Analiză România, prinsă în capcana taxelor și a birocrației. Economist de top: „Suntem ca Nigeria”. Prăpastia dintre București și restul țării

Deficit uriaș, inflație scăpată de sub control și taxe din ce în ce mai mari: tabloul economic al României din 2026 seamănă mai mult cu cel al unei țări sud-americane aflate în criză decât cu al unui stat european dezvoltat. Deși discursul oficial încearcă să ne convingă că „o ducem mai bine decât în comunism”, realitatea din teren arată un decalaj uriaș față de statele care au știut să își construiască o economie sănătoasă. Profesorul Bogdan Glăvan demontează marile iluzii ale economiei românești: de la prețurile la energie și capcana companiilor de stat, până la prăpastia uriașă dintre prosperitatea Bucureștiului și sărăcia din restul țării.

Economia României arată înfiorător și e în cădere liberă Foto: Shutterstock

România este codașă în Uniunea Europeană la toți indicatorii economici, iar deficitul și inflația duc mai mult cu gândul la o țară sud-americană aflată în criză decât la un stat dezvoltat din Europa anului 2026. Rând pe rând, România a ratat toate țintele care ar fi putut să îi aducă stabilitate și liniște economică, începând cu trecerea la zona euro și cu stabilizarea nivelului de trai. Chiar dacă PR-ul guvernelor insistă pe comparația cu anii comunismului pentru a-și demonstra competențele, în realitate, dacă ar fi beneficiat de politicieni capabili să implementeze politici economice sănătoase, România nu ar mai fi fost campioană în topurile rușinii din Uniunea Europeană, începând cu sărăcia endemică și continuând cu lipsa reformelor și a perspectivelor.

Comparativ cu România, state aflate cândva într-o situație chiar mai delicată au găsit soluții pentru a se dezvolta și pentru a asigura populației o calitate a vieții comparabilă sau peste cea a unor economii date ca reper în anii 90. Este cazul unor țări ca Finlanda și Irlanda, care într-un trecut nu chiar atât de îndepărtat, în anii 70-80, se confruntau cu sărăcia și cu o serie de probleme care ar fi putut să pară insurmontabile.

Arc peste timp, cele două state se află în prezent în aproape toate topurile pe poziții fruntașe, de la nivelul de trai și până la performanța și funcționalitatea economiilor lor. Adică exact acolo unde România se încăpățânează de decenii să rămână ancorată pe cele mai de jos locuri.

Sufocați de socialism și de intervenția statului

Într-o analiză pentru „Adevărul”, profesorul Bogdan Glăvan explică de ce nu reușim să ne depășim statutul de Cenușăreasă și de ce rămânem blocați în submediocritate, depășiți chiar și de state precum Bulgaria. Sofia, spre deosebire de București, a reușit să își stabilizeze inflația, să-și țină în frâu deficitele economice și să adere la euro și OCDE.

În opinia profesorului, dezvoltarea unei țări nu depinde doar de resurse materiale, ci de existența unor instituții solide, legi simple și predictibile. Cadrul legislativ actual este descris ca fiind stufos, birocratic și sufocant. Astfel, deși România este o țară care aparent are resurse la dispoziție, nu este capabilă să profite de ele.

„Rețeta succesului, între ghilimele, este mereu aceeași. Așa s-a dezvoltat și America, așa s-au dezvoltat și Japonia și Coreea de Sud, și alte țări din Orientul Mijlociu care nu au avut resurse. Pentru că sunt resurse în Qatar, dar în Iordania nu sunt prea multe. Soluția este cea a libertății economice, nu a regelmentărilor și a suprareglementărilor. Altfel spus, soluția este una singură: lasă-i pe oameni să se descurce, să producă, nu sta în calea lor! În momentul în care tu ca stat ai venit și ai început să-i asfixiezi cu tot felul de interdicții, prohibiții, reglementări, ajutoare sociale, granturi, scheme și toate nebuniile astea, le-ai distrus motivația pentru muncă, pentru seriozitate, le-ai schimbat comportamentul și toată lumea începe să vâneze privilegii”, explică Bogdan Glăvan.

Bogdan Glăvan e director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american Foto: Arhivă personală

Și din această cauză Europa de Vest, nu doar România, pierde teren și este tot mai lipsită de competitivitate în raport cu alte economii. Suprareglementările de la Bruxelles, la care se adaugă și cele ale guvernelor naționale, reprezintă o piedică reală pentru economie.

„În epoca modernă, în Europa de Vest se întâmplă asta și se întâmplă și în România. Deci aceste lucruri, o legislație proastă, adică instituții proaste. Și în plus, reprezintă blestemul resurselor. Noi suntem ca Nigeria sau ca altele care au resurse, dar vezi că nu se dezvoltă cum ar putea”, susține profesorul.

Un exemplu foarte bun este cel al energiei. Deși România dispune de zăcăminte de gaze, de o rețea hidrografică excelentă și are o centrală nucleară, are și printre cele mai ridicate prețuri la energie din Uniunea Europeană, iar în ultimii ani a fost nevoită să recurgă tot mai mult la importuri.

„Dacă tu, România, ai un buget deșirat, dacă trăiești pe datorie, pe caiet, cum poți tu să pretinzi și să crezi că îți vei permite să folosești gazele, nu știu, în beneficii sociale? E greu de crezut, pentru că tu, ca țară, până una-alta, va trebui să faci rost de bani la buget. Politicienii au un fel de amestecare, ca la alba-neagra, de a amesteca paharele acolo, astfel încât noi să nu vedem cum se poate câștiga. Așa și aici, ți se dă cu o mână și ia cu două, când vorbim de gaze și de nivelul de trai. O dată statul îți mărește inflația, îți mărește taxele, îți taie efectiv altele și, în final, te miri că tot prost ieși. Păi da, da, normal că ieși prost, pentru că a fost o șmecherie de la bun început”, spune Glăvan.

Chiar dacă începând cu 2027 se preconizează că exploatările de la Neptun Deep vor crește, problemele energetice ale României nu își vor găsi o rezolvare. Iar cu o energie foarte scumpă, industria și economia nu pot deveni competitive.

„De asta nu trebuie să ne iluzionăm cu ideea că de la anul dispare problema energiei. Suntem tentați să trăim cu ideea că de la anul poate o să meargă bine în România, că dacă dispare problema gazelor, că se ieftinesc costurile de producție, că va fi mai rentabil să produci orice în România și așa mai departe. Asta mi se pare o naivitate”, spune profesorul.

Calitatea instituțiilor și problema directorilor de la stat

Cu instituții care funcționează prost, cu măsuri care frizează absurdul, economia României nu are cum să crească sănătos, deși politicienii vin cu lozinci și promit tot felul de restartări.

„De fapt, toată dezvoltarea oricărei țări se bazează, are la bază realitatea instituțiilor. Asta este esența. Adică să ai niște legi clare, cât mai simple, nu să ai cum citeam acum din întâmplare pe un... cred că e vicepreședinte la AMEPIP, care cu gura lui declară că în România, dacă ești director la o companie de stat, e foarte greu să iei decizii, pentru că trebuie să te gândești de fiecare dată dacă se va încadra la cinci ani cu suspendare sau la șapte ani cu executare. E o aberație! Adică e descalificant pentru tine, fiindcă n-ai tu ce să cauți acolo, înseamnă”, mai afirmă Glăvan.

Pe lângă faptul că instituțiile nu sunt pe deplin funcționale, legislația este incompletă, iar suprerglementările sufocă economia. În special firmele mici și mijlocii, coloana verterbală a oricărei economii și indicatorul sănătății sale, suferă cel mai mult și sunt practic împinse în prăpastie prin creșterile de taxe și impozite și lipsa accesului la finanțare.

„Într-adevăr avem un cadru legislativ prost și sufocant, puțin permisiv pentru afaceri, și care folosește doar nomenclaturii. Asta este chestia. Adică administrația, indiferent cine e la putere și cine are guvernul, e tot aia care e. Doar taxele sunt tot mai mari. Adică nu se schimbă nimic în bine, doar în rău”, mai consideră expertul.

România ca magnet pentru forța de muncă

România, însă, nu înseamnă doar o sumă de eșecuri, precizează Bogdan Glăvan. Există și câțiva indicatori care arată potențialul țării și faptul că, dacă am avea o clasă conducătoare competentă, ar putea fi loc de speranță.

„Nu vreau să spunem nici că suntem într-o gaură în deșert, că nouă ni se întâmplă tot ce e mai rău și că nimic nu merge. Nu e chiar așa, categoric. Recent am început anul universitar și chiar am văzut astăzi pe cineva din Brazilia și am fost foarte surprins. Și acum câțiva ani am avut pe cineva din Argentina, adică de la capătul lumii. Și lumea, din toate colțurile lumii, vine în Europa, vine în România. România e o poartă de intrare în Europa, putem să atragem, putem să fim un magnet pentru destulă lume. România este un magnet pentru forță de muncă și pentru tineri care vor să învețe și așa mai departe”, consideră Bogdan Glăvan.

Există însă și o altă fațetă, reversul situației. La rândul ei, dacă importă forță de muncă inclusiv de pe alte continentă, România exportă materie cenușie. Și exportă forță de muncă. Milioane de români lucrează în alte state.

„Eu am vrut să scriu zilele trecute că Bucureștiul este primul... vreau să repet un slogan de la Revoluție: „București, primul oraș liber de sărăcie”. În Obor, dacă te duci să mănânci și stai, parcarea este dublu sau triplu la preț față de Sibiu. Mănânci mai scump decât în Centrul Vechi al Sibiului, în Bucur Obor, în București! Asta înseamnă că Bucureștiul a scăpat de sărăcie. Foarte multă lume vine aici. Bucureștiul concentrează jumătate sau o treime din PIB-ul României. Aici au venit cele mai multe investiții străine și ăsta este Bucureștiul”, punctează profesorul.

Dacă București, Cluj și Iași, Sibiu și Timișoara s-au dezvoltat, nu același lucru se poate spune despre restul țării. La polul opus, la țară și în orașele mici de provincie sărăcia este la ea acasă. Mai mult, există categorii sociale care sunt condamnate. Bogdan Glăvan dă exemplul profesorilor și a Educației, obligați să trăiască din venituri mici, în timp ce alți bugetari beneficiază de salarii mult mai mari.

„Spuneam de București că atrage investiții, dar restul țării a rămas mult în urmă. Nu putem să ne amăgim și să spunem: „Uite unde suntem noi și am realizat ce se întâmplă”, pentru că omul de la țară, pensionarii, profesorii resimt - profesorii care nu fac meditații și nu au o industrie a meditațiilor și așa mai departe - mulți dintre ei resimt profund această inegalitate. Este foarte multă inegalitate în România, iar asta la orice nivel”, mai afirmă Glăvan.