Școala unde învață fiul ministrului Educației încalcă legea: e supraaglomerată. Un expert în educație explică de ce contează numărul de elevi

Ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, a anunțat că în clasa unde învață fiul său sunt în prezent 30 de elevi. Afirmația a fost făcută într-o postare publicată pe pagina sa de Facebook, cu ocazia începutului noului an școlar, iar fiul ministrului este elev în clasa a II-a.

Școala unde învață fiul ministrului Dimian încalcă legea privind numărul maxim de elevi într-o clasă Foto: Facebook/ Mihai Dimian

Numărul de elevi din clasă menționat de ministru depășește plafonul prevăzut de legislația educației pentru clasele din învățământul primar. Potrivit legii, efectivul unei astfel de clase poate ajunge la cel mult 24 de elevi, iar în situații excepționale poate fi suplimentat cu maximum patru elevi, cu aprobarea inspectoratului școlar și în baza unei justificări formulate de conducerea unității de învățământ.

„Între timp, s-a mai transferat un elev în clasa. Sunt 30 acum. Treizeci de copii, fiecare cu personalitatea, ritmul și visurile lui, și un învățător care trebuie să ajungă la fiecare dintre ei”, a scris ministrul Educației, Mihai Dimian, pe Facebook.

Postarea ministrului interimar al Educației, Mihai Dimian Foto: Facebook

În acest context, expertul în politici de educație Marian Staș a explicat pentru Adevărul cum sunt stabilite efectivele claselor în mai multe sisteme educaționale și ce arată comparațiile internaționale în privința numărului de elevi și a rezultatelor școlare.

Cum sunt stabilite efectivele în alte sisteme de educație

În statele analizate, regulile privind dimensiunea claselor sunt diferite. Unele sisteme prevăd limite naționale explicite, în timp ce altele lasă decizia în responsabilitatea autorităților locale sau a unităților de învățământ. În plus, numărul efectiv de elevi dintr-o clasă și raportul dintre elevi și profesori reprezintă indicatori diferiți.

„În Estonia, plafonul legal pentru clasele din școala de bază, respectiv clasele I-IX, este de 24 de elevi. În anumite situații, această limită poate fi depășită temporar, printr-o decizie motivată și cu aprobarea autorității competente. În 2023, efectivul mediu din învățământul primar era de aproximativ 18,4 elevi pe clasă. În schimb, Franța stabilește o limită de 24 de elevi pentru grande section, CP și CE1, adică pentru ultima clasă de grădiniță și primii doi ani ai școlii primare. În educația prioritară există și clase organizate în grupuri de aproximativ 12 elevi. Pentru nivelurile secundare nu există însă un plafon național general de 24 de elevi. Efectivul mediu este de aproximativ 21,3 elevi în primar, 25,3 la collège și 30,1 în învățământul liceal general și tehnologic.

Mai departe, în Anglia, limita de 30 de elevi este valabilă pentru Reception până la Year 2, în principal pentru copiii cu vârste de aproximativ 5-7 ani. Pentru clasele următoare nu există un plafon legal național general. În practică, clasele au în medie aproximativ 26,1 elevi în primar și 22,6 în secundar. China, de exemplu, aplică un standard oficial de maximum 45 de elevi pentru clasele primare și de 50 pentru gimnaziu. În același timp, autoritățile au urmărit diminuarea numărului claselor cu efective foarte mari, de peste 55 de elevi. Media este de aproximativ 39 de elevi în primar și 46 în gimnaziu”, a precizat Marian Staș.

Unele state cu scoruri mari la testările internaționale nu au un plafon maxim de elevi

Potrivit expertului în politici de educație Marian Staș, Finlanda, Coreea de Sud și Noua Zeelandă nu au un plafon național general.

„În Singapore nu există o limită legală națională generală pentru clasele obișnuite. Efectivele sunt însă relativ mari. În 2024, media era de aproximativ 33,8 elevi în învățământul primar și 32,9 în cel secundar, iar în clasa a III-a din primar ajungea la 37,3 elevi. În anumite activități și intervenții educaționale sunt utilizate grupe cu efective mai mici. Finlanda nu impune un plafon național general pentru clasele obișnuite, iar organizarea acestora este stabilită în principal la nivel local și de către școli. Există limite pentru anumite forme de educație specială, unde efectivele maxime pot fi de 10, 8, 6 sau 20 de elevi, în funcție de configurația clasei. Media din învățământul primar este de aproximativ 18,7 elevi pe clasă.

În Coreea de Sud, numărul maxim de elevi este stabilit la nivel local, de către superintendentul educației din fiecare teritoriu, fără existența unui plafon național unic. Efectivul mediu este de aproximativ 19,3 elevi în primar, 24,9 la gimnaziu și 23,4 la liceu. Nici în Noua Zeelandă nu există un plafon obligatoriu general pentru numărul de elevi dintr-o clasă. Reglementările se concentrează în principal asupra finanțării personalului didactic. Pentru perioada 2025-2026, formula de finanțare variază de la aproximativ un profesor la 15 elevi în primul an de școală până la un profesor la 28 de elevi în anii 4-8. În cazul școlilor mici există și o politică potrivit căreia media nu ar trebui să depășească 25 de elevi pentru fiecare profesor, însă acest indicator nu stabilește o limită pentru fiecare clasă. Media este de aproximativ 25 de elevi pe clasă, cu variații importante între școli”, a precizat Marian Staș.

Cum arată situația în România

În România, legislația stabilește un maximum de 24 de elevi în învățământul primar, 28 la gimnaziu și 30 la liceu, înainte de aplicarea eventualelor derogări. În realitate, clasele au în medie aproximativ 19-21 de elevi.

Raportul dintre numărul de elevi și numărul de profesori este însă diferit de dimensiunea efectivă a unei clase. În România, acesta este de aproximativ 18,3 elevi la un profesor în primar, 11,2 la gimnaziu și 13 la liceu.

Această distincție este importantă deoarece raportul elevi-profesor ia în calcul întregul personal didactic, inclusiv profesorii care lucrează pe diferite discipline sau în grupe. Prin urmare, numărul mediu de elevi dintr-o clasă și raportul elevi-profesor nu descriu aceeași situație.

„În Estonia, raportul elevi-profesor este de aproximativ 12-15, în funcție de nivel, în timp ce Finlanda are un raport de aproximativ 13 elevi la un profesor în învățământul primar. În Singapore, raportul este de aproximativ 15,2 în primar și 12,6 în secundar. În Coreea de Sud, acesta ajunge la aproximativ 12,1 în primar, 11,8 la gimnaziu și 10,1 la liceu. În Noua Zeelandă, raportul este de aproximativ 15-16, iar în Anglia de aproximativ 20,7 în primar și 16,7 în secundar. În Franța, în primar, raportul este de aproximativ 18,2 elevi la un profesor”, precizează Marian Staș.

Ce arată rezultatele PISA

Potrivit lui Marian Staș, dintre sistemele analizate devin mai evidente atunci când sunt comparate cu rezultatele obținute la testarea PISA 2022. România a obținut 428 de puncte la matematică, 428 la citire și 428 la științe. Estonia a avut 510 puncte la matematică, 511 la citire și 526 la științe, iar Finlanda 484 la matematică, 490 la citire și 511 la științe.

Singapore a înregistrat 575 de puncte la matematică, 543 la citire și 561 la științe. Coreea de Sud a obținut 527 la matematică, 515 la citire și 528 la științe. Noua Zeelandă a avut 479 la matematică, 501 la citire și 504 la științe, în timp ce Anglia a obținut 492, 496 și, respectiv, 503 puncte.

Franța a avut 474 de puncte la matematică, 474 la citire și 487 la științe. Pentru China continentală nu există un rezultat național comparabil în PISA 2022, deoarece țara nu a participat ca sistem național. Rezultatele obținute de Beijing, Shanghai, Jiangsu și Zhejiang la PISA 2018 nu reprezintă, prin urmare, rezultatele întregii Chine.

„Calculată ca medie simplă a celor trei domenii evaluate în PISA 2022, performanța ajunge la aproximativ 560 de puncte pentru Singapore, 523 pentru Coreea de Sud, 516 pentru Estonia, 497 pentru Anglia, 495 pentru Finlanda și Noua Zeelandă și 478 pentru Franța. Media OECD este tot de aproximativ 478 de puncte, în timp ce România ajunge la 428 de puncte”, punctează Marian Staș.

Dimensiunea claselor nu dictează performanța, de una singură

Comparația între efectivele claselor și rezultatele PISA arată diferențe importante între sistemele analizate. Estonia are aproximativ 18 elevi într-o clasă și o medie PISA de 516 puncte, România are aproximativ 19-21 de elevi pe clasă și o medie de 428 de puncte, iar Singapore are aproximativ 33 de elevi pe clasă și o medie de 560 de puncte.

În același timp, media OECD pentru clasele din ciclul primar este de aproximativ 20,6 elevi, față de aproximativ 19 în România. România are astfel efective medii comparabile cu cele din Estonia și Finlanda, dar rezultate diferite la evaluarea internațională.

Potrivit lui Marian Staș, aceste date nu permit susținerea ideii că dimensiunea claselor reprezintă una dintre principalele explicații pentru rezultatele slabe ale României. Expertul subliniază, în același timp, diferența dintre numărul de elevi din clasă și raportul elevi-profesor.

„Numărul maxim de elevi într-o clasă diferă considerabil de la un sistem educațional la altul. Unele țări au stabilit prin lege un plafon clar, în timp ce altele nu impun o limită națională pentru clasele obișnuite și lasă decizia la nivel local. O comparație între România și Finlanda, Estonia, Singapore, Coreea de Sud, China, Noua Zeelandă, Anglia și Franța arată că dimensiunea clasei nu este, în sine, un indicator suficient pentru a explica performanța unui sistem de educație”, a precizat Marian Staș.

Potrivit expertului, diferența dintre România și celelalte sisteme analizate este mai vizibilă în cazul raportului dintre elevi și profesori decât în privința dimensiunii medii a claselor. În acest context, factori precum organizarea rețelei școlare, distribuția profesorilor, normarea și utilizarea resursei umane pot avea un rol în această diferență.

Staș indică, de asemenea, mai multe componente ale procesului educațional care pot avea o importanță mai mare decât dimensiunea clasei, între care pregătirea și calitatea profesorilor, programa școlară, timpul alocat învățării, metodele de predare, evaluarea, conducerea școlilor, sprijinul individual acordat elevilor, statutul socio-economic, nivelul de echitate, autonomia și responsabilitatea instituțională.

„Efective mai mari și performanțe ridicate pot exista simultan, după cum efective mai mici nu garantează automat rezultate bune. Singapore are clase cu aproximativ 33-34 de elevi și rezultate foarte ridicate, Estonia are clase cu aproximativ 18-19 elevi și rezultate ridicate, iar România are clase cu aproximativ 19-21 de elevi, fără ca acest nivel să fie însoțit de rezultate similare.

În aceste condiții, o politică generală de reducere a numărului maxim de elevi, de exemplu de la 24 la 20 în primar sau de la 28 la 24 la gimnaziu, nu rezultă din această comparație drept intervenția cu cel mai mare randament pentru întregul sistem. Reducerea efectivelor poate fi justificată în anumite situații, cum ar fi clasele vulnerabile, elevii cu cerințe educaționale speciale, din medii dezavantajate sau aflați la început de ciclu. Cu toate acestea, investiția decisivă pentru îmbunătățirea rezultatelor trebuie căutată mai ales în calitatea procesului de învățare, nu doar în reducerea numărului de elevi dintr-o clasă”, a conchis Marian Staș.