Cernavodă repornește după trei luni. Problema veche de 20 de ani care poate opri din nou reactorul

La 4 noiembrie 2026, Nuclearelectrica a început procedurile de repornire a Unității 1 de la centrala nucleară din Cernavodă, după mai bine de trei luni de oprire provocată de nivelul scăzut al Dunării. Reactorul urmează să fie repus în funcțiune astăzi, însă reluarea producției nu înseamnă că riscul a dispărut. Disponibilitatea centralei depinde în continuare de evoluția nivelului apei, iar problemele care au dus la această situație sunt cunoscute de peste două decenii. „Adevărul” a discutat cu Cosmin Gabriel Păcuraru, expert în domeniul energiei, despre vulnerabilitățile centralei, investițiile care nu au fost făcute și dificultățile unui sistem energetic în care mai multe capacități de producție sunt indisponibile.

Centrala nucleară din Cernavodă Foto: arhivă

Nivelul scăzut al Dunării a devenit un factor decisiv pentru funcționarea centralei de la Cernavodă. Potrivit lui Cosmin Gabriel Păcuraru, când primul reactor a fost oprit, pe 28 iulie, nivelul apei ajunsese la minus 194 de centimetri. Reactorul 2 a fost oprit ulterior, pe 13 august, când nivelul coborâse la minus 234 de centimetri.

La momentul discuției, nivelul era de minus 224 de centimetri, cu doar zece centimetri peste cel înregistrat în ziua opririi celui de-al doilea reactor. Creșterea este insuficientă pentru a elimina riscul unei noi opriri, avertizează specialistul.

Centrala nucleară nu este amplasată direct pe cursul Dunării, ci într-o zonă conectată la Canalul Dunăre–Marea Neagră și la un bazin de acumulare. Sistemul de răcire folosește apa preluată din acest bazin, care este utilizată în instalațiile centralei și apoi evacuată.

În aceste condiții, scăderea nivelului Dunării afectează disponibilitatea apei necesare răcirii reactoarelor. Dacă situația hidrologică se înrăutățește, oprirea unei unități poate redeveni necesară. Invers, o creștere suficientă a nivelului apei ar putea permite și reluarea funcționării Reactorului 2, explică Parcuraru.

Soluții identificate încă din 2003, dar care nu au fost aplicate

Vulnerabilitatea centralei în fața secetei nu este o problemă apărută în această vară. Potrivit expertului, primele semnale de alarmă au apărut încă din 2003, când unul dintre reactoare funcționa în condițiile unui nivel foarte scăzut al Dunării. O situație asemănătoare s-a repetat în 2012.

Aceste episoade ar fi trebuit să determine investiții în infrastructura care asigură alimentarea cu apă și răcirea centralei. Printre soluțiile discutate s-au numărat adâncirea canalului navigabil și a zonei de intrare în Canalul Dunăre–Marea Neagră, astfel încât alimentarea cu apă să nu mai fie atât de dependentă de variațiile nivelului Dunării.

O altă variantă ar fi fost construirea unui bazin de acumulare mai mare și mai adânc, care să asigure o rezervă de apă în perioadele cu debite reduse. De asemenea, s-a discutat despre instalarea unor turnuri de răcire, similare celor utilizate în anumite instalații energetice.

Expertul atrage atenția că alte state au găsit soluții pentru a-și proteja centralele nucleare de problemele provocate de scăderea nivelului apei. Bulgaria, de exemplu, a luat măsuri pentru reducerea vulnerabilităților centralei de la Kozlodui. În opinia lui Păcuraru, România a avut atât timpul, cât și posibilitatea de a implementa măsuri similare.

Cine răspunde pentru lipsa investițiilor

În opinia specialistului, vulnerabilitatea centralei de la Cernavodă este rezultatul unor decizii luate de-a lungul anilor. Autoritățile și conducerile succesive ale instituțiilor responsabile ar fi trebuit să trateze episoadele din 2003 și 2012 drept avertismente și să pregătească soluții înainte ca problema să reapară.

Păcuraru consideră justificată decizia de repornire a reactorului în contextul dificultăților sistemului energetic național și al nevoii de a menține cât mai multe capacități de producție disponibile. 

Problema majoră nu este, în evaluarea sa, repornirea reactorului, ci vulnerabilitatea sistemului energetic, care ajunge să depindă de o centrală a cărei funcționare poate fi afectată de condițiile hidrologice. Dacă apa nu mai este suficientă pentru răcire, unitățile pot fi oprite. În schimb, riscul pentru securitatea energetică este amplificat de faptul că alte capacități de producție rămân indisponibile sau funcționează la parametri reduși.

Expertul indică problemele de la centrala OMV Petrom Brazi, CET Vest București și hidrocentrala Porțile de Fier I, unde mai multe grupuri de producție nu funcționează sau au o capacitate redusă. El consideră că autoritățile ar trebui să ceară socoteală companiilor responsabile pentru remedierea defecțiunilor care reduc capacitatea de producție a României și să urmărească respectarea termenelor de reparație.

Astfel, România a ajuns să aibă nevoie de repornirea reactoarelor de la Cernavodă pentru a compensa problemele din restul sistemului energetic, deși disponibilitatea acestora poate fi afectată temporar de condițiile hidrologice. În viziunea lui Păcuraru, lipsa intervențiilor asupra capacităților existente și absența responsabilizării celor care le administrează reprezintă o vulnerabilitate mai gravă decât decizia de a reporni reactorul în condițiile actuale.

Retehnologizarea Reactorului 1 va pune o nouă presiune pe sistem

Soluția repornirii este însă una temporară. O altă provocare pentru sistemul energetic va apărea odată cu intrarea Reactorului 1 în procesul de retehnologizare. Potrivit informațiilor prezentate de Păcuraru, lucrările ar urma să înceapă la 1 ianuarie 2027 și să dureze aproximativ trei ani.

Pe întreaga perioadă a intervenției, reactorul nu va putea produce electricitate. Sistemul energetic va trebui, prin urmare, să compenseze dispariția temporară a acestei capacități prin producția celorlalte unități și prin contribuția altor surse de energie.

Retehnologizarea este o lucrare planificată și distinctă de opririle provocate de nivelul scăzut al Dunării. Totuși, suprapunerea acesteia cu eventuale probleme de funcționare ale altor capacități de producție ar putea accentua presiunea asupra sistemului energetic național.