De ce a fost demis Andrei Ursu de la Institutul Revoluției: „Am dezvăluit cine a tras în noi după 22 decembrie“
0Andrei Ursu spune că nu se dorește aflarea adevărului despre Revoluție și că prin demiterea sa se încearcă mușamalizarea crimelor. După moartea lui Nicolae Ceaușescu, au murit peste 1.000 de oameni, de cinci ori mai mulți ca până atunci. Nici acum, statul român nu a găsit vinovații.
Andrei Ursu (64 de ani), fiul disidentului Gheorghe Ursu, a fost demis la 25 noiembrie 2022, din funcția de director Științific al Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989. Motivul invocat este acela că nu îndeplinește condițiile pentru ocuparea postului, decizia fiind luată în timp ce el și o echipă de cercetători participau la o conferință științifică despre comunism.
Recent, s-a publicat volumul „Căderea unui dictator“, volum coordonat de Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, pe baza documentelor și mărturiilor din Dosarul revoluției. „Noi am demonstrat că teroriștii din 1989 erau membrii rețelei pe care Securitatea o pregătea de mult timp pentru lupta de rezistență. «Rezistenții», cum erau numiți ei, nu au depus armele pe 22 decembrie și au continuat lupta“, dezvăluie Andrei Ursu.
„Din păcate, deși în Dosarul Revoluției, care cuprinde peste 3.300 de volume, ei sunt consemnați cu nume și prenume și sunt informații legate inclusiv de tipul de armament folosit, de tunelurile din București la care doar ei aveau acces, niciun securist nu a fost anchetat. Identitatea trăgătorilor a fost subiectul cel mai puțin studiat pe plan științific în toți acești ani, deși societatea românească a cerut cu insistență și cu durere răspunsuri“, spune, cu regret, Andrei Ursu.
Cum a ajuns Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, să lucreze la IRDD?
În anul 2019 publicase cartea „Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989”. Împreună cu coautorul american Roland O. Thomasson, a arătat că după 22 decembrie 1989, au tras luptătorii din rețeaua de „rezistență” a Securității, antrenați să creeze panică pentru a-l readuce pe Nicolae Ceaușescu la putere. Timp de doi ani cartea a fost în top-ul Polirom la non-ficțiune. Volumul i-a atras atenția și istoricului Adrian Niculescu. Anul trecut, acesta i-a propus lui Petre Roman, care fusese desemnat ca director general în locul lui Gelu Voican Voiculescu, să devină director științific la institut. Era perioada în care Ion Iliescu fusese îndepărtat de la institut.
„Am avut totuși rezerve, știind câte ceva din antecedentele institutului. Însă, tocmai obținusem acces la cele 3.300 de volume de probe ale Dosarului Revoluției, care nu mai fuseseră văzute de niciun cercetător. Probele confirmau concluzia cărții privind rolul Securității în acele crime, în timp ce mass-media era încă dominată de narațiunea disculpatoare a Securității. Eram la un punct în care ni s-a părut important să avem o echipa mai largă de cercetători. Am acceptat oferta lui Petre Român cu condiția de a mi se asigura independența în cercetare, posibilitatea numirii unui nou consiliu științific și desemnarea ca președinte a unei personalități marcante, cu o integritate de necontestat. Mă gândeam la Radu Filipescu și Gabriel Andreescu. În schimb, Alexandru Mironov, care i-a urmat lui Iliescu, l-a delegat pe Emilian Cutean, finul lui Ion Iliescu, să-i țină locul de președinte. Emilian Cutean cumulează și funcția de Secretar General al IRRD, desemnat de Viorica Dăncilă“, dezvăluie Andrei Ursu.
Lupte de culise pentru a nu se afla adevărul
Cu ajutorul noului consiliu științific, Andrei Ursu a reușit să angajeze o echipa valoroasă de tineri istorici: Luciana Jinga, Andrei Șora, Dumitru Lăcătușu și Adrian Stoica. Din vechea echipă a rămas o cercetătoare foarte dedicată, Andreea Bădilă. Lor li s-au adăugat doi colaboratori externi de excepție: Roland Thomasson și Mihai Dănilă.
Din păcate, li s-au pus piedici: „În momentul în care conducerea a văzut manuscrisul și a înțeles că noi demolăm concluziile procurorilor în Dosarul Revoluției, identificând teroriștii din decembrie 1989 în rândurile Securității, s-a declanșat un adevărat război împotriva cărții, a cercetării noastre în general. I s-a alăturat și Cazimir Ionescu, un alt membru al Colegiului Național. Petre Român a rămas de partea noastră și, cu mari eforturi, a obținut voturile membrilor Colegiului Național ca să publicăm cartea“, dezvăluie Andrei Ursu cât de greu a fost să apară o carte despre Revoluție după mai bine de trei decenii. Însă, publicarea adevărului l-a costat demiterea sa. În semn de solidaritate cu Andrei Ursu, Asociația Urmașilor Eroilor din Decembrie 1989, împreună cu asociațiile Revoluției din Decembrie, au organizat un protest la 9 decembrie 2022, în fața Institutului Revoluției.
„Verificările ulterioare au dovedit că nu deține titlul de cercetător“
Într-un comunicat de presă, Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 explică de ce a fost demis Andrei Ursu.
Andrei Ursu a fost numit în funcția de Director științific al Direcției de Cercetare, în baza CV-ului din care reiese faptul că este „Cercetător al istoriei comunismului” si „Cercetător acreditat CNSAS din anul 2015”. „Verificările ulterioare, se arată în același comunicat, au dovedit că Andrei Ursu nu deține titlul de cercetător și nici studii în domeniul istoric. „În legatură cu acestea, Ministerul Muncii și Comisia de Muncă din Parlamentul României au precizat că, pentru ocuparea funcției de Director științific, este obligatoriu titlul de Cercetător Științific gradul 2. Ca urmare a constatării incompatibilității între pregătirea profesională a domnului Andrei Ursu si cerințele legale necesare ocupării funcției de Director științific al Direcției de Cercetare, pe care acesta nu le îndeplinește, s-a impus eliberarea sa din funcție“, se explică mai departe decizia.
Mai mult decât atât, conducerea Institutului Revoluției Române spune: „Contrar celor apărute în mass-media, Colegiul Național a aprobat cu unanimitate de voturi „Programul de cercetare” propus de Directorul științific, Andrei Ursu, în baza căruia și-a desfășurat activitatea Direcția de Cercetare în anul 2022“.
Cine este Andrei Ursu
Andrei Ursu, de mai mulți ani, se luptă cu Justiția pentru aflarea adevărului în cazul tatălui său, inginerul Gheorghe Ursu, unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anticomunişti. Inginer de construcţii, poet şi scriitor, acesta a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către postul „Europa Liberă“, fiind acuzat şi de faptul că ţinea un jurnal în care nota ororile sistemului opresiv comunist.
A fost arestat la 21 septembrie 1985 pentru că avea în posesie 17 dolari, un caz înscenat de Securitate pentru a nu fi acuzată pe plan internaţional de persecuţie politică. Ursu a fost închis într-o celulă şi, în urma bătăilor primite, a murit la 17 noiembrie 1985.
După 30 de ani, cei doi torţionari ai săi, Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, au fost judecaţi pentru crime împotriva umanităţii.
La capătul unui proces care a durat trei ani, judecătoarea Mihaela Niţă i-a achitat pe cei doi ofiteri de Securitate, considerand că „opoziţia victimei faţă de regimul comunist" ar fi fost "nesemnificativă". Apelul se desfasoară, de aproape alți trei ani, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Următorul termen este pe 13 decembrie.
Se încarcă comentariile...
