Șomerii care au peste 50 de ani, disperați să-și găsească de lucru la bursa pentru absolvenți. „Nici șomaj n-avem, că te ține câteva luni și te concediază”| REPORTAJ
0Peste 600 de locuri de muncă disponibile și de patru ori mai puțini șomeri care au fost selectați pentru interviu sau probă de lucru. De bursa locurilor de muncă pentru absolvenți au fost cu mult mai interesați șomerii 50+.
Întâlnirea angajatorilor cu persoanele interesate să-și găsească un (nou) loc de muncă a fericit puține persoane, vineri, 10 octombrie 2025, la „Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți” de la Slatina. „Se va spune că a fost un succes. Și așa și este din punctul de vedere al organizatorilor, pentru că ei îi aduc pe angajatori, locuri de muncă sunt, dar dacă ar fi să cuprindeți în fotografia asta persoanele care vor fi efectiv angajate în cadrul bursei ați avea o fotografie goală”, a fost reacția unui întreprinzător care, cu un sfert de oră înainte de a începe evenimentul, era încă în fața Casei de Cultură a Tineretului din Slatina, analizând persoanele din fața clădirii. „Știți ce caută aici majoritatea? Să-și pună amărâtele alea de ștampile fără de care nu-și mai iau șomajul. Unii n-au niciun chef de muncă, se mulțumesc cu ajutorul social și ce mai reușesc la negru, iar cu cei la 60 de ani, care ar munci, că mai au puțin până la pensie, ce să mai faci?”, a continuat bărbatul, precizând că este la prima experiență în calitate de angajator și că ar avea nevoie de oameni buni de muncă în construcții, dar că nu-i găsește.
Accesul în foaierul clădirii, unde a fost organizată bursa, s-a făcut în grupuri de nu mai mult de 10-20 de persoane, pentru a nu se crea îmbulzeală, astfel că șomerii au avut de așteptat și peste o oră în fața ușilor închise.
Oferta pe care a reușit să o pună la dispoziție Agenția Județeană de ocupare a Forței de Muncă Olt a fost, altfel, una generoasă: 628 locuri de muncă oferite de angajatori în cadrul evenimentelor organizate la Slatina (561 locuri de muncă) și Caracal (61 locuri de muncă), la nivelul întregii țări fiind peste 19.000 locuri disponibile. În cele două ore în care persoanele aflate în căutarea unui job au analizat standurile angajatorilor, 147 de persoane au fost selectate pentru interviu sau probă de lucru (din aproape 700 participante). Și paleta de posturi oferite a fost destul de largă: economist, inginer mecanic, inginer metalurg, inginer electric, inginer industria alimentară, director economic, mecanic utilaj, electrician auto, mecanic auto, lăcătuș mecanic, sudor, zidar, instalator, frizer, confecționer asamblor articole textile, operator confecționer industrial, lucrător comercial, muncitori necalificați.
Urmărind comportamentul șomerilor a devenit evident că mulți dintre ei erau cu adevărat interesați doar de ștampilele prin care să le dovedească funcționarilor AJOFM că, da, și-au căutat „activ” în cadrul bursei un loc de muncă. „Am primit asta, dar nu știu ce ar trebui să fac. A zis că să întreb pe aici”, s-au trezit mulți șomeri spunând în fața angajatorilor. „Dumneavoastră vreți cu adevărat să vă angajați? Căutați de lucru?”, au învățat și cei mai noi participanți la bursă că trebuie să întrebe, altfel se vor trezi cu zeci de nume care figurează pe un tabel ca persoane interesate, când de fapt mult mai puține își doresc un loc de muncă.
„Aș vrea, dar nu chiar acum. Poate mai la primăvară, să treacă iarna”
Pe platoul din fața Casei Tineretului, șomerii stau pâlcuri-pâlcuri. Unii sunt foști colegi de lucru, loviți în același moment de vestea că angajatorul nu mai are nevoie de ei, alții se știu de la AJOFM, se întâlnesc „la viză”.
„Am 58 de ani, am lucrat șofer. Sunt în șomaj, da, a doua lună. N-am mult, 780 de lei. Sunt puțini bani, e drept, dar copiii sunt acum pe picioarele lor. Locuiesc la țară și acolo se mai găsește câte una-alta dacă ești harnic și-ți asiguri. Aș vrea și loc de muncă, nu mi-e frică, dar nu chiar acum, acum. Sincer, aș mai sta în șomaj, am dreptul 9 luni. Poate la primăvară, să treacă iarna măcar, e mai greu pe navetă”, spune un bărbat venit la bursă pentru că este șomer indemnizat și este obligat să participe la astfel de acțiuni pentru a-și găsi un loc de muncă. Promisiunea că nu-i va fi dezvăluită identitatea îl face vorbăreț. Povestește că trece pentru a doua oară printr-o perioadă de șomaj. „Am mai fost în șomaj când îmi erau copiii mici. Atunci a fost greu-greu. Lucrasem la gardieni, când s-au făcut gardienii publici, iar când ne-au dat în șomaj, ne-au dat pe mulți, a fost jale atunci. Nu te angaja nici dracu’, nu erau locuri libere niciunde. Eram cu sutele, veneam la bursă, dar degeaba. Am plecat atunci și în afară, că n-aveam ce face, copiii erau mici, soția – casnică, a fost greu”, a mai spus bărbatul.
Nu mult mai departe, patru-cinci femei așteaptă să ajungă în fața angajatorilor.
„Noi nu vrem, doamnă, nicio viză, că noi nici șomaj n-avem. Am lucrat în industrie și și-au bătut joc de noi. Te țin câteva luni, stai pe urmă acasă, îți mai găsești câte ceva, dar dacă nu ai perioada de cotizare, de unde șomaj? Și cauți, trimiți CV-uri, vorbești la telefon... Când aud că ai trecut de 50 de ani, parcă cine știe cu ce le-ai da în cap. Că ei caută tineri. Alții, că ei caută bărbați. Sau că te sună ei. Mai sună vreodată?!”, este experiența pe care o descriu doamnele.
Cât stăm de vorbă, alte trei doamne ies deja din clădire. Au obținut cele trei ștampile să dovedească ce li se cere, dar pentru un nou loc de muncă prea mari speranțe nu-și fac.
„Am 52 de ani, am lucrat în industrie, ambalator, la o fabrică de prelucrare a aluminiului. De muncă nu mi-e teamă și nici acasă nu vreau să stau, pentru că ce primim ca indemnizație nu sunt bani. Știți ce ne-a mai durut tare? Că nu ne-au zis, poate alta era treaba dacă am fi știut de mai devreme. Ne-au spus într-o zi că nu mai au comenzi și, asta e, ne dau în șomaj”, a dezvăluit femeia. „Ei, n-au mai avut nevoie de noi, de fapt. Au adus nepalezi, pe ăia îi țin. Lucrează și 12 ore, sâmbete, duminici. Le dau cazare, mâncare și vreo 2.000 de lei”, o completează o altă fostă colegă, aflată în aceeași situație.
Cu toate că e mai greu fizic, femeile spun că ar prefera să facă în continare, și la viitorul loc de muncă, „muncă de bărbat”, pentru că o altă variantă pe care o mai au, în industria confecțiilor textile, înseamnă muncă multă în mașina de cusut și salariu extrem de mic. „Aici, de bine, de rău, salariul era peste cel minim și aveam și bonuri de masă”, mai spun doamnele.
Au lăsat CV-uri mai multor angajatori și nu mai au altceva de făcut decât să aștepte. „Ne sună ei, asta auzim de când tot depunem CV-uri”, mai spun șomerele.
„Am terminat Dreptul, dar m-aș mulțumi și cu ceva în vânzări sau resurse umane”
Tinerii sunt în număr foarte mic la bursă. Dacă nu-i pui la socoteală pe liceenii din clasele terminale care au venit însoțiți de profesori pentru a li se prezenta oportunitățile pe care le oferă serviciul public de ocupare aproape că nu ai pe cine să menționezi.
Găsim, totuși, un tânăr care încă nu a vorbit cu angajatorii, așteaptă să poată intra. Are 23 de ani, a absolvit în acest an facultatea de Drept. A încercat să lucreze și în timpul facultății, doar că programul de la universitate nu i-a prea permis. „CV-uri am mai trimis, m-am interesat de locurile vacante. Nu vreau neapărat doar în domeniul juridic, pentru început m-aș mulțumi și cu ceva în vânzări, sau resurse umane... Doar că peste tot te întreabă de experiență”, spune tânărul.
A făcut facultatea în Craiova, a încercat și acolo să-și găsească un loc de muncă, însă fără succes. Ar accepta să lucreze pe salariul minim? Răspunde fără să stea prea mult pe gânduri: „Pentru început, da”. Ar fi bani puțini, dar ar simți că are o contribuție la cheltuielile familiei, pentru că stă cu părinții.
Au venit la bursă și beneficiari de ajutor social. Recunosc că sunt puțini banii pe care-i primesc, dar mai lucrează ca zileri și se descurcă. Şanse prea mari de angajare oricum nu au. „Am 44 de ani. N-am lucrat, n-am lucrat niciodată cu carte de muncă, am trei clase. De vreo doi ani am ajutor. Sunt bani puțini, dar punem și noi grădină, mai muncim pe la oameni... Dar din ce n-am avut, pe copii i-am lăsat la școală”, spune un bărbat care nu știe ce se întâmplă înăuntru și nici ce ștampile i-ar trebui pe formularul pe care îl are în mână. A venit însoțit de soție și de unul din cei trei copii. Băiatul e elev la școala profesională, la Drăgășani, în județul vecin. „Vreau să termin, că la profesională nu fac nimic, ne zice să stăm și noi cuminți pe telefoane două ore. Dar mă înscriu la seral, că la seral se face școală”, pare convins adolescentul. Când nu e la școală, muncește pe unde poate. „De la 15 ani muncesc, am fost și în Anglia, și în Olanda, pe 3 luni”, mai spune băiatul.
Angajatorii, mulți dintre aceștia cu ani buni de experiență la astfel de burse, au păreri împărțite. Pentru unii întâlnirea cu șomerii a fost rodnică, au găsit și persoane interesate în mod real, alții pleacă la fel de dezamăgiți ca de fiecare dată, cu impresia că la bursă oamenii caută posturi bine plătite și puțin solicitante, iar asta e valabil chiar și pentru cei fără calificare sau vreun fel de experiență în muncă.
Standuri de prezentare au avut, în cadrul bursei, și pompierii, militarii, jandarmii și polițiștii. Ei au interacționat în special cu elevii, prezentându-le oportunitățile de școlarizare și de încadrare după absolvire. Din când în când, pe la standul Centrului Județean Militar Olt s-au oprit și persoane de peste 40 de ani, care au vrut să știe ce șanse ar avea pentru serviciul militar voluntar de care se vorbește. Este vorba deocamdată de un proiect, li s-a transmis, nu sunt lucruri cert stabilite.
Se încarcă comentariile...
