De ce se pregătește Europa pentru un conflict mai larg, dincolo de Ucraina. Ceva îngrijorează profund liderii europeni în aceste zile

Belarus, cel mai apropiat aliat militar al Rusiei, a desfășurat zilele acestea exerciții militare de amploare în apropierea Coridorului Suwałki, fâșia îngustă de teren care leagă statele baltice de restul NATO și care reprezintă, de multă vreme, unul dintre cele mai vulnerabile puncte ale alianței, relatează CNN.

Europa intensifică pregătirea militară/FOTO:EPA/EFE

Președintele francez Emmanuel Macron a convocat liderii politici ai țării pentru o informare confidențială de securitate, anunțând ulterior noi măsuri de protecție a infrastructurii critice în fața atacurilor hibride tot mai frecvente ale Rusiei. Premierul polonez Donald Tusk a mers și mai departe, avertizând că Rusia ar putea lansa atacuri cu drone sau rachete împotriva unor state NATO, deghizate în accidente. Marea Britanie și-a îndemnat deja cetățenii să înceapă să se pregătească pentru posibilitatea unui război, inclusiv prin stocarea de conserve și apă potabilă, șeful apărării britanice declarând că țara traversează „cea mai periculoasă“ perioadă din ultimele decenii.

Germania își pregătește spitalele pentru un posibil atac rusesc, iar cancelarul Friedrich Merz a vorbit despre „momente decisive“ în apărarea libertății și păcii pe continent. Chiar și Elveția, cunoscută pentru neutralitatea sa, a adoptat o nouă strategie națională de securitate, care cere o capacitate sporită de rezistență și de autoapărare în cazul unui atac armat.

Președintele american Donald Trump a anunțat, la rândul său, progrese privind înființarea unei baze permanente a armatei americane în Polonia. Cu două săptămâni în urmă, acesta îl trimisese pe directorul CIA într-o misiune secretă, pentru a transmite Moscovei un avertisment clar în privința oricărui atac asupra teritoriului NATO.

Pe ambele maluri ale Atlanticului crește îngrijorarea că președintele rus Vladimir Putin ar putea extinde războiul dincolo de granițele Ucrainei.

Un front de luptă tot mai extins

Statele Unite au avut, chiar în această săptămână, o demonstrație a acestei amenințări. Procurorii federali au pus sub acuzare cinci persoane suspectate că au colaborat cu serviciile de informații ruse într-o rețea implicată în plănuirea unor atacuri și asasinate la nivel mondial, inclusiv pe teritoriul american. Potrivit acuzațiilor, aceeași rețea ar fi comandat atacuri asupra unor infrastructuri civile și militare din Europa.

Cazul se înscrie într-un tipar cu care europenii se confruntă de ani buni: atacuri cibernetice, sabotaje, incendii provocate, drone și lovituri asupra infrastructurii critice. Luna trecută, Germania a acuzat Rusia pentru un atac cu drone asupra unui aeroport civil.

Provocarea strategică pentru NATO constă în faptul că Rusia poate desfășura astfel de operațiuni fără a depăși în mod clar pragul unui război convențional: o dronă care pătrunde în spațiul aerian al alianței, un aeroport perturbat, o infrastructură sabotată sau asasinate comise prin rețele criminale interpuse. Toate sunt acțiuni din așa-numita "zonă gri", ușor de negat oficial.

Analiștii citați de CNN susțin că Putin folosește ambiguitatea și negarea drept armă, testând hotărârea NATO și mizând pe faptul că alianța rămâne divizată în privința unui răspuns comun, sau chiar în privința necesității unui răspuns.

Coridorul Suwałki, punctul sensibil

Acest coridor, o fâșie de graniță de aproximativ 105 kilometri între Polonia și Lituania, reprezintă singura legătură terestră dintre statele baltice - Lituania, Letonia și Estonia - și restul teritoriului NATO.

Un scenariu vehiculat de analiști presupune ca Rusia, eventual împreună cu Belarus, să mute forțe într-o porțiune a coridorului, fără ca acest lucru să constituie o invazie explicită a unui stat NATO, precum intrarea unor tancuri în Polonia. Într-un asemenea caz, Putin ar putea susține că este vorba despre o incursiune limitată, transmițând totodată, prin canale neoficiale, ideea că orice răspuns din partea NATO ar risca să ducă la un război nuclear.

Miza reală nu ar fi neapărat coridorul în sine sau izolarea flancului baltic, ci subminarea încrederii în angajamentele de apărare colectivă ale alianței. Ar accepta cele 32 de state membre NATO să intre în conflict cu Rusia pentru o fâșie mică de teritoriu? Ar risca un președinte american o escaladare cu o putere nucleară pentru Lituania? Ar face-o Germania sau Franța? Nimeni nu poate răspunde cu certitudine — iar tocmai această incertitudine joacă în favoarea lui Putin.

Întrebat anul acesta despre un exercițiu de simulare exact a unui astfel de scenariu în zona Suwałki, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a răspuns că alianța se antrenează în mod regulat pentru asemenea situații și că un atac ar declanșa un răspuns "devastator". Rămâne de văzut dacă Putin crede acest lucru, mai ales într-un moment în care Washingtonul se află în dezacord chiar și cu aliați apropiați precum Canada.

Lecțiile venite din Ucraina

Războiul din Ucraina a oferit europenilor o lecție dură despre ce presupune, de fapt, un conflict modern. Nu este suficient ca o țară să dispună de echipament militar - sunt necesare rețele electrice capabile să reziste atacurilor, spitale pregătite pentru victime în masă, sisteme de comunicații redundante, infrastructură de transport funcțională și guverne capabile să opereze sub presiune constantă. Mai presus de toate, este nevoie de societăți capabile să absoarbă costurile unui conflict fără să se prăbușească sau să se polarizeze.

NATO a publicat chiar în această săptămână cerințe actualizate privind reziliența națională a statelor membre, de la continuitatea guvernării și a aprovizionării cu energie, până la hrană, apă, servicii medicale și comunicații în situații de criză sau conflict. Oficialii alianței analizează, de altfel, modul în care Ucraina a reușit să mențină funcționale serviciile esențiale sub atacuri ruse susținute, un exemplu neobișnuit în care NATO nu mai oferă doar sprijin Ucrainei, ci și învață de la ea. Ideea centrală este ca descurajarea să nu se bazeze doar pe promisiunea unui răspuns devastator, ci și pe a demonstra Moscovei că o eventuală agresiune nu și-ar atinge scopul.

Semnele de întrebare de la Washington

Un alt factor din spatele acestei urgențe europene ține de Statele Unite. Washingtonul este angajat simultan în Europa, în conflictul cu Iranul din Orientul Mijlociu și în efortul de descurajare a Chinei în Indo-Pacific, iar resursele de apărare antiaeriană, forțele navale, platformele de informații și stocurile de muniție nu pot acoperi simultan toate aceste fronturi.

Deși Trump a contribuit la consolidarea NATO, angajamentul său față de clauza de apărare colectivă a alianței rămâne incert, iar Moscova este conștientă de acest lucru. Rusia rămâne blocată în războiul din Ucraina, însă Putin nu are nevoie de o nouă invazie de amploare pentru a testa NATO. Poate urca treptat pe scara escaladării - sabotaje, atacuri cibernetice, planuri de asasinat, atacuri cu drone sau rachete - și, în cele din urmă, o operațiune militară limitată, menită să verifice dacă NATO chiar respectă ceea ce promite.

Întrebarea dacă Trump ar accepta un conflict cu Rusia pentru o fâșie de teritoriu precum Coridorul Suwałki și dacă americanii ar fi pregătiți pentru așa ceva rămâne, în esență, retorică. Iar simpla existență a acestei incertitudini subminează, ea însăși, capacitatea de descurajare a alianței.

Sfârșitul iluziilor europene

Timp de trei decenii după Războiul Rece, Europa a lăsat pregătirea națională pentru o eventuală confruntare să se erodeze. Riscul unui război părea îndepărtat, cheltuielile militare și recrutarea au scăzut constant, apărarea civilă a devenit un concept aproape uitat, iar prezența Statelor Unite era considerată, în caz de nevoie, garantată. Acea perioadă a apus.

Europa se pregătește acum pentru un eventual conflict pentru că liderii săi înțeleg tot mai clar un adevăr incomod: capacitatea de descurajare depinde, în cele din urmă, de ceea ce crede Putin, iar reacția Americii într-un conflict extins rămâne incertă.

Exercițiile belaruse din apropierea Coridorului Suwałki alarmează tocmai pentru că, în ciuda dificultăților Rusiei în Ucraina, ecuația descurajării s-a erodat considerabil. Iar cea mai bună modalitate de a preveni extinderea conflictului rămâne convingerea lui Putin că un asemenea demers ar eșua, în timp ce mișcările tot mai urgente din capitalele europene arată că teama predominantă este exact contrariul, conchide CNN.