Soarta tragică a câinilor soților Ceaușescu, după moartea cuplului: În timpul fostului regim erau hrăniți cu biscuiți englezești, aduși prin poșta diplomatică
Deși Nicolae Ceaușescu era cunoscut pentru regimul său dur, dictatorul mai avea și o latură mai blândă, mai puțin știută de români înainte de 1989. Cei doi câini care i-au aparținut fostului lider, labradorii Corbu și Șarona, au intrat în atenția publică în special după evenimentele din decembrie 1989, soarta lor fiind strâns legată de căderea regimului comunist. De-a lungul timpului, au apărut mai multe relatări despre viața acestor animale, despre originea lor și despre circumstanțele în care au murit la scurt timp după executarea stăpânilor.

Corbu, un labrador de culoare neagră, a fost oferit dictatorului în anul 1978 de către David Steel, pe atunci lider al Partidului Liberal Britanic, în cadrul unei vizite oficiale a cuplului Ceaușescu în Marea Britanie. Numele câinelui, potrivit unor surse, a fost ales în funcție de culoarea blănii sale.
Cel de-al doilea labrador, Șarona, i-a fost oferit ulterior de Regina Elisabeta a II-a, cu aceeași ocazie a unei vizite oficiale, alături de alți doi păuni. Astfel, cei doi câini au intrat în posesia liderului comunist în contextul unor relații diplomatice, ca daruri din partea unor oficialități britanice.
Câinii cuplului Ceaușescu erau hrăniți cu biscuiți englezești
Diferite mărturii indică faptul că Nicolae Ceaușescu manifesta o afecțiune vizibilă față de cei doi labradori. Potrivit unor surse contemporane, dictatorul obișnuia să îi hrănească personal cu biscuiți englezești, care erau aduși special prin poșta diplomatică. Atașamentul său față de animale era atât de pronunțat încât a dispus ca aceștia să fie transportați alături de el de fiecare dată când se caza în vile de protocol sau pleca în deplasări. Corbu și Șarona îl însoțeau frecvent, fiind prezenți la întâlniri importante și stând, de obicei, la picioarele fotoliului dictatorului.
Legătura neobișnuită dintre Ceaușescu și cei doi câini este reliefată și de o anecdotă menționată în biografia scrisă de Malte Olschewski. Potrivit acesteia, liderul comunist le cerea, în glumă, colaboratorilor săi să i se adreseze câinelui cu apelativul „Tovarășe Corbu”. Comportamentul, care sugera un statut aproape oficial al animalului, stârnea discomfort și era privit ca o ciudățenie de către apropiați, fiind însă un indiciu al rolului pe care animalele îl aveau în viața dictatorului.
Cum au murit câinii cuplului Ceaușescu
După fuga și executarea soților Ceaușescu, în contextul haosului generat de evenimentele din decembrie 1989, cei doi câini au fost abandonați la Palatul Snagov. Fără stăpânii care să le asigure îngrijirea, aceștia au rămas în grija personalului rămas la fața locului. Conform mărturiilor, inclusiv a unei gărzi de corp a lui Ceaușescu, Florin Marinescu, cei doi labradori au refuzat categoric să se hrănească din mâna altcuiva. În lipsa hranei și în imposibilitatea de a se adapta la dispariția bruscă a stăpânului, starea lor s-a deteriorat rapid.
„Au murit de foame. Nu mâncau decât din mâna lui Nicolae. Nu am reușit să-i facem să mai pună gura pe mâncare”, a declarat Marinescu.
Astfel, decesul celor doi câini s-a produs la scurt timp după Revoluție, ca urmare a refuzului de a se hrăni și a lipsei de îngrijire într-un moment de tranziție și dezorganizare instituțională. Povestea lor rămâne un episod secundar al evenimentelor din decembrie 1989, ilustrând, într-o manieră simbolică, prăbușirea vechii lumi și a relațiilor care o caracterizau.




















































