Ceremonia umanistă, alternativa la cununia religioasă. Cine o poate oficia și ce se întâmplă, de fapt, în timpul ei

Pentru cuplurile care nu își doresc cununie religioasă, dar vor mai mult decât ceremonia de la Starea Civilă, există și varianta unei ceremonii umaniste. Mirii își pot scrie propriile jurăminte, pot alege muzica și pot include în ceremonie povestea relației lor, discursurile celor apropiați sau diferite momente simbolice. În România, astfel de ceremonii se organizează de peste zece ani, dar nu au valoare juridică. Cine le poate conduce, cât de mult pot fi personalizate și înseamnă alegerea lor automat renunțarea la cununia religioasă?

Ceremonia umanistă, alternativa la cununia religioasă Sursă foto: Pixabay Foto: https://pixabay.com/photos/wedding-aisle-flower-arrangement-1846114/

„Mirii își doresc ca nunta lor să semene cu ei”

Ceremoniile umaniste au revenit recent în atenție și în presa britanică. Într-o scrisoare publicată de The Guardian, Mair Garland, care conduce astfel de ceremonii la Londra, a răspuns unui articol în care jurnalista Rachel Connolly ironiza imaginea unei nunți conduse de o persoană îmbrăcată în blugi skinny și tricou negru.

„Dimpotrivă, oficianții umaniști sunt bine pregătiți și foarte implicați în crearea unor ceremonii nereligioase care să aibă semnificație și să fie profund personale pentru cupluri și familiile lor”, a scris Mair Garland în The Guardian.

„O ceremonie nereligioasă nu trebuie să fie lipsită de solemnitate sau să fie una informală”, a adăugat aceasta.

Și în România, interesul pentru astfel de momente se vede tot mai des în organizarea nunților, susține Ana Maria Ogășanu, actual Director de vânzări și coordonator evenimente private la Tresor Le Palais, Curio Collection by HILTON, Timișoara.

„Cred că motivul pentru care ceremonia umanistă devine tot mai căutată este simplu: mirii își doresc ca nunta lor să semene cu ei, nu cu o rețetă standard”, declară ea pentru „Adevărul”.

Din experiența sa în coordonarea nunților, atât în București, cât și la Timișoara, spune că tot mai multe cupluri vor să introducă elemente care au o semnificație pentru relația lor:  „Observ tot mai multe cupluri care vor să transforme ceremonia într-o poveste personală: jurăminte scrise de ei, muzică importantă pentru relația lor, discursuri ale părinților sau prietenilor și mici ritualuri simbolice.”

De la Disney și Harry Potter până la prima vacanță împreună

Nu există un ritual care trebuie urmat întocmai, iar ceea ce se întâmplă în timpul ceremoniei poate fi stabilit împreună cu mirii.

„Limita este aproape exclusiv imaginația mirilor. Ceremonia poate include povestea cuplului, jurăminte, schimbul de verighete, muzică, discursurile celor dragi și/sau ritualuri simbolice care îi reprezintă pe ei. Dar partea care mie îmi place cel mai mult este că poți merge mult dincolo de atât și poți transforma ceremonia într-o adevărată experiență”, explică Ana Maria Ogășanu.

Uneori, punctul de plecare poate fi chiar locul în care cei doi s-au cunoscut, un film de care sunt legați sau o vacanță importantă pentru relația lor.

„Dacă, de exemplu, povestea lor a început la Disneyland, ceremonia umanistă poate avea trimiteri din universul Disney. Am avut situații de acest gen în care ceremonia a avut o coloană sonoră reinterpretată la pian. Nu trebuie să transformăm nunta într-un parc tematic, asta este clar. Secretul este să luăm emoția locului și să o aducem elegant în povestea lor”, continuă aceasta.

La una dintre nunți, punctul comun al mirilor a fost pasiunea pentru Harry Potter.

„Am mai avut o situație în care doi oameni s-au apropiat datorită pasiunii lor comune pentru un film, mai exact pentru Harry Potter. În locul unei ceremonii clasice, invitații au primit mici scrisori de admitere. Jurămintele au fost sub formă de pergamente, muzica a avut influențe cinematografice, iar celebrantul a introdus discret ideea că, dintre toate formele de magie, cei doi au ales-o pe aceea care nu necesită baghetă, și anume iubirea”, mărturisește Ana Maria Ogășanu.

Într-un alt caz, inspirația a venit din prima vacanță a cuplului, în Capri. Decorul a fost realizat în alb, albastru mediteraneean și galben-lămâie, cu lămâi naturale, ceramică inspirată de Coasta Amalfitană și evantaie personalizate cu imagini din Capri pentru invitați.

„La finalul jurămintelor, în locul unei încheieri convenționale, fiecare invitat a primit un mini-limoncello. Celebrantul a ridicat primul pahar și a spus: «Acum că ne-au spus povestea lor, e timpul să sărbătorim». Au dat noroc toți, a început muzica italiană și petrecerea a început exact după ceremonie”, completează ea.

Cine poate conduce ceremonia

Pentru că ceremonia nu produce efecte juridice, persoana care o conduce nu are același statut cu ofițerul de stare civilă.

„În România, celebrantul nu trebuie obligatoriu să fie o persoană certificată, pentru că vorbim despre o ceremonie simbolică, fără efecte juridice. Mirii pot alege un celebrant profesionist, dar rolul poate fi asumat chiar de un prieten apropiat sau de cineva din familie. Am întâlnit inclusiv cupluri pentru care ideea ca cel mai bun prieten să le spună povestea a avut o încărcătură emoțională extraordinară”, explică Ana Maria Ogășanu.

Există însă și persoane care s-au specializat în astfel de ceremonii și au urmat cursuri sau au obținut acreditări profesionale în străinătate.

„Eu îl numesc pe celebrant «regizorul emoțional» al ceremoniei. El trebuie să știe când să te facă să râzi, când să lase o secundă de liniște și când să facă un pas în spate pentru ca mirii să devină singurii protagoniști”, mai spune ea.

Pe plan local, un serviciu dedicat ceremoniilor umaniste funcționează din 2014. Daniel Secară și Monica Belițoiu povesteau într-un interviu acordat în 2019 publicației „Viitorul României” că ideea businessului pe care l-au fondat a pornit chiar de la propria lor nuntă. Nu erau religioși și nu își doreau cununie la biserică, dar au vrut să marcheze căsătoria printr-un moment personal, pe care l-a condus un prieten.

„Dacă ar fi să o descriu în doar câteva cuvinte, aș spune că este un eveniment în care sărbătorim dragostea a doi oameni care-și jură credință în fața familiei și prietenilor apropiați”, explica Daniel Secară.

Ceremonia umanistă nu înlocuiește căsătoria civilă

Din punct de vedere legal, diferența dintre cele trei tipuri de ceremonii este clară.

„Cununia civilă este cea care produce efecte juridice și încheie legal căsătoria. Ceremonia religioasă are caracter spiritual și se desfășoară potrivit rânduielilor cultului respectiv, iar ceremonia umanistă este un moment simbolic, construit în jurul poveștii și valorilor cuplului. Cu alte cuvinte, ceremonia umanistă nu înlocuiește cununia civilă”, lămurește Ana Maria Ogășanu.

Potrivit informațiilor publicate de Ceremonii Umaniste, o astfel de ceremonie durează în medie aproximativ 30 de minute, iar tarifele afișate în prezent pentru o ceremonie de nuntă pornesc de la 3.000 de lei.

Alegerea ei nu presupune nici renunțarea automată la cununia religioasă. „Deloc. Și cred că tocmai aici există una dintre cele mai frumoase libertăți ale nunților de astăzi. Nu trebuie să alegi între tradiție și povestea ta. Le poți avea pe amândouă”, spune Ana Maria Ogășanu.

Există și cupluri în care ceremonia umanistă înlocuiește momentul religios, în timp ce altele aleg să le păstreze pe amândouă.

„Pentru unele cupluri, cununia religioasă rămâne unul dintre cele mai profunde momente ale căsătoriei, iar ceremonia umanistă vine ulterior și le oferă un alt spațiu: acela în care își pot spune povestea și promisiunile în propriile cuvinte. Pentru altele, ceremonia umanistă este singurul moment simbolic pe care și-l doresc,” adaugă aceasta.

„Nunta noastră nu e nuntă”

Alegerea de a renunța la cununia religioasă poate provoca însă discuții în familie. Pe r/CasualRO, un cuplu care își pregătea cununia civilă și petrecerea pentru 2026 povestea că nu își dorește nici cununie religioasă, nici nași, pentru că ambii parteneri sunt atei.

„Apropiații au insistat că nunta noastră nu e nuntă și ne-au zis subtil că le este rușine să ne ajute cu chematul rudelor și prietenilor”, scria persoana care a deschis discuția.

O altă persoană mărturisea că, pe lângă cununia civilă, a ales un moment în care mirii să își rostească jurămintele în fața invitaților: „Încă de la început am stabilit că facem «nunta» fără cununie religioasă, în loc de asta, pe lângă cununia civilă, să fie o cununie de jurăminte.” Familia nu a primit inițial prea bine ideea, însă reacția s-a schimbat în ziua nunții:  „În timpul jurămintelor a lăcrimat și mama. Toți invitații au zis: «Wow, e cea mai frumoasă și sinceră nuntă din viața lor».”

Pentru Ana Maria Ogășanu, schimbarea ține mai puțin de dispariția tradițiilor și mai mult de libertatea mirilor de a decide ce păstrează din ele.

„Până la urmă, diferența nu este între o ceremonie religioasă și una umanistă, ci între o ceremonie pe care doar o urmezi și una în care te regăsești. Cred că acesta este adevăratul trend: mirii nu mai vor doar o nuntă frumoasă. Vor o nuntă care spune ceva despre ei!”, conchide ea.