Transfăgărăşanul, drumul care leagă Muntenia de Transilvania

O călătorie pe drumul peste Munţii Făgăraş sau Transfăgărăşan, cum este denumit, devine o adevărată provocare chiar şi pentru un şofer cu experienţă. Odată ajuns la barajul Vidraru,

O călătorie pe drumul peste Munţii Făgăraş sau Transfăgărăşan, cum este denumit, devine o adevărată provocare chiar şi pentru un şofer cu experienţă. Odată ajuns la barajul Vidraru, călătorul îşi face o sfântă cruce în faţa splendorii care i se deschide în faţa ochilor. Este însă abia începutul unei drumeţii ce-l va purta prin locuri în care va descoperi frumuseţea nealterată a munţilor Făgăraş. Noi nu ne-am abătut de pe şoseaua care şerpuieşte printre munţi pe lungimea celor 91 de kilometri, dar turiştii antrenaţi au la dispoziţie mai multe trasee pe care o pot lua cu piciorul. Numai după ce am străbătut tunelul care străpunge muntele cale de aproape un kilometru, am putut ajunge în Transilvania, lăsând în urmă Muntenia istorică. Drumul este deschis circulaţiei din iunie până în octombrie, în restul anului fiind acoperit de zăpadă.

Lacul Vidraru, marea de la 900 de metri
Am plecat dis-de-dimineaţă la drum, din câmpie, iar vremea a ţinut cu noi toată ziua, chiar şi la altitudinea de 2.034 de metri, punctul cel mai de sus al Transfăgărăşanului, sau DN7C, pentru şoferi. Din Arefu, comuna de unde începe "oficial" drumul peste Făgăraş, ne aşteptam la cele mai grele încercări. Ne-au cam speriat, ce-i drept, şi bucăţile de piatră căzute din munte pe şosea, şi pe care doi "Sfarmă-Piatră" de la Compania de Drumuri se chinuiau să le spargă cu barosul. Incidentul nu s-a mai repetat şi am ajuns la barajul Vidraru, unde ne-am oprit pentru a admira priveliştea, de la înălţimea de 900 de metri. O mare de apă, ocupând mai bine de 465 milioane de metri cubi, se deschidea în faţa noastră. Aşa că ne-am oprit pentru un scurt popas, care a început în faţa tarabei cu porumb fiert şi copt, de 25.000 de lei bucata, un mic business al unui întreprinzător local.
După ce ne-am odihnit un pic şi-am admirat frumuseţile locului am preferat să mergem mai departe, ghidaţi de indicatoarele care anunţau că mai avem 55 de kilometri până la cea mai înaltă destinaţie de pe şosea: Bâlea Lac.

Pe serpentine, peste Făgăraş
Drumul începe să urce pe serpentine ameţitoare şi devine o adevărată provocare chiar şi pentru şoferul nostru, aşa că rulăm prudent, cu 40 de kilometri la oră. Trecem prin Valea Capra, la 1.285 de metri, prin sălbăticia îmblânzită doar de drumul de piatră, şi tot urcăm, străjuiţi de munţii raşi de avalanşe. Se vede uşor după panta acoperită de tufe de jnepeni mai pitici, în comparaţie cu restul vegetaţiei. Undeva jos, în vale, zăpezile căzute de pe munte au tras după ele trunchiuri de copaci şi crengi, acum uscate, mărturie a avalanşelor pustiitoare. Suntem la peste 1.500 de metri şi mai avem cam 10 kilometri până la Bâlea Lac. Din când în când, mai trecem peste câte un pod ori viaduct, din cele 27, câte are Transfăgărăşanul.
Aerul rece miroase a cimbrişor sălbatic şi ne oprim pentru a nu ştiu câta oară să mai privim hăul care se cască în stânga drumului. Din dreapta noastră vine răcoarea cascadei ce cade în perdele de apă de la mare înălţime. Doar mâna omului a alterat frumuseţea sălbatică a locurilor. "Te voi iubi mereu", scrie pe una din stâncile de lângă cascadă. Urcăm şoseaua, mai departe şi, la un moment dat, avem senzaţia că muntele ne blochează calea, dar brusc drumul o coteşte şi îşi face loc pe la baza zidului de piatră. Semne de ploaie se văd pe cerul întunecat, care parcă îmbracă în negură şi verdele păşunii alpine, brăzdată de pete de zăpadă. Avem noroc.De peste munte, soarele începe să lumineze versanţii şi ştim sigur că nu o să plouă. Tânjim după zăpadă, în plină vară, dar nu e nevoie să mergem până sus, căci o găsim chiar la marginea drumului.

Hotelul Plutitor Vidraru
Turiştii care vor să se bucure în tihnă de frumuseţea lacului Vidraru pot să rămână peste noapte la Hotelul Plutitor Vidraru, ancorat chiar la malul lacului. Ineditul loc de cazare este construit pe structura unui vapor, iar cele 20 de camere, dotate cu baie, sunt amenajate ca nişte cabine. Dacă sunteţi dornici de o plimbare pe lac, nu e nevoie să mai închiriaţi una din şalupele trase la mal. Mergeţi direct la proprietarul hotelului plutitor, care o să vă plimbe chiar cu vaporul pe puntea căruia vă aflaţi. Tot el o să vă prepare şi mâncarea, fiind singurul bucătar din hotel. Îl mai ajută soţia, însă el este expertul, în calitate de fost profesor la un liceu cu profil alimentar. Dacă vă împrieteniţi cu el, s-ar putea să vă înveţe şi câte ceva dintre secretele gastronomiei locale.

În tunelul Capra-bâlea lac, intri la 15-20oCşi ieşi la 0oC
Intrăm în tunelul rutier Capra-Bâlea Lac, lung de 887 de metri, luminat doar de farurile maşinilor. Practic, calea care străpunge masivul Făgăraş leagă Muntenia de Transilvania istorică, între cotele 2.025 şi 2.042 metri. Este construcţia rutieră situată la cea mai înaltă altitudine din ţară. Călătorii spun că la capetele acestui tunel se întâmplă un fenomen ciudat: diferenţele de temperatură dintre intrarea şi ieşirea din tunel sunt foarte mari. Deseori se întâmplă ca pe partea sudică a construcţiei subterane să fie soare şi 15-20 de grade, iar la ieşirea din el, pe partea nordică, temperatura să coboare sub 0 grade şi să ningă. Noi nu am simţit capriciile vremii, pentru că la Bâlea Lac, locul în care ajungi după ce traversezi muntele prin tunel, vremea era destul de bună. Ne-am îmbrăcat mai gros, ca să putem sta pe terasa cabanei Bâlea Lac, sub umbrelele largi. Şi bine am făcut, că altfel nu am fi putut să admirăm jocul ploii în oglinda lacului.

Trasee turistice în Făgăraş
Odată ce te-ai oprit în oricare cabană din Făgăraş, poţi să începi marea aventură prin munţi. Traseele sunt variate şi multe îţi deschid calea spre peisaje năucitoare. Timp frumos şi energie să fie!
* De la cabana Bâlea Cascadă se poate merge la cascada Bâlea şi înapoi. Marcaj: punct roşu, iar durata traseului este de doar o oră.
* Bâlea Cascadă - Lacul Bâlea, prin Valea Bâlei. Durata de parcurs este de aproximativ trei ore. Traseul marcat cu bandă albastră şi cruce roşie porneşte de lângă staţia telecabinei.
* Bâlea Lac - Bâlea Cascadă prin Valea Doamnei. Durata de parcurs este de aproximativ patru ore. Traseul marcat cu cruce roşie porneşte de la Lacul Bâlea şi urmăreşte drumul aproape până la tunel.

Bâlea Lac, "St Moritz"-ul României
Cine a bătut atâta cale până la Bâlea Lac şi e prea obosit să meargă mai departe, poate să înnopteze la una dintre cele două cabane amplasate chiar pe malul lacului glaciar: cabana Bâlea şi vila Paltinu. Cabanierii ne asigură că nu e loc de plictiseală, mai ales că în această perioadă puteţi face câteva trasee de neuitat sau canotaj, pe lac. În imediata apropiere se află una dintre cele mai sălbatice rezervaţii naturale, Parcul Naţional Făgăraş, cu un impresionant număr de capre negre şi marmote. Turiştii care vor ajunge în această zonă mai spre sfârşitul anului (n.r. - acces numai cu telecabina) se vor bucura, ca şi anul trecut, de hotelul de gheaţă construit de Arnold Klingeis, patronul cabanei Bâlea. "În zece ani vreau ca Bâlea Lac să fie pentru România cam ce este St. Moritz pentru Elveţia", mărturiseşte entuziast Klingeis.

La Bâlea Cascadă, staţia telecabinei e în paragină
Coborând de la Bâlea Lac spre Bâlea Cascadă, pe Transfăgărăşan, ne oprim la stâna de la Bâlea, la turma lui Neluţu Anghel. "Brânza la burduf îi cea mai faină", ne îmbie ciobanii pe care îi întrerupem din mulsul oilor. Noi vrem să ajungem însă mai jos, la Bâlea Cascadă. Tot aici e şi telecabina cu care urcaţi la Bâlea Lac, pentru suma de 10 RON, atât la dus, cât şi la întors. Chiar şi pentru un turist mai puţin mofturos, staţia telecabinei e un loc deprimant, nerenovat, parcă uitat de lume. Am fugit repede, cu senzaţia că am nimerit într-o gară dintr-un orăşel părăsit. Vă puteţi caza totuşi la hotelul Bâlea Cascadă, unde vi se va percepe şi o taxă de utilizare a grătarului, de 2 RON.
10 RON
Costă o cursă cu telecabina spre Bâlea Lac