Statul aduce muncitori din Asia, în timp ce tinerii români spun că nu găsesc joburi plătite suficient. Explicația unui sociolog

Angajatorii spun că nu găsesc personal, în timp ce numeroși tineri români se plâng că trimit CV-uri fără să primească răspuns. În acest context, recrutarea muncitorilor din Asia provoacă discuții tot mai aprinse despre salarii, condiții de muncă și concurența pentru locurile de muncă. Alex Dincovici, lector asociat la SNSPA și Universitatea din București, explică pentru „Adevărul” ce probleme riscă să apară dacă România nu se pregătește pentru schimbările demografice.

ecrutarea muncitorilor străini provoacă dezbateri despre salarii și condiții de muncă Foto: Pixabay

O discuție de pe Reddit, intitulată „Ce poate face un român nerasist, nesuveranist, dacă își dorește mai puțini necalificați nevorbitori de română?”, a adunat opinii contradictorii despre recrutarea lucrătorilor de peste hotare.

Autorul postării susține că România aduce muncitori din afara Uniunii Europene, deși există persoane vulnerabile și tineri care nu reușesc să se angajeze. El contestă explicația potrivit căreia românii nu mai vor să muncească și consideră că politicile de recrutare ar trebui discutate separat de atitudinea față de lucrătorii străini.

De ce sunt aduși muncitori străini dacă există români fără locuri de muncă

Alex Dincovici, lector asociat la SNSPA și Universitatea din București, consideră că există atât un deficit real de personal în anumite industrii, cât și o nepotrivire între condițiile oferite de angajatori și așteptările celor care caută de lucru.

„Există anumite tipuri de munci pe care unii oameni poate nu mai sunt dispuși să le facă în condițiile actuale, pe piață”, explică acesta.

Situația nu este specifică României. Și alte state europene au apelat la lucrători din străinătate pentru a acoperi necesarul de personal, inclusiv în sectoarele în care au lucrat, de-a lungul timpului, românii plecați peste hotare, după cum spune el.

Specialistul atrage atenția și asupra schimbărilor demografice. În transporturi, de exemplu, deficitul de șoferi profesioniști este o problemă întâlnită în numeroase țări, inclusiv din cauza numărului insuficient de tineri care intră în această profesie.

În privința tinerilor români care nu lucrează și nu urmează o formă de educație sau formare, Alex Dincovici avertizează că indicatorii statistici trebuie interpretați cu atenție. Existența economiei informale și a unor activități care nu sunt surprinse corespunzător în statistici complică evaluarea situației.

Salariile mici, motiv de dispută între români

În comentariile de pe Reddit, un utilizator care susține că a participat la numeroase interviuri de angajare afirmă că unii tineri refuză salariile de început. „Nu vor să înceapă cu salarii de 3.000 de lei. Punct”, scrie acesta, adăugând că nu îi consideră leneși sau mai puțin inteligenți.

Un alt utilizator îl contrazice: „Poate nu e vorba că nu vor, ci că efectiv nu le ajung acei bani ca să trăiască independent de părinți... deoarece încearcă să se desprindă de ei.”

Discuția continuă cu exemple din HoReCa, construcții și livrări, unde participanții invocă atât costurile suportate de angajatori, cât și dificultatea de a găsi persoane dispuse să accepte anumite condiții de muncă.

Un comentator atrage atenția că trebuie analizate inclusiv localizarea posturilor și perspectivele profesionale: „Trebuie să iei în calcul unde sunt joburile și unde sunt tineri care caută, «calitatea» joburilor oferite și salariile oferite.”

De ce apar reacții ostile față de muncitorii asiatici

Alex Dincovici observă că nemulțumirile economice se pot transforma în ostilitate față de lucrătorii percepuți ca fiind foarte diferiți cultural. El face o distincție între minoritățile cu care românii conviețuiesc de multă vreme și muncitorii veniți din regiuni cu care populația locală a avut mai puține contacte directe.

În opinia sa, reacțiile discriminatorii nu îi afectează în mod egal pe toți străinii, iar sentimentul de nedreptate economică poate contribui la amplificarea tensiunilor.

Specialistul consideră că România riscă să repete dificultățile întâlnite de alte țări europene dacă autoritățile nu pregătesc instituțiile pentru schimbările demografice și pentru conviețuirea pe termen lung.

Ce se întâmplă dacă muncitorii străini rămân în România

Problemele nu se limitează la învățarea limbii române. Iar Alex Dincovici atrage atenția asupra condițiilor de locuire, a accesului la servicii și a riscului de formare a unor comunități izolate.

El amintește experiența cercetării de teren în agricultura din Spania, unde diferențele de statut și accesul inegal la locuințe au contribuit la separarea unor comunități de lucrători.

În acest context, sociologul consideră că responsabilitatea nu poate fi atribuită exclusiv persoanelor care sosesc în România. Adaptarea presupune eforturi de ambele părți, dar și politici publice care să răspundă noilor realități.

Pe Reddit, discuția a ajuns și la vulnerabilitatea lucrătorilor străini. Un utilizator a atras atenția asupra situației celor a căror cazare depinde de angajator: „Dacă, uite cazarea e legată de locul de muncă, atunci nu există, realist vorbind, niciun risc ca angajatul să plece, pentru că asta ar însemna să rămână în stradă într-o țară străină unde nu cunoaște limba.”

Muncitorii străini, indispensabili sau o amenințare?

Dezbaterea publică tinde să împartă lucrătorii străini în două categorii opuse: fie sunt considerați indispensabili economiei, fie sunt prezentați ca o amenințare pentru angajații români.

Alex Dincovici respinge această împărțire și atrage atenția că discursurile simplificatoare, uneori discriminatorii sau rasiste, contribuie la polarizare: „Adevărul e că, dacă nu era nevoie de acești oameni, nu ar fi fost aici. Dacă nu existau niște mecanisme prin care să ajungă, nu ar fi ajuns aici. Dar nu-s amenințare pentru locurile de muncă ale românilor.”

În opinia sa, prezența lucrătorilor străini reprezintă mai degrabă o provocare pentru economia și societatea românească, una care necesită răspunsuri instituționale, nu doar dispute despre cine ar trebui să ocupe locurile de muncă disponibile.