Analiză „Suntem deosebit de proști”. Mesajul tăios al unui cunoscut profesor după ce UE a ajuns la mila Chinei

Europa refuză să-și recunoască declinul, deși datele îl arată clar, susține profesorul Bogdan Glăvan. În opinia sa, continentul a abandonat valorile care i-au adus prosperitatea, înlocuindu-le cu hiper-reglementare și planificare centralizată, ceea ce a accelerat alunecarea spre irelevanță.

Europenii au acceptat să devină dependenți de Beijing. FOTO: EPA-EFE

Fără resurse energetice proprii, autosabotată din interior de activiști de mediu lipsiți de scrupule și victimă a unor politici economice eronate care îi afectează economia, Uniunea Europeană se confruntă cu probleme serioase și în plan geopolitic. De altfel, numeroase voci au atras atenția în ultimii ani asupra faptului că Bruxelles-ul devine tot mai puțin relevant pe scena internațională, iar în mare măsură problema pleacă chiar din interior. Politicile economice neinspirate, alături de presiunile activiștilor de mediu și civici care au dus la promovarea unor măsuri ecologice cu efecte negative asupra industriei, au împins Uniunea Europeană într-o situație dificilă.

Energia scumpă și politicile exagerat de înverzite ne duc în prăpastie

Față de Statele Unite ale Americii și China, Uniunea Europeană a rămas în urmă la tot ce înseamnă invoație, fie că este vorba despre tehnologie de ultimă oră sau de despre alte capitole. Iar vestea proastă este că în ultimii ani competitivitatea Uniunii Europene s-a prăbușit realmente, sub povara prețurilor uriașe ale energiei, provocate de aceleași politici de mediu duse la extrem. Cele mai vizibile industrii ruinate sunt cele auto și chimică. Industria auto germană, până nu demult mândria Berlinului, a ajuns în pragul colapsului și a pierdut categoric competiția cu industria similară a Chinei, țară care beneficiază de energie mult mai ieftină, ceea ce o face competitivă. Pe marginea prăpastiei se află și industria auto franceză și cea italiană, ambele victime ale prețurilor uriașe ale energiei ce sunt provocate de politicile agresive de mediu.

Odată cu asta, Uniunea Europeană, dar și marile sale puteri, Franța și Germania, au căzut în irelevanță pe scena politică globală. Iar cea mai bună dovadă este modul în care sunt tratate deopotrivă de partenerul transatalantic și de o Rusie care e departe de puterea fostei Uniunii Sovietice. Practic, europenii au ajuns simpli spectatori în negocierile pentru Ucraina. Asta după ce în urmă cu un deceniu, la negocierile ce au dus la semnarea Minsk I și Minsk II, europenii, Franța și Germania, au avut un cuvânt important și s-au aflat în permanență la masă.

Închidem industria europeană și ne mutăm în China

Profesor universitar, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard“, Bogdan Glăvan remarcă raportul dintre relevanța economică și cea politică și declinul europenilor. În timp ce europenii condamnă noua strategie de securitate americană și vorbesc despre egoismul partenerilor de peste Atlantic, ei înșiși își pavează drumul spre prăpastie.

„Referitor la mult discutata pe formă strategie americană, hai să discutăm pe fond. Nu mult, că nu e locul potrivit, dar puțin tot merită. Să luăm cazul BASF, cel mai mare actor mondial din industria chimică. Ce face BASF? Închide fabricile din Germania și se mută. Unde? În statul prieten și vecin China. De ce? Din cauza energiei scumpe din Europa. De ce este energia scumpă în Europa? Din stupizenia socialiștilor. Deci, ce fac socialiștii europeni? Scumpesc artificial energia, crează premisele pentru distrugerea economică a Europei, mută producția în China, unde la putere este partidul comunist. Dar China de ce are energie ieftină? Fiindcă o doare în cot de emisiile de CO2 și fiindcă ia gaz ieftin de la ruși. Cât de tare e asta!”, spune profesorul Glăvan.

UE nu a învățat nimic din fosta sa dependență față de Rusia

Interesant este că deși Germania are un discurs dur prin care condamnă țările care nu renunță la gazul rusesc, germanii apelează mascat la aceeași sursă. Și asta nu este tot. Uniunea Europeană se autosabotează atunci când nu face decât să schimbe o dependență, cea față de Rusia și gazul rusesc, cu dependența față de China. E vorba de ipocrizie și de o strategie greșită, atâta timp cât Uniunea Europeană se subordonează unei forțe, indiferent dacă este vorba de Rusia, China sau chiar Statele Unite ale Americii.

„BASF se mută din Germania în China ca să funcționeze (tot) cu gaz rusesc! Și cu sancțiunile cum rămâne? La al câtelea pachet suntem, la pachetul 18725? Ei, las-o așea... Cine pierde? Dacă UE urmează o politică suicidară, atunci populația UE are de suferit, în primul rând. Apoi, geopolitic, UE însăși, deoarece înlocuiește o dependență (de Rusia) cu altă dependență (de China) - și asta nu are legătură cu războiul, subliniez, ci cu politica suicidară de a închide centralele atomice, de a stopa exploatarea hidrocarburilor, de a pune taxe peste taxe”, adaugă profesorul.

Evident, există o câștigătoare, la fel cum există și o mare perdantă. În timp ce europenii pierd, chinezii înregistrează un nou succes.

„Cine câștigă? China. China câștigă fiindcă primește infuzie de capital, fiindcă acolo se înființează locuri de muncă și fiindcă se produce transfer de know-how. După care ne mirăm că China, cu un miliard de ingineri ai ei, devine campioana lumii la tehnologie. Păi să nu ne mirăm, ce se întâmplă este atât de stupid, încât mai-mai ai crede că este un act premeditat”, mai afirmă expertul.

Ne aplecăm în fața chinezilor, apoi dăm vina pe americanii pentru eșecuri

În timp ce companiile europene trăiesc încă folosind gaze rusești și se mută în China, europenii au descoperit un mare dușman, foarte bun pentru a fi considerat țap ispășitor și pentru a-i fi puse în cârcă toate eșecurile mari ale Uniunii Europene.

„Și noi pe cine ne ofticăm? Pe americani. Genial. Știți ceva? N-or fi americanii cei mai înțelepți și binevoitori inși din univers, dar noi suntem deosebit de proști. Remarcabil de proști, mai ales că refuzăm să privim realitatea în ochi și ne repezim să împușcăm mesagerul care ne dă vești proaste”, punctează profesorul.

El amintește că un stat este condamnat la irelevanță dacă nu are o economie puternică, respectiv o armată puternică. Iar Uniunea Europeană nu are absolut deloc armată, în timp ce economia sa traversează o perioadă proastă.

„Un stat nu poate fi puternic militar decât dacă este puternic economic. Un stat nu poate fi puternic economic decât dacă instituie un climat prielnic economiei. Adică dacă nu pune bețe în roate inovației, dacă nu inventează biruri peste biruri, dacă permite dezvoltarea capitalului uman - acționând ca un magnet pentru cele mai deștepte minți. Face asta Europa?”, mai spune el.

Declinul UE e cât se poate de real și poate duce la colaps

Concluzia profesorului este că Europa se află într-un accentuat declin. E vorba de un declin pe care mulți refuză să-l admită, deși cifrele arată foarte clar acest lucru. Un declin despre care activiștii și birocrații europeni și susținătorii lor fanatici nu acceptă nici în ruptul capului să vorbească.

„Europa se află în declin. Orice statistică ai privi, vezi că Europa este în declin și nu de ieri. Europa a intrat în declin pronunțat din momentul în care valorile ei de bază (piața comună, subsidiaritatea) au căzut pe locul 2, fiind depășite de hiperbirocrație (câte mii de legi se fac anual la Bruxelles?), de statul asistențial (păi nu e România Teleormanul Europei?), de inflația de «drepturi» și mai ales de planificarea centrală a energiei și economiei, a educației, a orice”, e concluzia lui Bogdan Glăvan.