Exclusiv Mai puțină materie obligatorie și mai multă libertate la clasă. Ce soluții propune expertul Radu Szekely și cum vede implicarea foștilor miniștri în reforma Educației

Ministerul Educației pregătește o strategie pe termen lung pentru învățământ, iar noua echipă a început consultările cu foștii miniștri, invitați vineri de Sorin Costreie la o întâlnire în premieră, în urma căreia va fi înființat un consiliu consultativ. Într-un interviu pentru „Adevărul”, expertul în educație Radu Szekely explică ce măsuri ar trebui să stea la baza reformei, ce schimbări sunt necesare în școli și cum privește participarea fostului ministru Mircea Miclea la un eveniment AUR, unde și-a prezentat propria viziune asupra Educației.

Foștii miniștri ai Educației, invitați de Sorin Costreie pentru formarea unui consiliu consultativ Foto: Sorin Costreie/Facebook

Radu Szekely fost consilier onorific al ministrului Educației și Cercetării, în mandatul lui Daniel David, director de cabinet al Ecaterinei Andronescu (PSD), fost consilier personal al lui Sorin Cîmpeanu (PNL) și fost secretar de stat în Educație la propunerea USR-PLUS a explicat pentru „Adevărul” ce măsură ar trebui să stea la baza noii strategii a Ministerului, discutată vineri la inițiativa ministrului Sorin Costreie, care a organizat, în premieră pentru instituție, o întâlnire cu foștii miniștri ai Educației și Cercetării de după 1990. În urma discuțiilor, va fi înființat un consiliu consultativ dedicat temelor esențiale din educație și cercetare. 

Adevărul: Câtă speranță ar trebui să ne punem în promisiunea că acest Guvern va putea crea o strategie coerentă pentru Educație, care să fie aplicată pe termen lung?

Radu Szekely: Nu poți construi o strategie coerentă pentru următoarele decenii uitându-te doar în urmă. Trebuie să vedem câtă stabilitate vor avea Guvernul și Ministerul cu acești doi miniștri, cel puțin dacă ar rămâne în funcție doi ani. Abia la alegerile din 2028 am putea vorbi despre o echipă care rămâne mai mult decât atât, dar deocamdată este prematur. 

Totuși, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani și la ce au învățat fiecare dintre miniștrii care au participat la discuții — ce acțiuni au întreprins, ce au încercat să facă, ce le-a reușit și ce nu, ce ar fi făcut diferit dacă ar fi avut situația de astăzi —, cred că inițiativa este foarte bună. 

Miniștrii actuali încearcă să învețe din succesele și greșelile recente ale colegilor lor din trecut, ale miniștrilor dinainte. Din acest punct de vedere, privesc și eu cu speranță această abordare, pentru că, de multe ori, pornim de la zero, nu ne interesează ce au făcut ceilalți înainte și ajungem să repetăm aceleași greșeli pentru că nu îi întrebăm. 

Abordarea este interesantă; și alți miniștri au mai făcut acest lucru, dar nu cu toți miniștrii recenți, ci numai cu doi sau trei. 

Domnul ministru Costreie a mai spus că își dorește să construiască o strategie pe ceea ce funcționează și să îmbunătățească ceea ce nu funcționează. Dumneavoastră puteți pune degetul pe ceva ce funcționează și care ar trebui să devină fundația noii strategii?

Primul lucru care îmi trece prin minte este un demers la care am contribuit și eu: procesul de pilotare și de descentralizare aplicat treptat, început acum câțiva ani, care începe să dea roade și pe care ar fi foarte indicat să nu îl oprim. 

Procesul a început cu ministrul Anisie, a continuat cu ministrul Cîmpeanu, apoi cu Ligia Deca, cu David și cu Dimian. Toți au construit pe această idee și sunt convins că și actuala echipă va continua să construiască pe pilotarea unor descentralizări aplicate treptat, care vor avansa încet-încet.

Săptămâna trecută, Mircea Miclea, tot unul dintre foștii miniștri ai Educației, a fost prezent la un eveniment AUR, unde a lansat un mesaj pentru reforma învățământului. Cum vedeți dumneavoastră această asociere, între Mircea Miclea și AUR, în condițiile în care acesta nu a participat și la ședința foștilor miniștri ai Educației?

A existat o dezbatere despre Educație, organizată de membri ai Parlamentului dintr-un partid politic, iar eu sunt convins că domnul profesor Miclea a reflectat asupra ei. Este bine să vorbim cu toată lumea. Pe același principiu, ministrul Costreie i-a invitat pe toți miniștrii, inclusiv pe cei care nu sunt de acord cu el. Nu văd o problemă: este, într-adevăr, poate puțin neașteptat, având în vedere discursul general al domnului profesor Miclea, dar nu mi se pare ceva ieșit din comun într-o democrație să vorbești și cu cei care nu sunt de acord cu tine și să încerci să-i convingi că ai dreptate și că ideile tale sunt bune. Cred că asta încearcă domnul profesor să facă. Le-a spus: acestea sunt ideile mele; dacă vreți, le luați, dacă nu, nu. 

Una dintre măsurile profesorului Miclea este optimizarea programelor școlare, astfel încât 25% din ore să rămână la dispoziția profesorului. Cum vedeți dumneavoastră propunerea aceasta?

De mult timp, programa prevede că 25% din ore sunt la dispoziția profesorului. Anul trecut, printr-o metodologie semnată de ministrul David, s-a stabilit că profesorul trebuie să planifice aceste 25% din ore în funcție de propriile nevoi, nu după programă. Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o libertate a devenit, într-un fel, o obligație pentru profesori, fără ca programa să fie redusă suficient. 

Programa este încă foarte încărcată și nu a fost optimizată în raport cu acest procent de 25%, așa cum a spus și domnul profesor Miclea. În aceeași direcție a descentralizării curriculare și a abordării bazate pe subsidiaritate, trebuie să ne gândim la programe care să îi dea profesorului mai multă libertate. 

Ar trebui să stabilim un număr mai mic de competențe obligatorii, comune pentru toți, și să lăsăm profesorului mai mult spațiu pentru a lucra cu elevii pe nevoile pe care le identifică la clasă. Cred că ministrul Ionescu a menționat de câteva ori că are în vedere o revizuire curriculară, inclusiv la gimnaziu, astfel încât programele să fie mai aerisite și mai apropiate de profesor și de elevi, și mai puțin bazate pe concepte abstracte. 

O altă propunere se referă la introducerea unei materii de inteligență artificială în școli. Ce ar trebui să conțină această programă pentru a se asigura că îi pregătește pe elevi pentru viitor și că, simultan, nu îi încurajează pe elevi să folosească AI-ul în exces?

Cu siguranță e nevoie ca Ministerul să aibă grijă în privința conceperii acestei programe, pentru a se asigura că elevii vor folosi inteligența artificială în mod reflexiv, corect și fără să ne punem în pericol capacitatea proprie de gândire. Trebuie să învețe cum să folosească inteligența artificială ca sprijin, nu ca înlocuitor. Acest lucru trebuie să apară într-un curriculum: cum îi arătăm copilului că inteligența artificială îl ajută să gândească mai bine și să rezolve problemele mai repede, nu să facă sarcina în locul lui, astfel încât el să nu mai aibă nimic de făcut. 

În momentul de față, cred că folosim inteligența artificială mai degrabă în acest al doilea sens, pentru a ne elibera de anumite sarcini, nu pentru a le face mai bine. Aici trebuie să lucrăm. Va fi greu, dar va trebui să o facem. Va trebui să facem programe clare la nivel de sistem, de la o vârstă foarte mică, nu abia la liceu, unde este deja târziu. Trebuie să intervenim încă din ciclul primar: atunci când copiii învață să scrie și să citească.