmi e înceţoşată de lacrimile pe care nu mai pot sa le opresc. Am pierdut mai mult decât un prieten... Dumnezeu nu are de a face cu asta, pentru că daca era un Dumnezeu nu lăsa să se întample aşa ceva. Încă mai aşept să mă suni şi să îmi spui ca e o glumă proasta!!! Ridică-te la cer!!!”, scrie un prieten de-al lui Marian, Vasile Negru.
Marian Gădălean a fost în mai multe misiuni în Irak şi în Afganistan.
„Aţi fost şi veţi rămâne în sufletul meu mereu.....nici nu pot să cred sau să îmi revin.... Marian mi-ai fost ca un frate şi am trecut prin multe împreună....nu pot să cred ce s-a întamplat.... Paul oare cum e posibil asa ceva ?
Prisăcariu Jan Eugen, coleg
„În asemenea clipe, cuvintele sunt greu de găsit. Un om, un fiu, un frate, un soţ, un tată, stâlpul şi sprijinul multor apropiaţi <<s-a stins>>. Sincere condoleanţe familiei şi multă putere să treceţi peste această perioadă neagră”, scrie o Julliana Poka.
„Aţi fost şi veţi rămâne în sufletul meu mereu.....nici nu pot să cred sau să îmi revin.... Marian mi-ai fost ca un frate şi am trecut prin multe împreună....nu pot să cred ce s-a întamplat.... Paul oare cum e posibil asa ceva ?! Nu pot să cred....refuz să cred că am trecut prin atâtea....şi v-aţi dus....nu pot să cred....îmi e greu să cred....Odihniţi-vă în pace...Dumnezeu să vă aibă în pază....!!!, scrie Prisăcariu Jan Eugen, un coleg.
„Mult prea devreme ... de parcă destinul nu mai are pic de discernământ ... Dumnezeu să te odihnească în pace iar celor dragi să le dea tăria să poată depăşi momentul ... "Raiul are nevoie doar de cei mai buni" , scrie Constantin Munteanu, un prieten.
Marian iubea paraşutismul.
Citeşte şi
FOTO VIDEO Doliu la Câmpia Turzii de Vinerea Neagră: „Parcă ar fi blestemată această bază aeriană”
Se încarcă comentariile...
