Video Orașul care a dat lumii un colind de Crăciun a fost distrus de Rusia
0Cu un secol în urmă, un oraș din estul Ucrainei trimitea lumii un mesaj politic prin muzică. Astăzi, același mesaj răsună printre ruine.
Pentru ucraineni, Pokrovsk — orașul din estul țării sfâșiat acum de lupte grele cu armata rusă, chiar în preajma Crăciunului — nu este doar un punct pe harta războiului. Este locul legat de una dintre cele mai durabile moșteniri culturale ale Ucrainei: colindul cunoscut în toată lumea drept Carol of the Bells (Cântecul clopotelor).
Publicul occidental recunoaște melodia hipnotică din filme precum Home Alone sau din seriale populare, însă pentru ucraineni, în această iarnă, cântecul capătă o rezonanță mult mai adâncă. Pokrovsk este strâns legat de viața și formarea compozitorului Mikola Leontovici, omul care a transformat un vechi cântec popular ucrainean într-un simbol cultural global, scrie politico.eu.
Leontovici nu a compus Carol of the Bells la Pokrovsk, așa cum se crede adesea, dar orașul a jucat un rol decisiv în devenirea sa artistică și politică. Aici, la începutul secolului XX, el a predat la o școală de muzică, a condus un cor al muncitorilor feroviari și s-a inspirat din tradițiile populare ucrainene care aveau să stea la baza colindului Șcedrik. Pokrovsk este numit și astăzi „orașul natal al Șcedrikului”.
„Leontovici a venit la Pokrovsk cu o singură geantă în spate, dar aici s-a format ca artist și ca om. Tot aici a intrat în vizorul jandarmilor, pentru că apăra drepturile muncitorilor. A cântat chiar și Marseilleza cu corul pe care îl conducea”, spune Larisa Semenko, autoarea cărții Geniul nostru tăcut, Leontovici.
Dimensiunea politică a colindului nu este una nouă, subliniază Semenko. „Nu a fost niciodată doar un cântec de Crăciun. A fost un mesaj cultural ucrainean către lume, o carte de vizită a spiritualității și rezistenței noastre. Exact amenințarea cu care ne confruntăm și astăzi.”
Cântecul unei Ucraine independente
La un secol distanță, Leontovici este privit ca un erou care a sfidat Rusia prin muzică, așa cum ucrainenii de azi își apără identitatea cu armele.
După premiera versiunii sale de Șcedrik la Kiev, în 1916, cântecul a atras atenția liderilor Republicii Naționale Ucrainene — tentativa scurtă de desprindere de sub dominația Moscovei după Primul Război Mondial. În 1919, guvernul a trimis un cor național într-un turneu european, folosind muzica lui Leontovici ca instrument de diplomație culturală.
Statul ucrainean nu a fost recunoscut, dar Șcedrik a cucerit publicul. „La Paris, la Praga, peste tot în Europa, regi și prinți erau uimiți să descopere o cultură atât de veche și bogată”, spune Semenko.
După succesul european, corul a ajuns în Canada și Statele Unite, unde, în 1936, compozitorul american Peter J. Wilhousky a scris versurile în limba engleză, dând naștere versiunii cunoscute astăzi ca Carol of the Bells.
Leontovici nu a apucat să vadă succesul mondial al operei sale. În ianuarie 1921, a fost ucis de agenți ai poliției secrete sovietice, sub pretextul luptei împotriva „banditismului”. Adevărul despre moartea sa a ieșit la iveală abia după deschiderea arhivelor sovietice, în anii ’90.
„La fel ca în teritoriile ocupate astăzi, autoritățile ruse vedeau cultura ucraineană ca pe o amenințare. A fost începutul marii terori împotriva intelectualilor, profesorilor și artiștilor ucraineni. Leontovici a fost doar unul dintre ei”, spune Semenko.
Istoria care se repetă
La aproape 105 ani de la asasinarea compozitorului, Rusia încearcă din nou să șteargă identitatea ucraineană. Pokrovsk, orașul care a ajutat la nașterea unui colind celebru, este astăzi revendicat de Moscova, deși luptele continuă.
Armata ucraineană susține că a recâștigat controlul asupra unor zone din oraș și acuză trupele ruse că intră temporar în ruine pentru fotografii de propagandă. „Operațiunile noastre continuă, iar în ultimele săptămâni am recuperat aproximativ 16 kilometri pătrați în nordul orașului”, a declarat comandantul armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski.
Istoricul american Timothy Snyder vede în povestea colindului o metaforă a continuității colonialismului rus. „Cultura ucraineană este profund prezentă în lumea noastră, dar rareori îi înțelegem originile. Asasinarea lui Leontovici și transformarea lui Șcedrik sunt doar un mic exemplu al acestei istorii coloniale, continuată astăzi prin invazia Rusiei”, a scris Snyder.
În timp ce Cântecul clopotelor răsună din nou în lume, pentru Ucraina nu este doar un colind. Este o amintire, un avertisment și o promisiune de rezistență.
Se încarcă comentariile...
