Analiză De ce tac actorii în fața abuzurilor. Ce se întâmplă când cariera depinde chiar de cei pe care ar trebui să-i reclame. Lecțiile scandalului de la Teatrul Național

Scandalul de la Teatrul Național București, declanșat de angajarea regizorului Felix Alexa, readuce în prim-plan o problemă mai profundă a lumii teatrului: teama artiștilor de a reclama abuzuri de care s-ar putea face vinovați oameni influenți, de care depinde cariera lor. Actori, regizori și psihologi explică pentru „Adevărul” de ce victimele pot tăcea ani întregi, cum ajunge prestigiul profesional să protejeze comportamente abuzive și de ce instituțiile nu oferă întotdeauna garanții celor care au curajul să vorbească.

Scandalul de la TNB readuce în discuție siguranța artiștilor Foto: Pixabay

Acuzații de hărțuire sexuală, agresiune și șantaj profesional documentate încă din 2022 de RISE Project, artiști care refuză să mai colaboreze cu Teatrul Național București și peste 1.000 de semnatari ai unei petiții care cere intervenția autorităților. Angajarea regizorului Felix Alexa, care respinge acuzațiile, a provocat o criză în lumea teatrului, iar marți, 10 noiembrie, TNB a anunțat suspendarea repetițiilor spectacolului „Tartuffe”. În spatele protestelor se conturează însă o problemă care depășește cazul unui singur regizor: teama actorilor și a studenților de a denunța abuzurile atunci când cariera lor depinde chiar de persoanele pe care ar trebui să le reclame.

Felix Alexa a respins acuzațiile, susținând că este ținta unei campanii împotriva sa. Nu există o condamnare penală a regizorului pentru faptele reclamate în investigație.

Reacțiile din lumea teatrului au fost însă puternice. Actorul Conrad Mericoffer și-a anunțat demisia de la TNB, iar mai mulți artiști au refuzat colaborări sau au cerut reevaluarea deciziei de angajare. O petiție semnată de peste 1.000 de persoane, printre care actori, regizori, scenografi și producători, solicită verificarea procedurii de angajare și a măsurilor de prevenire a hărțuirii.

Luni, 9 noiembrie, conducerea Ministerului Culturii s-a întâlnit cu managerul TNB, Ada Hausvater, și a solicitat clarificări. Ministerul a anunțat verificări privind aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a hărțuirii în toate instituțiile subordonate.

O zi mai târziu, Teatrul Național a anunțat suspendarea temporară a repetițiilor spectacolului „Tartuffe”, până la identificarea unei soluții profesionale pentru continuarea proiectului.

Mihai Călin: „Există și o latură morală a lucrurilor”

Actorul român Mihai Călin, unul dintre artiștii care au contestat public angajarea lui Felix Alexa, consideră că decizia conducerii teatrului a transformat o controversă mai veche într-o criză instituțională.

„Din păcate, doamna manager a ținut cont doar de prevederile legale, și anume că Felix Alexa nu are o condamnare penală, nu este urmărit în aceste cazuri, numai că există și o latură morală a lucrurilor”, declară Mihai Călin pentru „Adevărul”.

Actorul atrage atenția că statutul de angajat al Teatrului Național este diferit de cel al unui regizor invitat, deoarece presupune o asociere instituțională mai puternică.

„Prin angajarea lui Felix, nu a făcut decât să îl pună în prim-plan pe acesta”, spune actorul, care consideră că întreaga situație aduce prejudicii prestigiului teatrului.

Mihai Călin susține că a avertizat-o personal pe Ada Hausvater în legătură cu posibilele consecințe ale promovării lui Felix Alexa într-o poziție importantă în instituție.

Potrivit actorului, discuția a avut loc cu aproximativ o lună înainte, când managera i-a vorbit despre intenția de a-l invita pe regizor în Consiliul artistic al teatrului.

„Și i-am spus să nu facă asta, motivând toate scandalurile din trecut, inclusiv RISE Project, inclusiv alte lucruri pe care le-am auzit, experiența mea și refuzul meu de a lucra cu el încă de acum 8 ani de zile”, afirmă Mihai Călin.

Actorul spune că ideea includerii lui Felix Alexa în Consiliul artistic a fost abandonată, dar că a urmat decizia angajării sale, pe care o consideră și mai problematică.

Actorii care vorbesc riscă să rămână fără contracte

Dincolo de cazul Felix Alexa, Mihai Călin descrie un mediu profesional în care artiștii aflați în poziții vulnerabile pot evita să reclame comportamente abuzive din teama de a-și pierde locul de muncă.

„Din păcate, protecția celor care sesizează anumite disfuncționalități sau critică anumite lucruri în instituție, acum vorbim de teatre, fie actori, fie tehnicieni, situația lor este foarte proastă”, declară actorul.

Problema este deosebit de sensibilă pentru cei angajați pe perioadă determinată. În cazul lor, neprelungirea unui contract poate fi justificată administrativ fără ca un eventual conflict anterior să apară drept motiv oficial.

„Sunt foarte mulți pe contracte determinate și pur și simplu le e teamă să vorbească de frică să nu existe vreun abuz asupra lor, să nu li se mai prelungească contractul”, explică Mihai Călin.

În opinia sa, astfel de situații sunt greu de demonstrat, deoarece o decizie de neprelungire a contractului poate ascunde un conflict profesional pe care colegii îl cunosc, dar care nu este recunoscut instituțional.

Actorul ridică și problema pregătirii personalului pentru identificarea și sesizarea hărțuirii. El afirmă că nu cunoaște existența unor proceduri clare și aplicate eficient în teatre.

„Eu nu cunosc ca în teatre să existe niște proceduri clare în ceea ce privește hărțuirea”, mai spune Mihai Călin.

Potrivit acestuia, la Teatrul Național nu ar fi existat instruiri dedicate prevenirii hărțuirii sexuale sau hărțuirii la locul de muncă. Afirmațiile actorului privind practicile interne ale TNB nu echivalează însă cu o constatare oficială privind respectarea obligațiilor legale, aspect aflat acum în atenția Ministerului Culturii.

Bobi Pricop: „Absența unei constatări nu este o constatare de nevinovăție”

Regizorul de teatru Bobi Pricop, care a anunțat că nu mai dorește să colaboreze cu TNB până la clarificarea publică a situației, contestă modul în care au fost interpretate rezultatele procedurilor instituționale anterioare.

„Mărturiile apărute în spațiul public, și atunci, și acum, sunt cutremurătoare. Orice schimbare reală începe cu curajul celor care au vorbit și cu decizia noastră de a nu-i lăsa singuri”, declară Bobi Pricop pentru „Adevărul”.

Regizorul consideră că analiza unei decizii manageriale nu se poate limita la existența sau absența unei condamnări penale. El face referire la procedura Comisiei de Etică a UNATC și la termenul prevăzut de regulamentul aplicabil la momentul respectiv pentru depunerea sesizărilor.

„Ele nu au fost niciodată examinate pe fond, și se știe de ce: regulamentul UNATC cerea atunci ca sesizările să fie depuse în cel mult 30 de zile de la faptă. Asta înseamnă că absența unei constatări nu este o constatare de nevinovăție. Este consecința unei proceduri care nu permitea examinarea”, explică regizorul.

Conform spuselor sale, conducerea TNB a invocat, în justificarea angajării, hotărârea Comisiei de Etică a UNATC din decembrie 2022, care nu a identificat încălcări ale Codului de etică, precum și certificatul de integritate comportamentală al regizorului.

Într-o declarație publicată pe Facebook, Bobi Pricop vorbește și despre responsabilitatea pe care o au instituțiile față de generațiile tinere de artiști.

„Lucrez cu studenți și cu adolescenți și aș vrea să pot să le pot spune în continuare, fără să îi mint, că teatrul poate fi un loc sigur, că vocile lor sunt importante, că nu trebuie să tacă, că vor fi crezuți și apărați”, susține acesta.

Regizorul atrage atenția că reacția instituțiilor poate descuraja alte persoane să vorbească despre experiențele de abuz, mai ales într-un domeniu în care accesul la roluri și oportunități profesionale depinde de un număr restrâns de persoane cu autoritate.

O regizoare acuză o cultură a protejării celor influenți

Regizoarea de teatru și film documentar Anca Berlogea, cunoscută și sub numele Ana Boariu, a intervenit în dezbatere printr-o amplă postare pe Facebook, în care critică atât decizia managerială, cât și reacțiile unor reprezentanți ai lumii teatrale.

Conform declarațiilor sale, controversa nu privește exclusiv comportamentul atribuit lui Felix Alexa, ci și felul în care instituțiile culturale își asumă responsabilitatea pentru persoanele pe care aleg să le promoveze.

„Da, corect: scandalul nu e o discuție despre Felix Alexa, ci despre noua manager, Ada Hausvater, despre felul în care se pozitionează să conducă teatrul”, scrie regizoarea.

Anca Berlogea susține că prestigiul profesional și relațiile construite de-a lungul carierei pot contribui la protejarea unor artiști influenți în fața criticilor. În postarea sa, aceasta formulează și aprecieri critice la adresa unor personalități ale teatrului și a modului în care au reacționat la controversă, opinii care îi aparțin și care nu reprezintă constatări independente.

Regizoarea critică și discursul public prin care sunt puse la îndoială motivele femeilor care au făcut acuzații: „Cele care s-au simțit abuzate - chiar dacă FA are motive și justificări, sunt o voce care trebuie ascultată.”

În postarea sa de pe contul de Facebook, Anca Berlogea pune problema responsabilității morale a celor care conduc instituțiile culturale, dar și a solidarității profesionale într-un domeniu în care relațiile personale, prestigiul și accesul la proiecte se intersectează.

De ce poate o victimă să tacă ani întregi

La rândul său, psihologul Andra Matei explică, pentru „Adevărul”, că diferența de putere dintre un regizor și un actor sau dintre un profesor și un student poate transforma o situație abuzivă într-una din care persoana afectată simte că nu poate ieși fără consecințe profesionale.

„Cel mai frecvent motiv este teama de a nu li se mai prelungi contractele de munca, sau dorinta de a avansa in cariera si de a obtine roluri mai bune”, afirmă specialista.

Conform spuselor sale, teama de represalii poate fi însoțită de rușine, nesiguranță și dificultatea de a recunoaște ori de a comunica experiența trăită. În unele situații, persoana care încearcă să vorbească despre un comportament nepotrivit se poate confrunta cu reacții care îi accentuează sentimentul de neputință.

„Poate in alta situatie a incercat sa spuna despre nedreptatea pe care simte ca o traieste si raspunsul pe care l-a primit a fost indezirabil, nu a fost luat in serios si s-a mai ales si cu un sentiment al rusinii si neadecvarii propriei persoane”, explică Andra Matei.

Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, consideră că dificultatea de a reclama un abuz trebuie înțeleasă și în contextul relațiilor de putere din mediul artistic.

„Teama de a denunța un abuz nu ține întotdeauna de lipsa curajului, ci, de multe ori, de vulnerabilitatea persoanei aflate într-o relație de putere inegală. Într-un domeniu în care oportunitățile profesionale depind uneori de recomandări, distribuții, colaborări și relația cu persoane influente, victima poate simți că riscă nu doar un conflict, ci întreaga sa carieră.

Apare astfel o formă de autocenzură: persoana se întreabă dacă va fi crezută, dacă va fi considerată dificilă, dacă va mai primi roluri sau dacă va fi exclusă din comunitatea profesională. Se pot adăuga rușinea, vinovăția, teama de expunere publică și chiar îndoiala față de propria percepție: «Oare am interpretat greșit?», «Poate am exagerat?»”, declară specialista pentru „Adevărul”.

Problema devine și mai dificilă atunci când anumite comportamente sunt tolerate în mod repetat, iar cei aflați la începutul carierei ajung să le considere inevitabile.

„Este important să înțelegem și că abuzul nu este întotdeauna ușor de identificat de către persoana care îl trăiește. Atunci când comportamentele de intimidare, presiune sau încălcare a limitelor sunt repetate și normalizate într-un mediu profesional, ele pot ajunge să fie percepute ca parte a regulilor nescrise ale acelui mediu”, explică Laura Găvan.

Psihoterapeuta atrage atenția și asupra necesității de a face distincția între conflictele profesionale și comportamentele abuzive: „Nu orice conflict profesional este un abuz, dar nici prestigiul, talentul sau autoritatea profesională nu justifică încălcarea demnității și a limitelor unei alte persoane.”

Când exigența artistică devine abuz

În teatru, apropierea fizică, vulnerabilitatea emoțională și expunerea personală pot face parte din procesul artistic. Tocmai aceste particularități pot îngreuna delimitarea dintre cerințele legitime ale unui rol și comportamentele care încalcă limitele personale ale actorilor.

Andra Matei explică faptul că diferența este dată de consimțământ, de scopul profesional și de respectarea limitelor persoanei implicate. „Vulnerabilitatea emotionala, expunerea si apropierea fizica pot face parte din constructia unui rol, dar trebuie sa existe consimtamant, respect si un cadru profesional sigur. Abuzul incepe in momentul in care vulnerabilitatea actorului este exploatata, cand i se impun gesturi sau situatii care ii provoaca disconfort, cand refuzul este sanctionat prin intimidare, umilire sau amenintari profesionale”, susține aceasta.

Potrivit psihologului, hărțuirea sexuală, intimidarea și umilirea repetată pot afecta profund capacitatea unei persoane de a se simți în siguranță în propriul mediu profesional.

Pentru un actor, consecințele pot apărea inclusiv în activitatea scenică. Spontaneitatea, libertatea de exprimare și capacitatea de a se expune emoțional pot fi afectate, iar în timp poate apărea dorința de a evita anumite colaborări sau chiar de a abandona profesia, adaugă ea.

Victimizarea secundară: când persoana care reclamă abuzul ajunge din nou să sufere

O altă problemă semnalată de specialiști este reacția celor din jur atunci când o persoană reclamă hărțuirea. „Atunci cand o persoana reclama un abuz, iar marturia sa este pusa la indoiala de colegi sau de conducerea institutiei, se poate produce o a doua forma de traumatizare, cunoscuta in psihologie drept victimizare secundara”, explică Andra Matei.

Specialista arată că persoana afectată poate ajunge să se îndoiască de propria percepție, să se simtă vinovată sau să evite să mai vorbească despre experiența sa.

Laura Găvan consideră că sprijinul colegilor și existența unor proceduri instituționale credibile pot reduce vulnerabilitatea celor care se confruntă cu asemenea situații: „O persoană care se simte singură, izolată sau pusă la îndoială va avea mult mai multe dificultăți în a vorbi. În schimb, atunci când există colegi care oferă sprijin, instituții care ascultă și mecanisme reale de protecție, scade sentimentul de vulnerabilitate.”

Ce răspunde conducerea TNB și ce verifică Ministerul Culturii

Managerul Teatrului Național București, Ada Lupu Hausvater, a susținut, într-un comunicat transmis la 30 octombrie, că angajarea lui Felix Alexa a fost o decizie profesională, discutată în Consiliul artistic și aprobată de Consiliul administrativ al instituției.

Conducerea teatrului a invocat experiența profesională a regizorului, hotărârea Comisiei de Etică a UNATC și certificatul de integritate comportamentală, precizând că la repetițiile desfășurate până atunci nu au fost înregistrate incidente.

Ada Hausvater a afirmat că prevenirea abuzurilor și respectarea prezumției de nevinovăție trebuie să funcționeze împreună.

La rândul său, Ministerul Culturii a anunțat că verifică în instituțiile subordonate aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a hărțuirii pe criterii de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă, prevăzute de HG nr. 970/2023.

Aceste verificări privesc obligațiile instituționale de prevenire și protecție, nu reprezintă, în sine, o constatare a vinovăției regizorului.

Pentru artiștii care au contestat angajarea, miza depășește însă situația unui singur spectacol. Ei cer proceduri clare, responsabilitate managerială și garanții că persoanele care reclamă abuzuri nu vor suporta consecințe profesionale pentru că au vorbit.

„Cred că este esențial să mutăm discuția de la întrebarea «De ce nu a vorbit până acum?» la «Ce anume a făcut-o să simtă că nu poate vorbi în siguranță?»”, adaugă Laura Găvan.

În timp ce repetițiile pentru „Tartuffe” sunt suspendate, iar Ministerul Culturii face verificări, rămâne de stabilit ce măsuri concrete vor fi adoptate pentru protejarea angajaților și colaboratorilor instituțiilor teatrale. Suspendarea unui spectacol poate opri temporar o criză, dar nu rezolvă, de una singură, problema siguranței celor care lucrează pe scenă și în spatele ei.

Amintim că scandalul de la Teatrul Național București a izbucnit după angajarea regizorului Felix Alexa, în contextul acuzațiilor de hărțuire sexuală, agresiune și șantaj profesional documentate de RISE Project încă din 2022. Deși regizorul respinge acuzațiile, iar conducerea TNB invocă lipsa unei condamnări penale și experiența sa profesională, decizia a provocat proteste în lumea teatrului. 

Acuzațiile la adresa regizorului Felix Alexa

Primele acuzații publice la adresa regizorului și profesorului universitar Felix Alexa au apărut în noiembrie 2022, într-o investigație RISE Project despre presupuse abuzuri și hărțuiri în mediul universitar teatral. Mai multe foste studente și colaboratoare au relatat experiențe pe care le-au descris drept hărțuire sexuală, agresiuni și intimidare profesională, susținând că regizorul ar fi profitat de poziția sa de profesor și de influența pe care o avea asupra carierelor lor.

Una dintre fostele studente, Bianca Stânea, care i-a fost și asistentă de regie, a povestit că ar fi fost sărutată fără consimțământ de profesorul care îi coordona lucrarea de master. Aceasta a relatat că, în momentul în care a încercat să plece, regizorul ar fi împins-o în ușă și ar fi sărutat-o din nou. Alte tinere au povestit despre avansuri insistente și amenințări cu blocarea carierei profesionale după ce au refuzat apropierile acestuia.

În decembrie 2022, Comisia de Etică a UNATC a finalizat verificările în acest caz fără să constate încălcări ale Codului de etică. Ulterior, reprezentanții universității au explicat că persoanele care au relatat experiențele respective nu depuseseră sesizări oficiale la instituție. În ianuarie 2023, RISE Project a publicat o investigație amplă, cu mărturii suplimentare ale unor foste studente și foste partenere ale regizorului.

Felix Alexa a respins acuzațiile de abuz și hărțuire. El a recunoscut existența unor relații cu foste studente, dar a susținut că acestea au fost relații consensuale, de iubire, și a negat că ar fi abuzat pe cineva.

În octombrie 2026, subiectul a revenit în atenție după ce regizorul a fost angajat la Teatrul Național București, instituție cu care colabora de peste trei decenii și unde a montat 21 de spectacole între 1991 și 2025. Decizia conducerii TNB a provocat reacții critice în rândul actorilor și al comunității teatrale.