Mlastina politico-financiara de la Oradea

Pentru a afla un posibil raspuns, Adevarul a luat urma dosarului ce-i fusese pus in brate. Una din cele mai manoase afaceri practicate in Bihor este comertul cu produse petroliere. Succesul afacerii

Pentru a afla un posibil raspuns, Adevarul a luat urma dosarului ce-i fusese pus in brate. Una din cele mai manoase afaceri practicate in Bihor este comertul cu produse petroliere. Succesul afacerii se bazeaza pe abilitatea cu care contrabandistii fenteaza fiscul, cunoscut fiind ca in tranzactiile cu produse petroliere valoarea accizelor si a taxei de drum este foarte mare. O metoda este importul fictiv de produse neaccizate. O firma romaneasca importa benzina auto, dar la vama falsifica documentele si trece kerosen (benzina de avion), produs nepurtator de accize si taxa de drum. "Kerosenul" este plimbat apoi prin mai multe firme-fantoma, pentru a i se pierde urma, dupa care este vandut la pompe drept ceea ce si este, adica benzina auto. Un astfel de caz a fost si cel al firmei Lucmir Impex SRL Oradea, al carei administrator, Mircea Pocse, parea sa tina fata unei intregi filiere. Lucmir Impex putea fi firul de-a lungul caruia o ancheta profesionista ar fi destramat o retea transnationala. In urma cu trei ani, partea ungara a filierei chiar a cazut, iar capii retelei au fost trimisi in puscarie. In Romania, totul s-a oprit la Mircea Pocse, care a fost condamnat la locul de munca. Procurorul oradean Alexandru Lele a redeschis dosarul, in care l-a arestat apoi pe Adrian Tarau, fiul prefectului de Bihor, incercand sa dovedeasca faptul ca acesta era de fapt beneficiarul banilor. In cateva luni, situatia avea sa stea exact invers: Tarau era liber, iar Lele sub ancheta. Sub ancheta lui Cristian Panait. Afacerea Tarau - Pocse - benzina din Slovacia In lunile ianuarie-februarie 1998, firma Lucmir Impex SRL a importat din Slovacia benzina, printr-o firma intermediara inmatriculata in America. In acte, produsul era trecut drept kerosen, deci scutit de accize si taxe. Controlul Directiei Finantelor Publice arata ca Mircea Pocse, administratorul firmei, vanduse "kerosenul", prin firme-fantoma, la statiile de benzina. Banuiala era ca Pocse importase de fapt benzina si ca falsificase documentele, reusind astfel o evaziune fiscala prin neplata accizelor si a taxei de drum. La controlul fiscului se adauga si o sesizare de la Parchetul General, bazata pe conversatiile telefonice interceptate de SRI ale lui Pocse si Adrian Tarau, partener de afaceri al firmei Lucmir. Cum unul din protagonistii convorbirilor inregistrate era insusi seful de atunci al Directiei Finantelor Publice Bihor, Ioan Lascau, afacerea capata o alta anvergura. Un peste mic, condamnat la locul de munca Dosarul a fost instrumentat de procurorul Aurel Mascas. N-a iesit mare lucru. Daca s-ar fi dovedit ca Lucmir a importat de fapt benzina auto, si nu kerosen, Pocse putea fi acuzat de contrabanda, falsificare de documente si evaziune fiscala. Parchetul a solicitat comisie rogatorie, prin care Interpol Bratislava sa confirme ce fel de marfa plecase spre Romania: benzina auto sau de avion? Cum raspunsul autoritatilor slovace intarzia, procurorul Mascas face in mai 2000 rechizitoriul prin care il acuza pe Pocse doar de inselaciune privind calitatea marfii si evaziune fiscala. Cu alte cuvinte, Pocse nu era acuzat de contrabanda, ci de o gainarie: ca a vandut altceva (kerosen) decat ceea ce pretindea ca vinde (benzina). La doua saptamani de la intocmirea rechizitoriului, a venit si raspunsul Interpolului: slovacii trimisesera in Romania benzina auto, si nu kerosen. Adresa slovacilor n-a mai putut fi prinsa in rechizitoriu, care ajunsese in instanta, asa ca, in noiembrie 2000, Pocse a fost condamnat la 2 ani si sase luni, cu executare la locul de munca. Adica la Lucmir, firma prin care facuse inselaciunea. Redeschiderea cazului La o saptamana de la jalnica pedeapsa, procurorul de sedinta Viorica Dinita prezinta sentinta la sedinta de analiza. Parchetul de pe langa tribunal se autosesizeaza, iar Alexandru Lele, procuror-sef, redeschide cazul, luand acum act si de raspunsul de la Interpol, care schimba semnificativ incadrarea juridica a faptelor lui Pocse. Lele il acuza pe acesta nu de inselaciune, ci de contrabanda, fals, uz de fals si evaziune fiscala. Era atacat astfel si rechizitoriul lui Mascas, care, preocupat doar de partea cu inselaciunea, lasase complet in aer celelalte acuzatii pe care tot el le formulase. Lovitura care avea sa detoneze scandalul a fost implicarea in caz si a lui Adrian Tarau, dupa ce procurorul Lele, studiind dedesubturile afacerii, a sesizat ca buna parte din banii firmei Lucmir ajungeau, sub diferite motive, la fiul prefectului. Intr-un proces-verbal de efectuare a unor acte premergatoare, Lele enumera mai multe documente care il legau pe Tarau de firma lui Pocse. Unul ar fi faptul ca Tarau avea drept de semnatura in banca pentru firma Lucmir - deci putea dispune de banii acesteia. Un altul, luat de la CFR, arata cum Tarau figura ca persoana indreptatita sa receptioneze marfa la importurile de carburanti ale lui Pocse. Procurorul Lele mai cita un document interesant: depozitia unul angajat al finantelor, in care acesta confirma interventiile facute in perioada controlului de seful sau, Ioan Lascau, prezent si el in interceptarile SRI aflate la dosarul de casa de la Parchet. Arestarea si eliberarea lui Tarau In baza acestor documente, Alexandru Lele ii convoaca la Parchet pe Pocse si Tarau, vineri, 20 aprilie 2001. Dupa ore de audieri, el semneaza mandate de arestare a celor doi, pentru cinci zile. Pocse era invinuit de contrabanda, iar Tarau, care in primul proces al lui Pocse fusese martor, era invinuit de complicitate la contrabanda. Tarau n-a stat nici un minut in arest: in baza unei afectiuni cardiace, el a fost internat sub paza la spitalul Oradea, in timp ce toata floarea politicienilor locali, cu interese felurite, incepea sa se agite. Mandatul de arestare a fost revocat doua zile mai tarziu, duminica, 22 aprilie, cand a descins la Oradea, sa vada ce si cum, o echipa din Parchetul General condusa de procurorul Alexandru Faciu. Luni, lui Lele i s-a retras dosarul Pocse-Tarau, iar cei doi proaspat eliberati au facut plangere impotriva sa, pentru arestare abuziva. In iunie, Parchetul Curtii de Apel Oradea admitea plangerea lui Tarau impotriva solutiei de incepere a urmaririi penale, iar pe 30 noiembrie era scos definitiv din cauza. Parea ca lucrurile s-au calmat si toata lumea va pune batista pe tambal. N-a fost asa: amanuntele cazului si schema de functionare a retelei au aparut in mai multe ziare, iar cel suspectat de a fi furnizat detalii a fost procurorul Lele. Cazul procurorului Alexandru Lele Dupa ce Adrian Tarau a fost scos basma curata, procurorul Lele a fost cel care a inceput sa aiba necazuri. Unul din fostii sai suspecti, Paul Malan, cercetat si acum pentru trafic cu masini, s-a autodenuntat la Parchetul General si l-a acuzat pe Lele ca i-ar fi pretins mita. In scurt timp, un intreg dosar s-a strans impotriva lui Lele. Un flagrant ca in filmele cu prosti In decembrie 2001, Paul Malan, care fusese anchetat de Lele pentru trafic de masini furate sau cumparate din Vest si primise scoaterea de sub urmarirea penala, s-a autodenuntat la Parchetul General sustinand ca, in schimbul inchiderii dosarului, Lele i-ar fi cerut 4.000 de marci. Banii ar fi urmat sa fie dati prin intermediul unui anume Dacian Lascau, fin al lui Lele si prieten cu Malan. Flagrantul a fost organizat minutios sambata, 21 decembrie: Malan urma sa-i dea lui Lascau 1.000 de marci marcate cu substanta fluorescenta, iar de la acesta ar fi trebuit ca banii sa ajunga la Lele. Intalnirea s-a petrecut in masina lui Malan, unde Lascau a stat doar cateva minute. Dupa ce a coborat, Malan a demarat in tromba, iar intermediarul a fost inhatat de politisti. La perchezitie, surpriza: banii nu erau asupra lui, desi nu ar fi avut vreme sa-i ascunda. Avea insa pe maini urme de substanta. El a explicat ca Malan ii datora 4.000 de marci, de cand ii platise el vama la o masina de import, iar cand a vazut ca datornicul, dupa ce ii fixase intalnire, i-a dat doar 1.000 de marci, i-a aruncat banii inapoi in masina si a plecat nervos. Lascau este si acum cercetat pentru trafic de influenta in acest caz si ramane un mare mister de ce s-au repezit politistii sa-l retina, cand tinta autodenuntului era, de fapt, procurorul Lele. Un amanunt interesant: banii n-au mai fost gasiti niciodata. Un procuror acuzat Pe 25 martie 2002, impotriva lui Alexandru Lele a inceput urmarirea penala, instrumentata de Sectia 2 Anticoruptie din Parchetul CSJ, condusa de procurorul Ilie Piciorus. Autodenuntul lui Malan a deschis seria invinuirilor impotriva lui Lele, acuzat ca a favorizat infractori, a intarziat dosarele unora pana la prescriere, ar fi sustras dosare din Parchet si le-ar fi pus la dispozitia infractorilor, ar fi facut arestari nelegale. Arestarile nelegale se refera chiar la Mircea Pocse si Adrian Tarau, precum si la un prieten al acestora, implicat intr-un scandal tot cu petrol la Ploiesti. Sustragerile de dosare si favorizarea infractorilor se refera la doua cazuri anume. Primul este al lui Viorel Stiube, aflat in arest si cercetat pentru inselaciune, la domiciliul caruia a fost gasit, in 1999, un dosar vechi de cinci ani, la care lucrase unul din subalternii lui Lele. Desi arestat, Stiube nu a spus niciodata cum a ajuns dosarul la el. Cel de-al doilea caz, elucidat intre timp, e legat de presupusa disparitie a unor documente din custodia politiei. Acuzati au fost la un moment dat politistii, insa un control al Parchetului Militar a stabilit ulterior ca nu disparuse nici un document. Toate aceste invinuiri au pus in miscare, pe 29 martie 2002, urmarirea penala impotriva procurorului Lele, dupa ce, doua zile mai devreme, avusese faimoasa perchezitie esuata, la domiciliul acestuia, facuta de Cristian Panait. Procurorul Lele: "persecutat" politic sau instrument politic O serie de amanunte leaga "afacerea Tarau" si "cazul Lele" atat de razboiul pe viata si pe moarte dintre taberele din PSD Bihor, cat si de reglarile de conturi ale sponsorilor acestora, proveniti din lumea comerciantilor de produse petroliere. In zilele care au urmat arestarii lui Tarau, toata floarea sefilor din Parchetele oradene s-a intrecut in fermitatea declaratiilor. "Cazul nu are de-a face cu scenariile politice. Oradea si Ploiestiul sunt medaliate cu aur la afacerile cu petrol" - spunea Valentin Mirisan, procurorul general de atunci. "Eu nu ma las intimidat de nimeni si nici nu ma intereseaza fiul cui este Tarau. Daca acuzatiile celor implicati vor continua, voi fi obligat sa spun dedesubturile afacerii" - declara si Paunel Galos, prim-procuror al Parchetului Bihor. Nici unul din "zmeii" de atunci nu mai e azi pe functie. Procurorul Galos spune ca isi mentine si azi aceasta pozitie, dar cand e sa explice ce-a vrut sa spuna cu "dedesubturile afacerii", devine misterios: "La Oradea e cald si vreme frumoasa". Oricum, intreg scandalul a alimentat din plin razboiul din filiala locala a PSD, unde si acum conducerea e interimara. Arestarea fiului prefectului ar fi fost o dura lovitura data aripii sustinute de fostul prefect Aurel Tarau si de cel actual, Florian Serac, in beneficiul politic al aripii adverse, grupate in jurul deputatului Mihai Bar. Momentul in care Lele l-a arestat pe fiul prefectului, si anume cand filiala se pregatea pentru alegeri interne, sustine o asemenea ipoteza, sprijinita si de declaratia publica a primului-ministru - "Nu cred in arestarile facute vinerea" - cert favorabila lui Adrian Tarau, din moment ce a fost urmata de eliberari de duminica. Victima unui razboi purtat pe deasupra sa E greu sa nu legi moartea procurorului Panait de evenimentele care au precedat-o, de la arestarea lui Tarau si pana la urmarirea penala a celui care l-a arestat. Lupta deschisa care s-a dus la Oradea a fost piatra de incercare a tanarului magistrat, intrat intr-un joc care il depasea si care avea prea putina legatura cu Justitia. Caseta video cu cele 25 de minute cat a durat incercarea de perchezitie la domiciliul lui Lele e marturia unei penibile balbaieli judiciare si poate fi socotita o mostra a ce a mai ramas din justitia romaneasca. Un tanar procuror este impins in fata intr-un caz tulbure de catre sefii sai - Ovidius Paun, care la ora perchezitiei se afla la Oradea!, si Ilie Piciorus - si pus sa-i vina de hac unui vulpoi batran ca Alexandru Lele. Invocand faptul ca echipa care-l ancheteaza i-ar putea inscena ceva in timpul perchezitiei, Lele anunta presa. Este dupa-amiaza zilei de miercuri, 27 martie. Din momentul descinderii, echipa televiziunii locale, aflata inauntru, filmeaza. Panait este surprins si cere reporterilor sa paraseasca locuinta, iar lui Lele ii reproseaza punerea in scena a mascaradei cu televiziunea. Mai departe nu stie ce sa faca. Un politist de la IGP iese din incapere, probabil pentru a cere instructiuni. Reintra. Controversele continua, ce prevede si ce nu prevede procedura in astfel de cazuri. Suna telefonul lui Panait, acesta raspunde si i-l intinde lui Lele. E procurorul Paun, care regizeaza de afara totul si-l sfatuieste pe Lele sa nu se complice. "Nu ma complic, puteti incepe perchezitia, dar camera de filmat ramane pentru o caseta martor" - spune Lele, care uita ca procedura prevede clar cine asista la o perchezitie. In cele din urma, echipa de ancheta se retrage. Perchezitia se terminase inainte de a incepe si inca nu e foarte limpede ce cautau, de fapt, Paun si Panait. Cateva ore mai tarziu, la un post local de televiziune, Alexandru Lele acuza implicarea prim-ministrului in treburile Justitiei in cazul Tarau, iar despre procurorul Panait declara textual: "Oameni ca el au o viata foarte scurta in Justitie, pentru ca sunt manipulati". Exact dupa doua saptamani, in dupa-amiaza zilei de miercuri, 10 aprilie, viata avea sa-i confirme dramatic spusele.