Gheorghe Krisbai: comerciant în comunism, director comercial în capitalism

Gheorghe Krisbai coordonează activitatea din autogară

De profesie economist, Gheorghe Krisbai a lucrat de-a lungul anilor în trei secotare de activitate total diferite: industrie, comerţ şi transporturi. Imediat după terminarea facultăţii, a fost repartizat la o fabrică din Alba Iulia cu domeniul de activitate în domeniul construcţiilor metalice.

Data naşterii: 5 iulie 1952, Deva, judeţul Hunedoara
Educaţie: Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii "Babes Bolyai"
Starea civilă: căsătorit, o fată Raluca, de 27 de ani

A muncit la UTEPS aproximativ 10 ani, interval de timp în care a avut multe de învăţat. „Am lucrat la UTEPS Alba Iulia în perioada în care avea peste 2.000 de angajaţi. Mi-am desfăşurat activitatea în domeniul financiar-contabil, la compartimentul devize-preţuri-contracte. A fost o perioadă foarte bună, în care am acumulat multă experienţă“, precizează economistul.

Comerciant în magazine pline de borcane cu mazăre şi muştar

Din anul 1986 s-a transferat în sectorul comercial, la Intreprinderea Comercială de Stat pentru Legume - Fructe (ICSLF) Alba, firmă care avea în judeţ o reţea de 129 de magazine de desfacere. A lucrat aici în perioada cea mai grea a „Epocii de aur“.

„A fost o perioadă deosebit de dificilă pentru comercianţi. Toată producţia legumicolă mergea la export. Doar ce era refuzat peste graniţe, castraveţii mici şi strâmbi şi roşiile gen gogonele, se comercializau în ţară, dar şi astea în cantităţi insuficiente pentru populaţie. La fel se întâmpla cu ouăle, conservele de carne etc. A fost o perioadă foarte grea. Erau pline magazinele de borcane de mazăre şi muştar“, îşi aduce aminte Gheorghe Krisbai.

A venit, însă, Revoluţia, şi economistul a trăit un altfel de comerţ, cel privat, în care spune că a avut mari satisfacţii profesionale. „Am lucrat la o societate mică, nou înfiinţată. Munceam de dimineaţa şi până noaptea pentru a aproviziona magazinele cu marfă şi a comercializa produsele la preţuri convenabile pentru cumpărători. Şi am reuşit, pentru că ne opreau oamenii pe stradă şi ne mulţumeau, ne felicitau“, povesteşte interlocutorul nostru.

A cântat în trupă cu folkistul Vali Şerban

Din 1999, a trecut în transporturi la o firmă privată, la care lucrează şi în prezent. „E un domeniu de prestări servicii: transporturi persoane, reparaţii auto, service auto, inspecţii tehnice, şcoală de şoferi. Faţă de industrie şi comerţ, e o activitate mai dificilă, ţinând cont că lucrezi, în special, cu şoferi şi mecanici, care sunt destul de dificil de controlat, de urmărit. Şoferii lucrează cu bani şi se ştie că banul e «ochiul dracului». Tentaţia e mare şi mulţi dintre ei, în special cei mai vechi, nu şi-au schimbat mentalitatea“, precizează economistul.

Lăsând de-o parte activitatea profesională, ne destăinuie că pasiunea sa de-o viaţă este muzica. Pe când era în liceu a format, împreună cu alţi patru prieteni,  trupa de pop-rock „Tinerii“. Formaţia era compusă din trei chitarişti (el era la chitară armonie), un tobar şi un solist, acesta din urmă în persoana cunoscutul folkist Vali Şerban.

„Nu eram profesionişti, dar aveam mult entuziasm. Am participat la festivalurile judeţene «Cadenţe tinereşti» ce se organizau pe atunci şi, chiar dacă eram amatori, sălile se umpleau la refuz“, îşi aduce aminte. N-au mai continuat după terminarea liceului, trupa s-a destrămat, pentru că fiecare din membrii formaţiei a urmat o altă cale în viaţă.  Doi dintre foştii săi colegii de trupă sunt medici, iar un al treilea inginer. Doar Vali Şerban a continuat să cânte, valoare sa fiind recunoscută unanim în domeniul muzicii folk.

Ce-i place: „În primul rând, mă pasionează muzica, mai cânt şi acum la chitară. Îmi plac drumeţiile, excursiile şi sportul, în special schiul, pe care îl şi practic. La oameni apreciez corectitudinea şi onestitatea.“

Ce nu-i place: „Nu suport minciuna. Mă deranjează grandomania, lauda de sine. Îmi displac persoanele cu tupeu şi indivizii lipsiţi de bun simţ. Nu-mi plac inşii falşi, cu două feţe.“

Ce domeniu ţi-a plăcut mai mult - industria, comerţul sau transporturile ?
G.K.: „Satisfacţii mai mari am avut în comerţ. Mi-a şi plăcut mai mult comerţul, pentru că era o activitate mai intensă. Ţin minte că după 1990, firma la care lucram, a reuşit să-şi dezvolte o reţea importantă de depozite en-gros şi magazine, precum şi două restaurante, printe cele mai căutate la acea dată.“

Se simte criza şi în transporturi ?
G.K.: „Din păcate, da. Pe lângă faptul că în ziua de azi este o concurenţă infernală în transporturi, o adevărată bătălie pe trasee şi călători, a intervenit şi rata ridicată a şomajului, care ne afectează. Ne este foarte greu să ne menţinem preţurile, să ne acoperim cheltuielile. Sper, însă, ca într-un an, doi, să treacă criza, să se revină la normal.“