Analiză România își pregătește propria criză a forței de muncă. „Rezultatele PISA nu lasă speranță că vom avea oameni bine pregătiți”

Subfinanțarea cronică din învățământ și abandonul școlar riscă să lase țara fără forță de muncă calificată, adâncind decalajul față de restul Europei. Economistul-șef al BCR, Ciprian Dascălu, explică legătura directă dintre rezultatele catastrofale la testele PISA și eșecul economic al țării.

Tot mai mulți copii abandonează școala de la vârste fragede. Foto: Shutterstock

Economistul-șef al BCR, Ciprian Dascălu, consideră că există o legătură strânsă între rezultatele submediocre ale elevilor la testele PISA și lipsa de performanță economică.

România se află într-un cerc vicios. Are o economie neperformantă, lipsită de competitivitate, iar sărăcia și lipsa investițiilor se răsfrâng asupra sistemului de învățământ. Rezultă un sistem de educație care îi condamnă la submediocritate pe tineri. Există și un revers al medaliei. Elevii tot mai slab pregătiți din prezent înseamnă pe viitor o forță de muncă la fel de slab pregătită și neatractivă pentru investitori. Mai mult decât atât, economia nu va avea cum să performeze cu o forță de muncă necalificată. În acest fel românii vor continua să facă munci slab calificate, plătite prost, iar investitorii vor sta departe și își vor paria pe țări în care găsesc forță de muncă mult mai bine pregătită.

Cercul vicios din care nu vrem să ieșim: elevii de azi, forța de muncă necalificată de mâine

Într-o analiză pentru „Adevărul”, economistul-șef la BCR, Ciprian Dascălu atrage atenția că există și un revers al medaliei. Elevii tot mai slab pregătiți din prezent înseamnă pe viitor o forță de muncă la fel de slab pregătită și neatractivă. Mai mult decât atât, economia nu va avea cum să performeze cu o forță de muncă necalificată. Viitorul nu arată deloc bine, ba chiar decalajul față de alte țări va crește.

„Din păcate, în loc să ne ajute să închidem decalajul față de celelalte țări din regiune cu care ne comparăm, sau vrem să ne comparăm, acest gap pare că se lărgește. Nu se vede un progres, ci mai degrabă un regres. Din perspectivă macroeconomică, evident că asta se transpune direct și are un impact negativ asupra PIB-ului potențial. PIB-ul potențial este dat de factorii de producție, printre care factorul muncă și productivitatea acestuia. Pentru a crește productivitatea, în general, este nevoie de o forță de muncă educată și calificată, pe care se pare că nu o avem și nu o vom avea. Cât timp nu avem o forță de muncă bine calificată, nu avem cum să creștem serios. România ar trebui să aibă anual o creștere economică de circa 2,5%. Nu avem. Iar rezultatele pe care le vedem la testele PISA nu lasă speranță că mai încolo, peste ani, se va schimba ceva și că vom avea forță de muncă bine pregătită”, spune Dascălu.

Situația este dramatică mai ales în mediul rural, unde sărăcia îi afectează tot mai mult pe tineri. În ultimii ani, au fost închise tot mai multe școli, iar numărul celor care renunță să mai meargă la școală la o vârstă tot mai fragedă crește. Apar și în acest caz două Românii: una cu școlile performante din marile orașe, București, Cluj și Iași, și o alta în care copiii nu au acces la educație, iar abandonul școlar atinge cote alarmante. Nu și pentru politicieni.

Ultimul loc din UE la alocările pentru învățământ

De altfel, România anului 2026, aceeași în care opinia publică este scandalizată de rezultatele tot mai slabe ale elevilor la testele PISA, este nu întâmplător țara care investește cel mai puțin în educație dintre toate statele membre ale Uniunii Europene. România alocă doar 2,5% din PIB educației și învățământului, iar de cele mai multe ori se încalcă însăși legea, care prevede că ar trebui alocat 6% din PIB pentru asta. Și ca și cum nu ar fi suficient, în 2026 s-a ajuns ca bugetul să fie de 2,4-2,5% din PIB, în scădere cu mai bine de o jumătate de procent față de anul anterior.

Într-un spectacol de prost gust, politicienii votează legi care în orice stat civilizat ar trebui respectate. Legea Educației Naționale din 2011, dar și noua Lege 198/2023, a inclus sau a tot amânat pragul de 6% din PIB ori echivalentul de 15% din bugetul general consolidat

Bani pentru stadioane, tăieri de la copii

De altfel, programul de austeritate al Guvernului Bolojan a început cu tăieri de la Educație și Învățământ. În schimb, guvernanții nu au avut nicio problemă să găsească fonduri pentru a se investi în stadioane și săli de sport, inclusiv în orașe care nu au echipe de fotbal în prima ligă.

Ciprian Dascălu este economist șef la BCR Foto: Arhivă personală

Însă problemele învățământului și a educației nici măcar nu încep și nu se termină cu acest guvern, chiar dacă în ultimul timp i-a fost dată lovitura de grație. În cei 36 de ani scurși de la Revoluție, niciun guvern nu a considerat educația o prioritate, ceea ce explică cel mai bine rezultatele de azi la testele PISA.

Ciprian Dascălu se referă la studii care arată că dacă România ar investi în viitor și ar respecta măcar legea pentru a aloca necesarul de bani pentru educația elevilor, copiii români ar egala la testele PISA nivelul mediu al UE. Simplul fapt că elevii ar ajunge la un scor la nivelul mediu al UE ar aduce, pe termen lung, aproximativ 14 puncte procentuale la creșterea economică.

„Am avea o creștere în această situație, o creștere serioasă a PIB, în jur de 14 procente. Banca Mondială întocmește aceste studii, iar experții săi au acces la ultimele date, inclusiv cele defalcate pe mediile rural și urban”.

Potrivit Worldometer (worldometers.info), una dintre cele mai credibile și utilizate surse la nivel global pentru agregarea datelor statistice în timp real și a prognozelor macroeconomice, bugetul României pentru 2026 este estimat la 444,81 miliarde de dolari, echivalentul a circa 382,4 miliarde euro.

De notat că Worldometer nu își creează propriile date, ci le preia direct de la instituții oficiale internaționale, iar cele privind PIB-ul vin de la Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială.

O creștere de 14% a PIB ar însemna, conform unui simplu calcul matematic, un PIB de 435,9 miliarde euro, în cifre o creștere de aproximativ 53,5 miliarde euro. Asta ar însemna aproape de dublul sumei pe care România ar fi putut să o atragă prin PNRR și mai mult decât dublu decât a reușit să obțină. Concret, în 2021, când a fost aprobat, PNRR-ul României avea o valoare de aproximativ 29,2 miliarde de euro. Planul a fost renegociat succesiv, iar în urma ultimei revizuiri valoarea totală a ajuns la aproximativ 20,1 miliarde de euro. Din această sumă, circa 13,57 miliarde de euro reprezintă granturi nerambursabile, iar aproximativ 6,54 miliarde de euro sunt împrumuturi.

Bomba demografică ne duce spre colaps

În condițiile în care bugetele Educației sunt ciopârțite, iar România refuză să o treacă printre priorități, este ușor de anticipat că performanțele elevilor români vor continua să scadă. Practic, nu există o logică pentru care chiar autoritățile române încalcă propria lege și condamnă România la subdezvoltare, cu atât mai mult cu cât toate guvernele de până acum, din 1990 și până în prezent și-au bătut joc de lege.

„Cred că ține într-o anumită măsură și de dorința de reformă, de a face schimbări și așa mai departe. Cu siguranță, din cauza faptului că nu facem nimic ca să corectăm asta, PIB-ul potențial va fi constrâns și de acest factor, de productivitatea muncii care ține foarte mult de educație. Sau de calificarea forței de muncă, să o numim așa. Toate acestea contează enorm și ne vor afecta negativ, ne vor cauza probleme și pe viitor”, mai spune expertul.

Ca și cum nu ar fi suficient, România se confruntă și cu o altă problemă care o condamnă la sărăcie pe termen mediu și lung. Problemele demografice, îmbătrânirea și scăderea populației nu vor face decât să agraveze pe viitor problemele economiei.

„Pe de altă parte, la PIB-ul potențial, dacă ne uităm la procesul demografic, pe termen lung și foarte lung, având în vedere scăderea și îmbătrânirea populației, tinde să tragă acest PIB potențial în jos. Și oarecum compensarea acestui proces negativ demografic ar fi trebuit să vină din creșterea productivității numărului mai limitat de contributori la Produsul Intern Brut, dar în condițiile date nu are cum să se întâmple asta”, este o altă veste proastă dată de Ciprian Dascălu.

Soluții ignorate

În lipsa unei soluții miraculoase, atâta timp cât politicienii aleg, indiferent de culoarea politică, să taie de fiecare dată bani de la Educație, luminița de la capătul tunelului nu se întrevede în această privință.

„Rezultatele, atâta timp cât nu arată îmbunătățire, din contră, nu sunt deloc încurajatoare. Cred că au fost o grămadă de studii, de recomandări și așa mai departe. S-au identificat până la nivel de micromanagement diverse soluții cum să se îmbunătățească inclusiv accesul în mediile mai defavorizate la educație. Dar cu foarte puține excepții nu au fost puse în practică. Inclusiv dacă ne uităm la un program care a dat ceva roade din perspectiva scăderii abandonului, este masa aceea caldă. Și ăsta-i până la urmă un program de a ține copiii la școală. Și se pare că a avut rezultate bune, sau cel puțin așa s-a prezentat. Deci nu inventăm soluții de azi pe mâine, dar evident că nu există o soluție miraculoasă, ci cel mai probabil un mix de soluții sau de decizii. Dar se vede că nimeni nu vrea să ia măsuri. Alte țări, de exemplu Polonia, au luat măsuri, iar rezultatele nu au întârziat. Noi nu o facem”, punctează Ciprian Dascălu.