Analiză Program de lucru mai scurt în România - Modelul european analizat de autorități

Românii muncesc mai mult decât media europeană, dar câștigă considerabil mai puțin. În acest context, Consiliul Economic și Social analizează posibilitatea reducerii temporare a programului de lucru, după un model aplicat în Germania. Psihologul Bogdan Cotigă și liderul sindical Bogdan Hossu explică ce ar putea câștiga angajații, ce riscuri există pentru companii și de ce numărul orelor lucrate nu înseamnă automat productivitate mai mare.

Angajații din România muncesc printre cele mai multe ore din Uniunea Europeană Foto: arhivă

Consiliul Economic și Social (CES) analizează posibilitatea introducerii unui mecanism de muncă cu timp redus, prin care companiile afectate de dificultăți economice să poată diminua temporar programul angajaților, fără să fie nevoite să recurgă la concedieri. Studiul „Analiza necesității și a opțiunilor privind un model de muncă cu timp redus în România” a fost inițiat în februarie 2026, la propunerea vicepreședintelui CES Cătălin Niță, din partea organizațiilor patronale. În aprilie a fost constituită o comisie temporară pentru elaborarea acestuia, iar în iunie au fost alocate resursele necesare cercetării.

Analiza urmărește să evalueze posibilitatea aplicării unui mecanism similar sistemului german „Kurzarbeit”, prin care angajații lucrează temporar mai puține ore în perioadele în care activitatea companiilor scade, iar o parte din veniturile pierdute este compensată de stat. Un mecanism asemănător a fost aplicat temporar și în România în timpul pandemiei de COVID-19, prin OUG 132/2020.

Studiul CES examinează cadrul juridic și economic, experiențele altor state europene, posibilele surse de finanțare și variantele de implementare. Pe 4 noiembrie 2026, aprobarea documentului s-a aflat pe ordinea de zi a plenului CES. Reprezentanții instituției au declarat pentru „Adevarul” că documentul nu a fost aprobat în ședința din 4 noiembrie, urmând să fie revizuit în funcție de observațiile și feedbackul formulate de participanți.

Mai mult timp liber poate însemna angajați mai fericiți și mai eficienți

O astfel de analiză este relevantă într-o țară în care angajații muncesc printre cele mai multe ore din Uniunea Europeană, și se numără și printre cei mai slab plătiți. Datele Eurostat arată că, în 2025, românii au lucrat în medie 38,2 ore pe săptămână, față de media europeană de 35,9 de ore, România ocupând locul al patrulea în clasamentul statelor cu cele mai lungi săptămâni de lucru. În același timp, salariul anual mediu ajustat pentru angajații cu normă întreagă a fost de 21.108 euro în România, comparativ cu 39.800 de euro la nivelul UE. 

Românii au lucrat în medie 38,2 ore pe săptămână Foto: Eurostat

Psihologul Bogdan Cotigă explică faptul că dorința de a avea mai mult timp liber este firească, mai ales odată cu creșterea nivelului de trai. Oamenii vor să petreacă mai mult timp cu familia, să se ocupe de propriile nevoi și de activitățile care le aduc satisfacție. Astfel, reducerea programului de lucru nu ar trebui privită doar ca un beneficiu pentru angajați, ci și ca o modalitate de a le îmbunătăți performanța profesională.

„Noi muncim pentru a putea petrece, în general, un timp liber de calitate cu banii pe care îi câștigăm la serviciu. (...) Una dintre nevoile oamenilor este și acest timp liber. Timp liber pentru ei înșiși, pentru familia lor”, a explicat psihologul.

Acesta subliniază că există o legătură între starea de bine a angajaților și eficiența lor la locul de muncă. Un angajat care are timp să se odihnească și să se ocupe de viața personală poate reveni la serviciu mai motivat și mai implicat.

„Un angajat fericit va produce mai bine, mai eficient, mai mult și așa mai departe”, a afirmat Bogdan Cotigă. În opinia sa, „un timp redus de activitate face, în general, ființa umană mai fericită”.

Ce au arătat experimentele din alte țări

Reducerea timpului de lucru a fost deja testată în mai multe state europene, inclusiv prin proiecte-pilot care au introdus săptămâna de patru zile fără diminuarea salariilor. Un raport publicat de Eurofound în iunie 2026, care analizează inițiativele de reducere a timpului de lucru din statele UE și Norvegia, identifică printre efectele pozitive îmbunătățirea stării de bine a angajaților și creșterea productivității organizaționale. Raportul menționează însă și limitele acestor modele, precum dificultățile de aplicare în anumite sectoare și reticența unor angajatori.

Un studiu publicat în 2025 în revista științifică „Nature Human Behaviour” a analizat un experiment de șase luni desfășurat în 141 de organizații din Australia, Canada, Irlanda, Noua Zeelandă, Marea Britanie și Statele Unite, la care au participat aproape 2.900 de angajați. Trecerea la o săptămână de patru zile, fără reducerea salariilor, a fost asociată cu diminuarea epuizării profesionale și cu îmbunătățirea satisfacției la locul de muncă, a sănătății mintale și a celei fizice. 

Aceste rezultate nu înseamnă că același model poate fi introdus automat în orice economie sau domeniu de activitate. Ele arată însă că reducerea programului poate funcționa atunci când este însoțită de reorganizarea activității, astfel încât angajații să nu fie nevoiți să înghesuie aceeași cantitate de muncă într-un interval mai scurt.

Raportul dintre angajator și angajat s-a schimbat

Bogdan Cotigă explică faptul că, în ultimele decenii, relația dintre angajator și angajat s-a modificat, pe măsură ce forța de muncă a devenit o resursă mai importantă pentru companii. Dacă în trecut angajatorii aveau o poziție dominantă, iar angajații puteau fi înlocuiți mai ușor, în prezent companiile încearcă să păstreze personalul valoros inclusiv prin condiții de muncă mai flexibile și diverse beneficii.

„O grămadă de angajatori s-au conformat și au creat tot felul de condiții. Vorbim de companii mari, de tot felul de facilități, pentru a-și ține aproape angajații valoroși”, a explicat psihologul.

În opinia sa, această schimbare a contribuit și la apariția unor programe de lucru mai flexibile, care le oferă oamenilor mai mult timp liber. Totuși, el atrage atenția că presiunea concurenței economice poate limita disponibilitatea companiilor de a adopta astfel de modele.

„Regulile economiei, ale productivității, ale profitului și ale concurenței economice sunt mult mai dure și nu prea țin cont de bunăstarea și de felul în care noi ne simțim, cât de fericiți ne simțim noi”, a concluzionat Bogdan Cotigă.

Ce afectează competitivitatea firmelor 

Liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, consideră că problemele de competitivitate ale economiei românești nu sunt cauzate în primul rând de nivelul salariilor sau de numărul orelor lucrate, ci de costurile foarte mari pe care le suportă companiile pentru energie electrică, gaze și combustibil. În opinia sa, aceste cheltuieli fac ca firmele din România să pornească dintr-o poziție dezavantajoasă în raport cu întreprinderi similare din alte state europene, iar reducerea salariilor nu poate compensa diferențele de cost.

„Când ai intrările la energie de 80 de ori mai mari decât companii similare din țările vecine sau din spațiul Uniunii Europene, evident că productivitatea nu va putea niciodată să acopere diferența de costuri, indiferent dacă ai face o scădere substanțială a nivelului de salarizare”, a declarat Bogdan Hossu.

Liderul sindical atrage atenția că, în aceste condiții, discuția despre reducerea programului de lucru sau majorarea salariului minim nu poate fi separată de costurile pe care le presupune desfășurarea unei afaceri în România. El susține că decidenții politici încearcă să mențină competitivitatea companiilor prin păstrarea unor costuri salariale scăzute și a unui număr ridicat de ore de muncă, în loc să abordeze problemele structurale care afectează mediul economic.

Hossu consideră că presiunea asupra veniturilor angajaților are efecte și asupra pieței interne. Scăderea salariului net reduce puterea de cumpărare, ceea ce duce la diminuarea consumului și afectează, la rândul său, companiile care depind de clienții din România. 

Acesta a mai invocat investițiile insuficiente în tehnologie și condițiile în care lucrează angajații drept factori care influențează productivitatea. În opinia sa, productivitatea nu poate fi evaluată doar prin numărul de ore petrecute la serviciu, ci trebuie luate în calcul și alimentația, starea de bine a salariaților, echipamentele și tehnologia disponibile.