Interviu Va elimina Inteligența Artificială tradiția meditațiilor la români? Expert în Educație: „Încurajez toți copiii să folosească AI“

Mii de lei pe an, ore întregi de meditații: așa arată, de ani buni, drumul spre examenele naționale. Acum, pe acest drum apare un rival tăcut: inteligența artificială, gratuită și mereu disponibilă. Poate un algoritm să facă ceea ce a făcut mereu un profesor?

Inteligența Artificială poate înlocui, în mare măsură, meditațiile clasice. FOTO: Shutterstock

Rezultatele recente de la Evaluarea Națională și Bacalaureat aduc din nou în discuție eficiența sistemului de educație românesc și efortul părinților de a acoperi lacunele acestuia cu meditații costisitoare văzute de mulți ca o garanție a rezultatelor dorite.

„Weekend Adevărul“ pune sub lupă eficiența meditațiilor și mecanismele care-i fac pe părinți să plătească mii de euro pentru acestea cu ajutorul specialistului în Educație Marian Staș și al psihologului Maria Bria. De asemenea, Mihnea Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE), prezintă situația meditațiilor la firul ierbii și ne vorbește despre motivele care stau în spatele acestui fenomen.

Meditațiile nu sunt definite în legislația românească, legea rezumându-se la a reglementa condițiile și limitele în care acestea pot fi desfășurate. „Personalului didactic îi este interzis să desfășoare activități de pregătire suplimentară, contra cost, cu elevii de la clasa/clasele la care este încadrat în anul școlar în curs“, se arată în Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Din punct de vedere fiscal, meditațiile sunt considerate venituri din activități independente dacă sunt desfășurate în mod independent și cu caracter de continuitate. Profesorii au obligația declarării și impozitării acestor venituri potrivit Codul fiscal și normelor fiscale aplicabile.

Conform Raportului QX (Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România, întocmit sub coordonarea fostul ministru al Educației, Daniel David), meditațiile se numără printre multele cauze ale celei mai importante probleme ale învățământului românesc: „Un procent prea mare de absolvenți nu asimilează eficient competențele-cheie în relație cu conținutul programelor și/sau în relație cu utilizarea conținutului programelor în viața cotidiană, ceea ce devine un risc de securitate națională“.

Cu toate acestea, Raportul nu militează pentru interzicerea meditațiilor, dimpotrivă, le consideră „un mecanism normal într-o societate, dar acestea trebuie reglementate mai bine, astfel încât să nu interfereze cu procesul de învățământ la clasă/în școală (nu se fac meditații în timpul celor opt ore zilnice dedicate procesului de învățământ) și să nu implice conflicte de interese“.

Nu există date oficiale cu privire la amploarea fenomenului meditațiilor, însă un studiu al Ministerului Educației din 2024 arată că 43% dintre liceeni se pregătesc suplimentar prin meditații private pentru examenul de Bacalaureat, în timp ce 25% dintre elevi participă la orele remediale organizate de școală.

Cât costă meditațiile

Nu există o statistică oficială care să spună negru pe alb cât dau românii pe meditații într-un an. Dar imaginea se conturează din mai multe direcții: studii, discuții de pe grupurile de părinți, oferte de pe Facebook și, nu în ultimul rând, datele Fiscului.

Cel mai recent reper vine dintr-un studiu realizat în 2024 de Salvați Copiii: părinţii din România plătesc aproape 10.000 de lei anual pentru meditaţii, after school şi materiale didactice, iar cei mai mulţi bani sunt plătiţi pe meditaţii. Cercetătorii au mers mai departe și au izolat cifra exactă: deşi nu toţi respondenţii apelează la meditaţii pentru copiii lor, atunci când apar, meditaţiile reprezintă al doilea cost ca nivel mediu, atingând pragul de 6.234 de lei/copil/an şcolar, mult peste nivelul mediu obţinut la consultarea din februarie 2021 (2.471 lei). Practic, costul mediu s-a dublat aproape în trei ani – o creștere pe care autorii studiului au privit-o cu îngrijorare, atrăgând atenția în același timp asupra discriminării la care sunt supuşi copiii din medii vulnerabile, cei ai căror părinți pur și simplu nu-și pot permite acest cost suplimentar.

Dincolo de cifre, poveștile de pe grupurile de Facebook dedicate părinților spun, de multe ori, mai mult decât orice statistică. O mamă cu un copil în clasa a XII-a scrie:

„Uneori 150 de lei, alteori 200 de lei pe ședință, la 2 sau 3 materii pe săptămână, luni și ani la rând, până la examen. Am auzit de părinți care au plătit pe meditații mai mult decât pe o vacanță cu toată familia și copilul tot nu a înțeles de ce nu ține minte ce învață sau notele nu cresc. Pentru că industria meditațiilor din România nu s-a construit în jurul copilului, ci în jurul materiei pentru examen“.

Un alt părinte, al cărui băiat e în clasa a VIII-a, a ajuns să plătească meditații de trei ori pe săptămână: două ședințe la matematică și una la română, câte două ore fiecare. Povestea lui pune degetul pe o rană mai adâncă decât suma în sine:

„Necesare, ni s-a spus. Și, sincer, au fost necesare. Dar întrebarea care mă urmărește este alta: dacă în clasă ar fi fost mai multă liniște, mai multă disciplină, mai mult timp real de predare și consolidare, ar mai fi fost nevoie de acest dublu sistem? Răspunsul nu îl am eu, dar l-am simțit toată familia în buget și în viața de zi cu zi. Am plătit 1.800 de lei pe lună pe meditații, cu bon. Pentru o familie obișnuită, este o presiune foarte mare, pentru că nevoi ai de tot felul, când ai copii, trebuie să le acoperi pe toate. O cheltuială de acest fel care nu se simte doar financiar, ci și psihologic. Fiecare lună vine cu aceeași întrebare: ne mai permitem încă o lună?“.

Piața meditațiilor, văzută prin ofertele online

O simplă vizită prin grupul de Facebook „Meditații, pregătire (bacalaureat+evaluare națională) și teme 2025-2026“ arată o piață vie, cu zeci de oferte care promit rezultate garantate și prețuri foarte diferite, în funcție de experiență și profil. O studentă la Facultatea de Matematică, absolventă de liceu mate-info cu media 10, oferă meditații online „pentru toate clasele și pentru toate examenele, bacalaureat, evaluare națională“, cu o ședință de o oră și jumătate la 50 de lei, prima fiind gratuită. Adrian, profesor meditator cu studii postuniversitare, descris ca fiind „calm și cu multă răbdare pentru explicații pe înțelesul fiecăruia“, cere 80 de lei pentru o ședință de matematică de 2 ore. O profesoară din Cluj, cu 14 ani de experiență, primește elevi de clasele V-VIII acasă la ea, pentru Limba și literatura română, la 150 de lei sesiunea de 90 de minute. Per ansamblu, prețul mediu pe piață pare să graviteze în jurul a 100-200 de lei pentru o ședință de două ore, deși există și oferte de 50 de lei, și altele care ajung la 250 de lei.

Mihnea Adrian Haiduc, presedintele Consiliului Elevilor din România. FOTO: Arhivă personală

Meditațiile nu sunt doar o discuție de familie, sunt și o obligație fiscală. Profesorii care le oferă trebuie să le declare la ANAF, iar cifrele instituției confirmă amploarea fenomenului. O analiză Economica.net, bazată pe datele ANAF și publicată anul trecut, arată că puţin peste 12.000 de profesori au declarat că au obţinut venituri din meditaţii la Fisc pe parcursul anului 2024, număr care a crescut cu aproape 9% față de 2023 şi cu 84% față de 2018 – primul an în care a existat obligația declarării unice pentru aceste venituri. Valoarea totală declarată din meditații a fost de 198 de milioane de lei în 2024.

Cum se văd examenele din bancă: „Aproape fiecare elev ia meditații“

Ca să înțelegem cât de adânc a pătruns fenomenul meditațiilor în viața de zi cu zi a elevilor, „Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu Mihnea Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE). Radiografia lui pornește chiar din gimnaziu:

„Aproape fiecare elev ia meditații chiar din clasa a VII-a sau a XI-a, pentru cele două examene naționale, pentru că, în ceea ce privește mai ales examenul de la finalul clasei a VIII-a, se pune o presiune foarte mare pe copii – și pe părinți, indirect – fiind o miză foarte mare: admiterea la un liceu bun“. Iar la Bacalaureat, spune el, lucrurile nu stau cu mult diferit. Meditațiile se concentrează mai ales pe limba și literatura română și pe matematică, dar și pe proba a treia: „Uneori e necesar, pentru că unele materii au fost făcute doar un singur an din cei patru și atunci elevii simt nevoia să refacă materialele importante“.

Chiar dacă tot mai multe aplicații bazate pe inteligența artificială promit ajutor la teme și pregătire pentru examene, președintele CNE spune că, deocamdată, ele rămân doar un supliment: „Am văzut că au apărut tot felul de aplicații. Și noi am fost contactați ca să facem promovare pentru aplicații sau pentru alte site-uri. Din ce știu eu, sunt colegi care le folosesc, dar le folosesc cumva complementar meditațiilor autentice, adică le fac doar pentru un plus de exercițiu. Nu înlocuiesc de tot meditația clasică“.

Un sistem sufoca(n)t de peste trei decenii

Pentru Mihnea Haiduc, întrebarea importantă nu e cum oprim fenomenul, ci de ce există el în primul rând – iar răspunsul, spune el, nu ține nici de AI, nici de eliminarea examenelor naționale:

„Cauzele sunt clasele supraaglomerate, unde profesorul nu poate să țină ritmul cu nivelurile diferite ale elevilor, pentru că într-o clasă de 30 de copii, nu toți au același nivel. Evident, dacă nu ești printre cei mai buni, va trebui să iei meditații, pentru că nu se pune accent pe nivelul la care ești; sau dacă ești printre cei mai slabi într-o clasă mai bună, va trebui să iei meditații ca să recuperezi materia, pentru că programele remediale la școli de foarte multe ori lipsesc“.

Astfel, concluzia lui e simplă și tranșantă: „Elevii nu iau meditații de capul lor, ci pentru că ori rămân în urmă, ori pentru că la clasă nu fac suficient“.

Expertul în educație Marian Staș. FOTO: Arhivă personală

Diagnosticul lui Mihnea se suprapune, de altfel, peste concluziile Raportului QX al fostului ministru Daniel David, care confirmă că motivele pentru care un procent prea mare de absolvenți nu asimilează eficient competențele-cheie țin de curriculumul prea încărcat, de manualele neatractive, de metodele de predare-învățare ineficiente – inclusiv temele ineficiente – și de un sistem de evaluare, inclusiv concursurile de tip olimpiade, care nu favorizează toate competențele-cheie.

Dincolo de meditații și de discuția legată de examenele naționale, Haiduc crede totuși că acestea rămân necesare, doar că forma lor actuală nu mai răspunde nevoilor reale ale elevilor:

„Într-adevăr, forma în care sunt acum cele două examene naționale nu rezolvă foarte multe dintre problemele pe care noi le tot ridicăm de ani de zile. Aici mă refer la memorarea anumitor tipare, la subiectele care nu dezvoltă gândirea critică. La nivelul clasei a VIII-a, de când s-a făcut reforma în urmă cu câțiva ani – s-au schimbat subiectele și este o altă structură a subiectelor – este mai ok, dar tot a ajuns să fie un factor foarte mare de stres pentru elevi. Iar în ce privește examenul de Bacalaureat, structura e aceeași de 30 de ani“.

„Sper din suflet că se va termina cu meditațiile“

Dacă elevul Mihnea Haiduc descrie realitatea de azi din bănci și de pe holurile școlilor, expertul în Educație Marian Staș privește mai departe, spre ce ar putea – și ar trebui – să devină sistemul:

„Sper din suflet că se va termina cu meditațiile și voi fi bucuros când voi auzi că s-a terminat. Într-un sistem educațional care funcționează corect, meditațiile nici măcar nu ar trebui să existe. Învățarea trebuie să se întâmple în școală și nu mai e nevoie de industrie. Copiii care învață și profesorii care îi pregătesc așa cum trebuie la clasă pot să genereze procese în care meditația devine lovită de nulitate“.

De asemenea, el crede că presiunea trebuie mutată acolo unde e locul ei: pe școală.

„Fără meditații. Fără niciun fel de meditații. Aș pune presiune ca, în spațiul de învățare al clasei, profesorii să lucreze frumos cu copiii, astfel încât meditația să fie sufocată și să ajungă la procent egal cu 0%. Această schimbare nu înseamnă dispariția profesorului. Din contră, rolul dascălului devine chiar mai important“, spune acesta.

Numai că, deocamdată, realitatea pare să meargă în direcție opusă față de speranța lui Staș. Discuțiile de pe forumurile de părinți și studiile recente arată că, cel puțin în România de azi, meditațiile clasice rămân alegerea preferată, iar datele confirmă, nu infirmă, extinderea fenomenului. Studiul organizației neguvernamentale Salvați Copiii, publicat în martie 2025, arată că, în 2024, comparativ cu 2021, procentul părinților care au declarat că își trimit copiii la meditații a crescut cu 8%. Iar din 2021 până în 2024, numărul persoanelor fizice care au declarat venituri din activități ce pot fi încadrate în categoriile „meditații la limbi străine și alte materii“ a crescut de la 7.900, acum patru ani, la 12.450, conform unui răspuns solicitat Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) de Europa Liberă.

 „Yin și Yang înseamnă mediile online, respectiv interacțiunea directă cu profesorii“

În fața acestor sume tot mai greu de dus de o familie obișnuită, tot mai mulți părinți și specialiști în Educație se întreabă dacă nu cumva soluția stă chiar la un click distanță, în inteligența artificială. Este și părerea lui Marian Staș, expert în Educație, implicat de ani buni în elaborarea unor politici și propuneri de reformă educațională. Fondator al organizației „Clubul Liderii Mileniului Trei“ și inițiator al unor proiecte de formare pentru elevi, profesori și directori de școli, centrate pe leadership, gândire critică și implicare civică, Staș crede că AI poate prelua, cel puțin parțial, rolul pe care îl joacă azi meditațiile clasice:

„Da, fără doar și poate. Asta înseamnă o democratizare excepțională a educației. Încurajez toți copiii, de la firul ierbii, de la Cuca Măcăii și până în buricul Bucureștiului, să folosească lucrurile astea“, a subliniat el. Expertul spune că, pentru prima dată, un copil dintr-un sat izolat poate avea acces la același tip de explicații ca un elev dintr-un mare oraș, fără costurile pe care le presupune un profesor particular.

Inteligența Artificială nu poate înlocui mentoratul pe care-l oferă un profesor. FOTO: Shutterstock

În opinia sa, accesul gratuit sau foarte ieftin la instrumentele AI poate elimina una dintre cele mai mari inechități din sistemul românesc de educație: dependența de meditații pentru obținerea unor rezultate bune la examene. Marian Staș spune că deja există numeroase platforme care oferă gratuit funcții suficiente pentru învățare, mai mult, dezvoltarea aplicațiilor dedicate exclusiv procesului educațional demonstrează că transformarea este deja în desfășurare: „Am văzut multe aplicații customizate. Sunt acum aplicații chiar cu scop de învățare, cu scop pedagogic, și pentru profesori, și pentru copii. Este excepțional. Înseamnă că s-a schimbat lumea învățării“.

Gratuite și eficiente?

„Weekend Adevărul“ a analizat oferta câtorva dintre acestea. Pe lângă platformele gratuite ChatGPT, Claude sau Gemini, există și aplicații specializate gratuite sau cu plată, care-ți scot însă mult mai puțini bani din buzunar decât meditațiile clasice. Vorbim despre aplicații precum BacAI, iziBAC, Saro sau platforme precum Astra AI, mind10 sau ProfuCool.ro.

Saro, dezvoltată de Digital Nation cu sprijinul Google.org și în parteneriat cu Ministerul Educației, oferă meditații gratuite elevilor din clasele V-XII. Elevul fotografiază exercițiul, chiar scris de mână, iar tehnologia OCR identifică unde s-a blocat și oferă ajutor personalizat în câteva secunde, fără recopiere. Spre deosebire de alte aplicații, Saro nu dă răspunsul direct, ci ghidează pas cu pas, prin întrebări, până când elevul ajunge singur la soluție. Acoperă toate materiile din programa națională V-XII și are un sistem de gamificare, cu puncte și clasamente locale și naționale. Saro este finalistă la World Summit Awards 2026, organizat sub egida ONU, și este folosită deja de elevi din peste 70 de localități din România, inclusiv zone rurale unde meditațiile tradiționale sunt greu accesibile – totul gratuit.

mind10 este o platformă cu AI dedicată pregătirii pentru BAC și Evaluarea Națională, care combină simulări reale cu feedback inteligent. Promite un tutore AI disponibil nonstop, care explică pas cu pas, în română. Funcționează în trei pași: elevul răspunde ca la examenul real, primește feedback instant, apoi își corectează exact punctele slabe. Plata se face prin tokeni, fiecare reprezentând o simulare completă: 5 tokeni costă 50 de lei, 10 tokeni – 80 de lei, iar 30 de tokeni – 200 de lei.

Profucool.ro promite corectare instantă după baremul oficial, printr-un „profesor AI“. Are trei module: simulare pe structura reală a BAC-ului, cu feedback și corectare după barem; „Profi de Meditații AI“, un profesor digital pe fiecare materie care nu oferă răspunsul, ci ajută elevul să gândească singur; și „Exam Roulette“, un subiect aleatoriu pentru antrenament rapid de 10-15 minute pe zi. Abonamentul standard costă 139 de lei/lună pentru o materie (toți profesorii AI aferenți, o simulare/zi, roulette nelimitat), 249 de lei/lună pentru două materii și 349 de lei/lună pentru trei materii.

L-am întrebat pe Marian Staș dacă recomandă în mod special vreo aplicație, însă acesta a susținut că sunt foarte multe și nu a ajuns să le testeze. El recomandă totuși aplicația NotebookLM: „Are o mulțime de facilități pe care copiii le pot folosi gratis ca să învețe“.

Limitele inteligenței artificiale

Dincolo de discuția despre bani și eficiență, rămâne o întrebare mai profundă: cât de departe poate merge, de fapt, inteligența artificială în procesul de învățare? Majoritatea specialiștilor în domeniu par să cadă de acord asupra unui lucru: AI-ul poate automatiza multe sarcini cognitive, dar nu poate înlocui complet judecata umană, responsabilitatea, relațiile interpersonale și creativitatea autentică în contexte complexe.

Întrebat dacă există competențe pe care inteligența artificială nu le poate prelua în procesul de învățare, Marian Staș răspunde fără ezitare și își argumentează poziția plecând de la propria experiență:

„Există un anume tip de înțelepciune, un anume tip de mentorat, un anume tip de reflexie, care cred că este specific oamenilor cu experiență și numai oamenii pot să împărtășească aceste informații copiilor. Dacă mă întrebi dacă aș fi de acord ca 100% interacțiunea de învățare să fie doar între copil și mediul AI, nu, bineînțeles“. În opinia sa, profesorii cu experiență aduc la catedră ceva ce niciun model de inteligență artificială, oricât de performant, nu poate reproduce pe deplin: „Oamenii care au trecut prin viață, oamenii care au experiență, oamenii competenți pot să pună și altfel de întrebări și altfel de unghiuri de reflexie“.

Nu e singurul semnal de alarmă. La fel cum folosirea GPS-ului duce, în timp, la slăbirea capacității de orientare spațială, cercetătorii în științe cognitive avertizează că a lăsa AI-ul să „gândească“ pentru noi poate avea consecințe similare. Chiar UNESCO a tras un semnal de alarmă: folosită ca substitut al efortului cognitiv, inteligența artificială în educație riscă să reducă dezvoltarea gândirii critice a elevilor.

Marian Staș recunoaște, la rândul său, pericolul ca elevii să ajungă să apeleze la AI doar pentru a-și rezolva temele, fără să mai investească vreun efort intelectual propriu: „Da, există riscul acesta, ca întotdeauna când alunecăm pe coaja de banană a dependențelor. Este similar cu alte forme de dependență, dar asta nu înseamnă să interzicem tehnologia, ci s-o folosim inteligent. Tehnologia nu este un panaceu. Întotdeauna va fi nevoie și de o componentă umană“. Dar în loc să pună profesorul și inteligența artificială în două tabere opuse, Staș preferă o altă imagine: cea a completării reciproce. „Cred că ceea ce avem de învățat în școală sunt arta și măiestria polarităților. Yin și Yang. Aici, Yin și Yang înseamnă mediile online, respectiv interacțiunea directă cu profesorii noștri“. Așa cum vede el lucrurile, AI-ul nu ar trebui să ia locul profesorului, ci pe cel al meditațiilor și al muncii repetitive, eliberându-l pe dascăl să facă exact ceea ce numai el poate face cu adevărat bine: să fie mentor, ghid și formator al gândirii critice.