Analiză Prăpastia uriașă de la Bacalaureat 2026. Un elev de la oraș are șanse cu 50% mai mari să promoveze decât unul de la sat

Rezultatele înregistrate la probele scrise din cadrul sesiunii iunie-iulie a examenului național de Bacalaureat 2026, publicate marți, 7 iulie, dezvăluie o discrepanță uriașă între mediul urban și cel rural care nu poate fi explicată doar prin diferențele de pregătire ale elevilor. În timp ce rata de promovare în orașe este de 75,76%, în sate aceasta scade dramatic la doar 52,22% – o diferență de aproape 50% care reflectă, potrivit specialiștilor, efectele cumulative ale măsurilor de austeritate aplicate în ultimii ani asupra sistemului de învățământ rural. 

Elevii din urban au cu 50% mai multe șanse să promoveze bacalaureatul decât în rural. FOTO: WVR

Datele centralizate de Ministerul Educației arată că, din totalul celor 126.169 de candidați prezenți, au promovat 94.345, ceea ce înseamnă o rată cumulată de promovare de 74,8% pentru toate promoțiile, în ușoară creștere față de 74,3% înregistrată în prima sesiune a anului trecut. Pentru promoția curentă, rata de reușită este de 79,7%, în timp ce pentru promoțiile din anii trecuți procentul se situează la 31,7%. Datele Ministerului Educației arată tabloul rezultatelor la Bacalaureat înainte de contestații.

Totuși, în spatele acestor cifre se ascunde o realitate plină de discrepanțe. Rata de promovare în mediul urban este de 75,76%, față de doar 52,22% în mediul rural. Practic, un elev din oraș are cu aproape 50% mai multe șanse să promoveze Bacalaureatul decât unul din sat.

Expertul în educație Marian Staș a explicat pentru „Adevărul” că decalajul urban–rural nu este unul accidental sau pur geografic, ci rezultatul unor politici care au afectat disproporționat școlile din mediul rural. El a subliniat că în spatele cifrelor se află o cauză clară: măsurile de austeritate și raționalizare a rețelei școlare din ultimii ani, care au lovit cu precădere școlile din mediul rural. 

„România are, în prezent, unul dintre cele mai mari decalaje educaționale urban–rural din Europa Centrală și de Est. Diferența dintre școlile urbane și cele rurale nu este una marginală, ci una sistemică: la PISA 2022, elevii din școlile urbane au obținut în medie cu 119 puncte mai mult la matematică decât elevii din școlile rurale, iar această diferență este cea mai mare din regiune; semnificativ, ea devine nesemnificativă statistic după controlul pentru profilul socio-economic al elevilor și al școlilor, ceea ce arată că «ruralul» funcționează în mare măsură ca un concentrator al sărăciei, al capitalului educațional redus al familiilor și al resurselor școlare mai slabe”, a explicat Staș. 

Austeritatea și comasările școlare, principalul factor al decalajului

Expertul a arătat că măsurile de austeritate din 2010–2011 și cele adoptate de Guvernul Bolojan în 2025 au avut un impact devastator asupra școlilor rurale, cu rezultate pe care le vedem astăzi. 

„Pentru anul școlar 2010–2011, Ministerul a cerut reducerea cu circa 1.000 a numărului de unități și cu aproximativ 1.000 a numărului de clase mici; rezultatul estimat era reducerea cu 15.378 de posturi, creșterea raportului elevi/normă didactică și creșterea numărului mediu de elevi la clasă. Acesta este un caz clasic de consolidare bugetară cu efecte negative directe în educație.

Valul din 2025 a fost diferit ca formă, dar apropiat ca efect distributiv. Ministerul a arătat, în august 2025, că aproximativ 850 de unități cu personalitate juridică nu mai îndeplineau pragul minim de elevi/preșcolari prevăzut de noua lege fiscal-bugetară, iar 507 unități cu personalitate juridică au devenit structuri arondate. Ministerul a insistat asupra unui contraargument important: această modificare de statut juridic nu presupune automat închiderea fizică a școlii, relocarea activităților sau renunțarea la posturi, în afara celui de director. Acest punct trebuie reținut, fiindcă altfel analiza riscă să confunde schimbarea juridică cu dispariția completă a serviciului educațional local”, a mai precizat Marian Staș.

Potrivit expertului în educație, efectul politicilor de austeritate care lovesc mai puternic în sistemul educațional din mediul rural se reflectă în notele de la examenele naționale și în ratele de absolvenți.

„În 2022, numai aproximativ 6 din 10 elevi din rural finalizau învățământul secundar superior, comparativ cu 9 din 10 în urban. Deși aproximativ 45% dintre copiii școlarizați locuiesc în rural, numai 24% dintre înscrierile în învățământul terțiar provin din rural. În anul școlar 2024/2025, rata brută de cuprindere în învățământul primar și gimnazial a fost de 97,4% în urban și 68,8% în rural, o diferență de 28,6 puncte procentuale, iar abandonul pe cohortă în rural a fost de 16,1%, față de 0,9% în urban”, a explicat acesta.

Soluțiile expertului: un pachet integrat pentru copilul rural

Referitor la soluții, acesta susține că Executivul trebuie să găsească o cale de reorganizare care să nu afecteze elevii.

„Decalajul urban–rural nu poate fi redus doar prin politici «în interiorul clasei»; el trebuie tratat ca problemă de politică socială, teritorială și de infrastructură, nu doar de curriculum. Apoi, viitorul școlii de sat nu este, realist, nici «păstrarea tuturor școlilor exact cum sunt», nici «închiderea lor administrativă în bloc». Calea credibilă este una diferențiată și presupune păstrarea prezenței locale a unităților de învățământ pentru educația timpurie și ciclul primar acolo unde sunt suficienți copii, combinată cu consorții școlare, transport garantat, profesori stimulați care să rămână în zone greu accesibile, centre comunitare integrate și soluții digitale folosite ca supliment, nu ca substitut ieftin al profesorului”, a declarat expertul. 

Expertul a enumerat și prioritățile pe care ar trebui să le aibă Guvernul pe termen scurt.

„Pe termen scurt, prioritatea ar trebui să fie extinderea țintită a intervențiilor deja existente, nu inventarea altor programe. PNRAS oferă o bază bună: ministerul a alocat 333,84 milioane lei pentru 1.409 proiecte în școli beneficiare, ceea ce înseamnă un grant mediu de aproximativ 237 mii lei pe școală. O extindere către toate școlile rurale cu abandon ridicat și rezultate slabe la Evaluarea Națională ar putea finanța tutorat, recuperare la matematică și limba română, consiliere, mediator școlar, after-school și management al prezenței. Ca ordine de mărime, o extindere către încă 1.500–2.000 de școli ar însemna aproximativ 0,35–0,50 miliarde lei anual, dacă păstrăm un cost apropiat de grantul mediu actual. Aceasta nu este o estimare oficială, ci una orientativă bazată pe costurile programului existent”.

A doua prioritate imediată este masă și transport, arată el.

„Acestea sunt cele mai rapide pârghii pentru prezență. Programul național „Masă sănătoasă” a avut în 2026 o alocare de 1,531 miliarde lei și este estimat să acopere peste 540.000 de beneficiari, ceea ce înseamnă aproximativ 2.835 lei per beneficiar pe an. Dacă programul ar fi extins țintit cu încă 200.000–300.000 de copii din ruralul sărac, costul suplimentar ar fi de ordinul a 0,57–0,85 miliarde lei anual. În paralel, componenta PNRR pentru microbuze electrice are o alocare totală de 250 milioane euro fără TVA; aceasta trebuie tratată ca infrastructură de acces și integrată cu orare școlare și cu responsabilitate clară pentru rute, nu lăsată doar ca achiziție de vehicule”. 

Staș propune o strategie concretă, inspirată din modelele internaționale, capabilă să atragă personal calificat în zonele defavorizate, indicând și efortul financiar necesar pentru implementare. Așadar a treia prioritate este profesorul rural.

„Datele administrative și OECD arată că școlile satelit rurale au probleme de retenție și acces la profesori calificați. Ministerul ar trebui să introducă un pachet de „rural hard-to-staff”: bonus salarial diferențiat după izolare, decont real al navetei, locuință de serviciu sau subvenție de chirie, mentorat obligatoriu pentru profesorii debutanți și prioritate la formare continuă pentru predarea simultană și educația remedială. O anvelopă de 0,30–0,80 miliarde lei pe an ar fi realistă pentru un program semnificativ la scară națională, în funcție de numărul de posturi eligibile și de generozitatea bonusului. Baza de calcul poate folosi costul standard și numărul posturilor dificil de ocupat, dar ministerul nu publică încă un cost complet al unui asemenea pachet”, a explicat acesta.

Pe termen mediu și lung, expertul propune Ministerului să adopte o politică națională pentru rețeaua școlară, iar fiecare decizie de comasare să treacă printr-o grilă de impact. De asemenea, el susține că școala de la sate nu ar mai trebui privită doar ca „un loc de predare”.

„Tot pe termen mediu, ministerul ar trebui să adopte o politică națională explicită pentru rețeaua școlară, exact cum recomandă OECD. Fiecare decizie de comasare, fuziune, păstrare ca structură locală sau consorțiu ar trebui să treacă printr-o grilă unică de impact: timp suplimentar de deplasare, efect asupra abandonului, capacitatea școlii-gazdă, existența mesei și a transportului, impact asupra segregării și asupra personalului didactic, alternative digitale disponibile și consultarea comunității. Fără această grilă, România va continua să producă reorganizări juridice fără evaluare a efectelor educaționale. 

Pe termen lung, reducerea decalajului depinde de repoziționarea școlii rurale în jurul comunității. În satele în care copiii există încă, școala nu ar trebui gândită doar ca loc de predare, ci ca hub comunitar: grădiniță și primar local, masă, after-school, consiliere, servicii medico-sociale, mediator școlar și acces digital. UNICEF documentează deja, în studiile de caz despre Pachetul Minim de Servicii, intervenții care leagă educația de sănătate, sprijin parental, consiliere și micro-granturi pentru transport. România are nevoie să generalizeze această logică acolo unde riscul este mare”, a conchis expertul.