Două Românii. Harta șomajului arată decalaj enorm între județele țării. „Acum 20 de ani veneau cei mai mulți șomeri din muncă”

Rata șomajului la nivel național a ajuns, la sfârșitul lunii septembrie, la 3,15%, însă decalajul între județul cu cea mai mare rată și cel în care se găsesc cel mai ușor locuri de muncă decalajul este enorm. Șomerii fără școală, sau cel mult cu studii primare sau gimnaziale reprezintă aproape două treimi din total.

Șomerii care își caută activ de muncă, pondere mică în totalul șomerilor FOTO: arhiva/A.M.

Ilfov este județul cu cea mai mică rată a șomajului – doar 0,44%, în timp ce în Vaslui șomajul a ajuns la 8,81%. Sunt diferențe majore între județe și în ceea ce privește ponderea șomerilor indemnizați (absolvenții și șomerii care intră în evidențe din câmpul muncii), în cele cu o piață a muncii prea puțin ofertantă cei neindemnizați depășind chiar 90% (este cazul județului Dolj, cu 90,91% șomeri neindemnizați în total).

La finele lunii septembrie, România avea în evidențele serviciului public de ocupare 252.520 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, în scădere cu 1.211 față de luna anterioară. Dintre aceștia, 54.225 erau șomeri indemnizați și 198.295 neindemnizați. Ponderea celor neindemnizați a fost de 78,53%, ușor mai mică decât luna trecută.

Pe sexe, rata șomajului la bărbați a fost de 3,03%, în scădere, iar la femei de 3,31%, în ușoară creștere. În cifre absolute, erau 132.218 șomeri bărbați și 120.302 femei. Cei mai mulți șomeri, 184.696, provin din mediul rural, în timp ce în urban se regăsesc 67.824.

În județul Vaslui, rata șomajului a ajuns la 8,81%, județul fiind urmat îndeaproape de Mehedinți, cu 8,77%, și de Teleorman – 8,76%. Cea mai mică rată este în Ilfov, 0,44%, diferența dintre valorile extreme fiind de 8,37 puncte procentuale.

Fără carte, greu ai parte de un loc de muncă legal

Din punct de vedere al educației, 30,35% dintre șomeri nu au studii deloc sau au doar studii primare, alți 33,72% au educație gimnazială și doar 4,7% au studii universitare. Această structură arată o corelație clară între nivelul de educație și dificultatea de a găsi un loc de muncă.

Șomajul de lungă durată rămâne o problemă: există 8.458 de tineri sub 25 de ani care nu au loc de muncă de peste 6 luni și 91.473 de adulți în șomaj de peste 12 luni. Procentual, aceștia reprezintă peste o treime din tinerii șomeri și peste 40% din șomeri adulți.

Fără școală, accesul la un loc de muncă este aproape imposibil, iar asta și pentru că șomerii neinstruiți, deși o duc de pe o zi pe alta, nu sunt nici dispuși să presteze muncă necalificată, adesea pentru salariul minim. Pe de altă parte, pentru cursurile de formare profesională pe care le pot accesa adulții prin serviciul public de ocupare este necesară absolvirea a cel puțin patru clase. Și atunci, cum face statul să-i integreze pe piața muncii pe șomerii greu ocupabili am încercat să aflăm stând de vorbă cu directorul-adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Olt, Narcișa Șerban.

Pentru a fi cuprinși în proiectele de ocupare care se derulează în prezent avându-i ca țintă tocmai pe șomerii greu de încadrat în muncă, nivelul acestora de instruire trebuie să atingă cel mult ISCED 2, ceea ce înseamnă absolvirea gimnaziului. Problema, subliniază Narcisa Șerban, este a celor care sunt fără școală, a celor care nu pot face dovada că au parcurs cel puțin trei clase, patru clase. Pentru cei fără o zi de școală singura soluție este să se înscrie în programele „A doua șansă” care se organizează pentru alfabetizarea adulților.

Cu doar câteva clase absolvite, șomerii pot în schimb să se califice în meserii precum îngrijitor spații verzi, sau lucrător în cultura plantelor, de exemplu, dar nu numai.

În viitor s-ar putea ca rigorile să fie chiar mai mari, pentru că multe standarde intră în revizie. Competentele s-au schimbat, iar stadardele este nevoie să fie la rândul lor modificate, crescându-se nivelul necesar parcurgerii de cursuri profesionale.

„Noi avem și cursuri de competențe digitale de bază, pentru care este necesar gimnaziul, nu trebuie să ai liceu. Nu este un curs de operator calculator, sunt competențe digitale de bază. Dar pentru cei care nu au deloc școală, la acest moment nu există sprijin în sensul formării profesionale. Sprijin în sensul integrării pe piață a muncii, în schimb, dacă se solicită necalificați fără școală, putem oferi, putem să-i direcționăm către locurile de muncă”, a explicat Șerban.

Proiectele care se desfășoară în fiecare județ cuprind în grupurile țintă câteva sute de astfel de șomeri cu școală puțină, iar o parte sunt ulterior și integrați pe piața muncii, or ei sunt de ordinul miilor. Pe de altă parte, interesul celor cu nivel scăzut de instruire pentru a învăța o meserie și a-și găsi un loc de muncă este adesea redus.

Mulți au impresia că dacă au obținut un certificat de calificare este de la sine înțeles că urmează să și fie angajați, neînțelegând că angajatorul este cel care decide în funcție de abilitățile candidatului pe care îl are în față. Angajatorii au, pe de altă parte, o problemă mare atunci când angajează persoane care au se află pentru prima dată la un loc de muncă, deși nu mai sunt la vârsta debutului. „Stau o lună, două și li se pare greu, pentru că sunt oameni care n-au muncit o viață și în momentul în care este nevoie să facă ceva, mai mult decât să stea degeaba, li se pare greu. Nu vorbim de toți. Unii stau. Mai ușor integrabili sunt cei care care trec de 35-40 de ani și care au mai lucrat, chiar dacă nu cu forme legale”, a precizat Șerban.

Tinerii fără școală, mai numeroși decât cu decenii în urmă

Structura șomajului s-a schimbat, șomerii fără școală fiind cu mult mai numeroși astăzi. Șocant este că se regăsesc mulți șomeri din această categorie între tinerii până în 30 de ani, preponderent din mediul rural. Întrebați cum au ajuns în această situație, foarte mulți motivează că „nu s-au ținut părinții de capul lor”. Alții spun că au muncit „cu ziua” de mici, sau au plecat în străinătate și au abandonat școala.

În cazul fetelor, motivele care le-au îndepărtat de școală în adolescență sunt legate de întemeierea unei familii de la vârste foarte mici. Tinerele sunt însă mai puțin cuprinse în aceste statistici, pentru că rareori apelează pentru beneficii sociale, de tipul ajutorului social, care le-ar obliga să se adreseze AJOFM pentru a fi luate în evidență ca persoane în căutarea unui loc de muncă.

„Pentru noi, un procent de 5% dacă reușim să scoatem din partea aceasta gri a pieței muncii este important”, a mai spus directorul adjunct al AJOFM Olt.

Creșterea ratei șomajului, în anumite perioade, este legată tocmai de înregistrarea unor persoane care nu au muncit niciodată legal, nu au școala terminată și se mulțumesc cu diverse beneficii sociale. În anumite cazuri, suma acestor beneficii se apropie de nivelul salariului minim, iar beneficiarii nu găsesc motivația să se încadreze în muncă pentru un venit pe care îl obțin fără niciun efort. Cuprinderea în proiecte de formare este mai ușor de realizat atunci când acestea sunt finanțate din bani europeni și presupun și acordarea unor subvenții. Motivați de bani, șomerii vin la cursuri și o parte sunt ulterior integrați.

„Avem periodic campanii, prin diverse fonduri sau prin diverse activități ale noastre, și încercăm să scoatem din partea gri a pieței muncii persoane care nu au fost niciodată în activități de genul acesta. Și în anumite perioade, când inexplicabil crește numărul de persoane din evidența noastră, inexplicabil văzut din afară, de fapt explicația este aceasta”, a adăugat Narcisa Șerban.

Tinerii sunt cei care răspund cel mai bine pe termen lung acestui tip de intervenție a serviciului public de ocupare. „Ei sunt mai mobili din punct de vedere geografic, iar dacă li oferă loc de muncă la oraș și ei stau la țară, sunt dispuși să facă mișcarea aceasta, să se mobilizeze. Cei care au familii cu copii și sunt stabiliți la țară mai greu sunt de convins, în special femeile”, a mai adăugat Șerban. Un rol important în a le schimba optica acestor categorii de șomeri l-ar putea avea specialiștii din cadrul serviciilor de asistență socială din primării, crede Narcisa Șerban, prin discuții pe care să le poarte cu toți membrii familiei.

Fără beneficii financiare imediate, șomerii de lungă durată sunt greu de convins să participe la cursuri de formare. Cel mai ușor de constatat este în cazul beneficiarilor de ajutor social, care poate mai încasează și alt tip de ajutor (burse sociale pentru copii, ajutor de încălzire etc.) și pe care uneori doar perspectiva că le-ar putea fi suspendat ajutorul social în cazul în care refuză îi convinge.

Dacă după finalizarea cursului șomerul este selectat pentru angajare și refuză, AJOFM transmite acest lucru instituției care îi plătește prestația socială, iar instituția decide mai departe ce se întâmplă cu plata. Șomerul este retras din baza de date ca persoană în căutarea unui loc de muncă, însă poate reveni după 6 luni pentru o nouă înregistrare.

Structura șomajului s-a schimbat mult, confirmă Narcisa Șerban, în ultimele decenii.

„Acum 20 de ani veneau foarte mulți din muncă. Erau oameni care aveau studii, calificări, poate chiar liceu de specialitate, chiar și studii superioare. Nivelul de studii era undeva preponderent spre ISCED 3, școală profesională-liceu”, a subliniat Șerban. Și astăzi, în rândul șomerilor în vârstă de peste 55 ani se regăsesc mult mai rar persoane fără calificare, comparativ cu ce se întâmplă în rândul tinerilor.

Mai mult, dintre șomerii care se întorc la școală să-și finalizeze studiile, cei mai mulți sunt persoane în jurul vârstei de 40 ani și peste.