Analiză „Mama mea este postac AUR”. Povestea unui tânăr care și-a descoperit mama într-un grup de partid

Un tânăr a venit acasă în concediu și își găsește mama, sosită special din străinătate pentru a-l vedea, într-un grup de WhatsApp al AUR, unde primea instrucțiuni despre ce să distribuie pe rețelele sociale. Povestea, publicată recent pe Reddit și devenită virală, arată cât de mult a ajuns politica să se strecoare în relațiile de familie. Părinți și copii, frați și surori ajung să se certe din cauza felului în care votează sau a oamenilor pe care îi susțin. Sociologul Antonio Amuza explică pentru „Adevărul” de ce diferențele politice au ajuns să rupă relații apropiate și de ce fenomenul este mai larg decât pare la prima vedere.

Dezbaterea dintre Nicușor Dan și George Simion. FOTO: AFP

Totul a pornit de la un drum cu mașina. Tânărul care a povestit întâmplarea pe Reddit știa că mama sa vorbise, în trecut, ocazional despre AUR și apăra partidul atunci când era criticat. Ce nu știa era că femeia ajunsese între timp într-un grup de WhatsApp în care simpatizanții primeau instrucțiuni despre ce să distribuie și ce mesaje să ducă mai departe pe rețelele sociale. Pentru implicare, primeau diplome și insigne AUR.

Discuția din mașină s-a blocat rapid. Tânărul a încercat să îi amintească mamei sale declarațiile controversate ale lui Călin Georgescu, inclusiv teoriile despre Zamolxe în Munții Carpați, însă argumentele nu au dus nicăieri. Cu doar câteva luni înainte, înaintea turului 2 al alegerilor prezidențiale, cei doi fuseseră de acord că varianta pro-rusă nu ar trebui să câștige. Mama îl sunase chiar pentru a-l felicita după victoria lui Nicușor Dan.

„Am venit câteva zile în concediu pe acasă. Am plănuit concediul în așa fel încât să vină și mama din străinătate ca să ne putem vedea. Eu știam deja că mai menționase de AUR în trecut, era ceva cum că lumea îl critica degeaba pe Simion că avea cămașa șifonată la un eveniment, dar n-am băgat de seamă. În mașină îmi arăta că e în ceva grup de WhatsApp cu alți membri AUR. Din ce am văzut în grabă, își instruiau membrii, care erau pe echipe, ce să reposteze pe rețelele de socializare. Parcă am început să amețesc. O întreb după câteva minute de liniște ce primește pentru prostiile astea. Îmi zice că diplome și insigne AUR. După care începe să povestească că Georgescu chiar spune unele lucruri interesante. I-am menționat cum aberează că noi îl avem pe Zamolxe în Munții Carpați și a început să râdă. Ca și context, înainte de turul 2 la prezidențiale i-am explicat cât de rău ar putea arăta viitorul dacă ar fi ieșit unul din ăștia doi președinte, și ea mi-a dat dreptate, că e bine să nu iasă rușul. După ce a câștigat Nicușor m-a sunat să mă felicite (pe atunci eram îmbătat cu speranțe)”, povestește tânărul.

Acum, tânărul spune că nu mai știe cum să discute cu ea și se întreabă câți alți români se trezesc în aceeași situație.

Ne-am obișnuit să fim de acord unii cu alții

În opinia sociologului Antonio Amuza, problema este mai veche decât actuala confruntare politică. Românii s-au obișnuit să se împartă în tabere, iar diferențele de opinie au ajuns să fie luate personal. Un subiect aparent banal poate deveni suficient pentru ca oamenii să ajungă să se certe.

„Nu cred că a trecut mai mult de un an de la momentul în care românii, în ansamblu, s-au certat cu privire la Gheboasă. Deci nu ne mai certăm cu fotbalul, dar ne certăm în continuare pe diverse subiecte frivole. Ne împărțim în tabere și cred că asta e o dominantă a societății în ansamblu, faptul că diverse subiecte polarizează atât de tare societatea. Nu cred că e greu de observat pentru nimeni faptul că societatea noastră, în ansamblu, suferă după o oarecare lipsă de coeziune. Genul acesta de exercițiu critic, al dezbaterii, este tot mai firav în activitatea noastră de zi cu zi, pentru că nu suntem expuși la alte idei decât la cele cu care rezonăm”, a explicat Antonio Amuza.

Cu alte cuvinte, am ajuns să avem tot mai puțin exercițiu în a asculta pe cineva care ne contrazice fără să simțim că ne atacă.

Dacă mă contrazici, înseamnă că ești împotriva mea

Sociologul spune că problema se vede inclusiv în rândul tinerilor. A dat exemplul unui invitat pe care l-a adus la facultate și care a ajuns să fie respins de un student pentru simplul fapt că îi criticase ideile.

„Le-am adus la un moment dat un director de creație foarte exotic, un rocker, un tip inteligent, care a început să le povestească despre lucrurile care funcționează în publicitatea românească și le-a zis: «Haide să discutăm critic despre subiectul ăsta». La pauză a venit un student să îmi spună: «Nu-l mai aduceți, că a zis că ne critică». Nu avem o experiență anterioară, nu suntem antrenați în a dezbate lucrurile și a discuta critic diverse idei. Suntem obișnuiți, iar platformele întrețin asta, cu validări continue. Ne batem pe umăr reciproc să fim toți încolonați în spatele aceleiași idei, iar dacă nu facem asta, suntem împotriva trendurilor”, a spus sociologul.

Același lucru se întâmplă și online. Dacă cineva din grupul nostru are aceeași părere, îl vedem ca pe „unul de-ai noștri”. Când apare o opinie contrară, tentația este să respingem omul, nu argumentul.

Cum ajunge politica la masa familiei

Cercetarea pe care Antonio Amuza a făcut-o anul trecut, printre propriii studenți, arată că o parte dintre conflictele dintre părinți și copii au apărut în perioada anulării alegerilor prezidențiale. În multe familii, tinerii și părinții s-au trezit atunci de părți diferite ale unei dispute politice care a devenit foarte personală.

Sociologul face legătura și cu teoria lui George Gerbner, potrivit căreia expunerea repetată la aceleași mesaje din media poate schimba felul în care oamenii percep realitatea.

„Foarte multe dintre narativele construite acolo sunt elaborate de așa natură încât întrețin această luptă între tabere, în care unii sunt portretizați ca extremiști, alții ca salvatori, indiferent care ar fi ideologia sau facțiunea politică a unora sau a celorlalți. Dacă mergem pe teoria lui Gerbner, media reușește cumva să întrețină o falie deja ruptă la nivel social, între noi și cei apropiați nouă. E greu de spus de unde pornește această ruptură, mai degrabă presa o întreține”, a explicat Antonio Amuza.

De ce un comunicat oficial nu mai convinge

Sociologul vorbește și despre ceea ce numește „legitimitate afectivă”. Ideea este simplă. Oamenii nu mai acceptă automat ceea ce spune o instituție doar pentru că vine din partea statului. Contează foarte mult cine transmite informația și în cine au oamenii încredere.

„Pretenția că oamenii ascultă mesajele respective, le înțeleg și se încolonează în spatele acestui adevăr legitim instituțional este clar că ajunge să fie foarte falsă. Legitimitatea se câștigă afectiv, cu alte cuvinte contează mai mult ce se întâmplă atât în presă, cât și în social media. Suntem în camerele astea de ecou, care întrețin o oarecare ruptură socială între unii și ceilalți. Oamenii cresc în structuri de bule, fiecare cu feed-ul lui, cu preferințele lui, și practic cu opinia alimentată de același tip de conținut”, a explicat Amuza.

În aceste condiții, întrebarea nu mai este doar „ce spune statul?”, ci și „cine îmi spune mie adevărul?”.

Amuza dă ca exemple apelul premierului la economisirea energiei și cazul recent al unei ambulanțe. În ambele situații, mesajele oficiale au fost întâmpinate cu suspiciune de o parte a publicului.

„Vedem povestea cu ambulanța de zilele trecute. Și acolo ni se spune: Informați-vă din surse sigure și vă spunem noi cum stau lucrurile. Lucrurile nu stau așa, pentru că legitimitatea asta se construiește mai degrabă emoțional. Cine este cel care îmi furnizează adevărul meu apropo de platformă? Aici este întrebarea”, a spus sociologul.

Nu e doar despre părinți și copii

Povestea de pe Reddit poate fi citită ușor ca un conflict între generații. Părinții votează într-un fel, copiii în altul. Antonio Amuza spune însă că realitatea este mai complicată.

„Când vine vorba despre susținerea politică a ideologiilor și toate dezbaterile în logica acestei crize politice care există în România, pretenția că lucrurile sunt explicate exclusiv din cauze demografice cred că este prea mare. Avem oameni de toate vârstele care spun că votează AUR, avem oameni de toate vârstele care îl vor pe Georgescu președinte înapoi în cursa electorală. Mie mi-e greu să spun, ca sociolog, uitându-mă pe datele astea, că există un pol suveranist, extremist, în societatea noastră, care arată într-un anumit fel”, a subliniat sociologul.

Așadar, ruptura poate apărea între doi oameni de aceeași vârstă, între soți, între frați sau între prieteni. Diferența politică devine problematică atunci când începe să spună ceva despre valoarea celuilalt.

Când statul încearcă să spună cine are dreptate

Pentru Amuza, o parte din problema actuală vine și din modul în care instituțiile au încercat să gestioneze crizele recente. Atunci când statul transmite că el deține adevărul și că cetățenii trebuie doar să îl accepte, riscă să provoace exact reacția opusă într-o societate în care încrederea în instituții este deja scăzută.

„Eu cred că tipul ăsta de radicalizare a societății se întâmplă și în urma unor greșeli ale statului. Multe dintre ele vin din pretenția că statul deține adevărul. E o logică orwelliană, pentru că se vorbește despre ce e fake news, ce sunt date reale, și că ar trebui, în felul ăsta, noi toți să luăm lumină dinspre stat. Exact asta este ceea ce deranjează o societate deja profund suspicioasă în legătură cu orice vine din partea instituțiilor. Când ne uităm pe barometrele sociale, 90% dintre români nu au încredere în politicieni. Automat că se creează acest paradox”, a explicat Antonio Amuza.