Exclusiv Summit fără consecințe, dar cu o lecție crucială pentru România: „Suntem mult mai afectați decât alte țări, deci trebuie să contribuim mai mult”
0Europa nu a fost chemată la masa negocierilor la summit-ul din Alaska – care nu va schimba, cel mai probabil, cu nimic soarta războiului - pentru că nu contribuie îndeajuns de mult, spune experta în securitate Iulia Joja. În acest context, și pentru România lecția summit-ului este aceeași.
Summit-ul dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin este programat pentru 15 august 2025, la Joint Base Elmendorf-Richardson, în Anchorage, Alaska. Agenda principală a summit-ului este războiul Rusiei în Ucraina, cu discuții legate de un posibil armistițiu, controlul armelor, cooperare economică și securitate globală.
Summit-ul a fost caracterizat de Casa Albă drept un „exercițiu de ascultare”, unde Trump urmărește să înțeleagă poziția Rusiei și să vadă dacă există o șansă de detensionare diplomatică.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și liderii europeni se mobilizează pentru a se asigura că Ucraina nu devine obiect al unor concesii unilaterale — având în vedere că Zelenski nu a fost invitat la summit, iar liderii europeni avertizează împotriva unor cedări teritoriale.
Liderul rus l-a lăudat pe Trump pentru „eforturile sale energice și sincere” de a pune capăt războiului, sugerând că controlul armelor nucleare ar putea fi, de asemenea, discutat.
Experta în securitate Iulia Joja, cadru didactic la Universitatea Georgetown (Washington) și cercetătoare la Middle East Institute, a vorbit pentru „Adevărul” despre deznodământul summitului și lecția pe care Europa și România trebuie să o învețe.
„Această întâlnire are ca subiect Ucraina, dar exclude participarea Ucrainei”
Adevărul: Cum afectează Europa și România acest summit din Alaska?
Iulia Joja: Motivul principal de îngrijorare al europenilor, și care afectează România în mod special este – în contextul în care noi avem această graniță cu Ucraina, dar și raportul strâns cu Republica Moldova, unde războiul hibrid al Rusiei este în toi - faptul că această întâlnire are ca subiect Ucraina, dar exclude participarea Ucrainei și a restului Europei la negocieri. Asta am văzut până la urmă și din afirmațiile președintelui Dan, care spune că susține, precum ceilalți europeni, eforturile președintelui Trump de ajungere la pace, însă nu trebuie să existe nicio decizie fără participarea la masă a Ucrainei.
A apărut o scrisoare, săptămâna aceasta, semnată de 26 de state membre UE, deci și de către România, în care se afirmă cam același lucru: nu se poate decide despre Ucraina fără Ucraina.
O întâlnire la care să participe și președintele Zelenski ar fi avut un rezultat radical diferit?
Aici trebuie să menționez că au mai existat două, mai de succes până în acest moment, încercări de pacificare și anume începând cu 2014, după prima invazie a Ucrainei de către Rusia, Minsk I și Minsk II. În acele situații, inițiativa nu a fost a americanilor, a fost a europenilor. Ucraina a fost invitată atunci la masă. Și totuși, aceste negocieri au dus la o încetare a focului temporară care a fost într-un format extrem de problematic, în care am obligat victima să se așeze la masă cu agresorul și să găsească un compromis în raport cu teritoriul victimei.
Și consecința acestui format extrem de problematic a fost reînarmarea Rusiei și reatacarea Ucrainei mult mai violent, mult mai amplu, câțiva ani mai târziu. După părerea mea personală, acest summit nu ar trebui să aibă loc. Însă a invita Ucraina la masa de negocieri și a o forța să facă un compromis cu Rusia, nu este nici asta o idee bună. Cu alte cuvinte, ar fi necesar un alt format, dar nu este suficient pentru a crea condițiile necesare pentru o pace justă. Am mai avut pace după 2014, dar a fost o pace injustă. Și acum ne uităm la niște scenarii conturate după afirmațiile Casei Albe care prevăd o situație asemănătoare cu Minsk 1 și 2. Adică obligarea victimei să facă compromisuri cu agresorul.
Summit cu multă atenție, dar consecințe zero
Care crezi tu că va fi cel mai probabil scenariu?
Această întâlnire va atrage foarte multă atenție, va produce foarte multe titluri în presă, multe poze foarte distribuite, dar fără să existe consecințe concrete. Adică nicio consecință cu privire la războiul din Ucraina. Președintele Trump a fost întrebat, ieri, la briefing-ul de presă, cu privire la această întâlnire și a spus că există posibilitatea ca această întâlnire să fie să fie urmată de o a doua întâlnire mai importantă într-un format între Zelenski și Putin. Eventual, spunea Trump, dacă doresc cei doi, și el va participa. Dar a spus că nu este deloc o certitudine această a doua întâlnire. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a spus, încercând să diminueze din așteptările acestei întâlniri, că este un „exercițiu de ascultare”. Cu alte cuvinte, să nu ne așteptăm la rezultate foarte ample. Și președintele Trump a spus că el nu poate să semneze o înțelegere cu Rusia. Deci nu ar trebui să ne așteptăm la așa ceva.
Întrebat de către reporteri, dacă crede că va reuși să-l convingă vineri pe Putin să oprească atacurile asupra civililor, care sunt crime de război, Trump a răspuns că nu crede că va reuși să-l facă pe Putin să nu mai omoare civilii în Ucraina. Și din aceste motive enumerate de către Casa Albă, nu cred că putem să ne așteptăm la un mare lucru după aceea.
Care sunt șansele ca o întâlnire între Putin și Zelenski să aibă loc?
Eu cred că sunt șanse minime. De ce? Pentru că Rusia a repetat că nu renunță la obiectivele maximaliste în raport cu Ucraina, care sunt negarea suveranității și independenței Ucrainei. O întâlnire între Putin și Zelenski ar însemna o recunoaștere din partea lui Putin a suveranității Ucrainei și a legitimității lui Zelenski ca președinte al Ucrainei. Din aceste motive, nu cred că sunt șanse să avem o întâlnire între Putin și Zelenski.
Zelenski și-a exprimat deschiderea și a făcut apeluri directe către Putin în mai multe rânduri pentru a se întâlni, împins de asemenea, de Statele Unite și de Occident per ansamblu, dar Putin și purtătorul său de cuvânt spun că nu s-au îndeplinit criteriile pentru o asemenea întâlnire. Asta înseamnă în limbaj rusesc „nu am de gând să fac asta.”
Pe de altă parte se mai pune o întrebare foarte importantă și anume, ce se va întâmpla după această întâlnire cu tarifele cu care îi amenință Trump pe cei care fac comerț cu petrol rusesc?
Cred că nici Trump nu știe la ora asta. Nu s-a decis. Vedem că există o relativă inconsecvență cu privire la politicile SUA în raport cu Ucraina și Rusia. Cel mai bun exemplu aici pentru faptul că nu avem cum să știm ce se va întâmpla este că vinerea trecută a expirat ultimatumul modificat impus de către Trump, după care spunea că va impune sancțiuni secundare împotriva celor care achiziționează produse energetice din partea Rusiei. A aplicat tarife mai mari Indiei, dar nu Chinei, care este de asemenea un mare importator de petrol rusesc. Apoi, a dat un termen și în cazul Indiei, în care se mai poartă negocieri.
E foarte greu să citim pe orice fel de dosar ce se va întâmpla. Nu putem nici măcar specula, pentru că nu există un tipar din partea Casei Albe cu privire la sancțiuni punctuale.
Aș mai puncta însă ceva important, și anume că datele sugerează că, sigur, China și India sunt cei care cumpăra petrol rusesc, dar și Uniunea Europeană în continuare cumpără foarte mult gaz rusesc, în ciuda ultimelor sancțiuni impuse.
„Șansele cele mai mari sunt să vedem o continuare a tiparului care există până în acest moment”
Și în funcție de ce va decide Casa Albă care vor fi următoarele acțiuni ale SUA cu privire la război, ce se va întâmpla cu tarifele și cu ajutorul militar? Care sunt elementele care vor conta în luarea deciziei?
Fac referire aici la doi republicani, ca să stăm pe linia republicană. Când președintele Bush jr. s-a întâlnit cu Putin, a spus: „m-am uitat în ochii lui și i-am văzut sufletul”. Ca răspuns la asta, John McCain, fostul candidat prezidențial, nu-i așa, și erou de război, a spus, „m-am uitat în ochii lui Putin și am văzut trei litere, K, G, B.” și atunci nu știm ce se va întâmpla când Trump se va uita în ochii lui Putin.
Dincolo de această mini-metaforă ce știm? Că președintele Trump este, în comparație cu alți președinți, un președinte extrem de tranzacțional. Și pe de altă parte, știm că președintele Trump nu consideră că faptul că un lider este criminal de război sau dictator ar trebui să fie un motiv pentru a nu face înțelegeri cu acel lider. Și al treilea element pe care-l știm este faptul că pe parcursul ultimilor mulți ani, dar și pe parcursul acestor ultime șapte luni, de când este din nou președintele Statelor Unite, președintele Trump, fără să avem vreo explicație, a acordat, spre deosebire de toți ceilalți lideri, extrem de multă deferență și considerație lui Putin.
Și atunci, având în vedere aceste elemente, e imposibil să prezicem viitorul, dar putem să ne așteptăm la posibilitatea, întotdeauna există posibilitatea aceasta, ca Trump să se retragă enervat și să își schimbe radical poziția în favoarea Ucrainei.
Dar având în vedere tiparul din ultimele șapte luni, eu cred că sunt șanse foarte mici. Și atunci, șansele cele mai mari sunt să vedem o continuare a tiparului care există până în acest moment, adică ajutor limitat și întrerupt pentru Ucraina, susținere politică extrem de redusă, uneori chiar opoziție în raport cu Ucraina și o relație bună între Trump și Putin.
În ceea ce privește sancțiunile, nu cred că vor mai fi impuse sancțiuni noi, există posibilitatea să fie ridicate mai multe sancțiuni din partea Casei Albe. Deja Rusia l-a invitat pe președintele Trump la o a doua întâlnire, de data aceasta pe teritoriul Rusiei, există posibilitatea să vedem un al doilea summit.
Din punctul de vedere al lui Trump dincolo de tranzacționalism, știm foarte bine că el în politica externă își dorește „deal”-uri și își dorește foarte multă atenție. Se întâmplă ca atunci când politica internă nu merge foarte bine, să dorești să direcționezi atenția către politica externă și uite că Trump reușește, pentru că de o săptămână nu vorbim decât despre Alaska.
Lecția pentru România
Practic, acest scenariu cel mai probabil înseamnă o continuare a războiului cu presiune mai mare pe Europa. Vreau să te întreb ce înseamnă asta pentru România? Cu ce lecție vine acest summit pentru România?
Pentru România se aplică și mai mult ce se aplică pentru Europa. Ce trebuie să învețe Europa din această întâlnire? Sigur că nu poate să oprească președintele american de a se întâlni cu Putin și probabil că nici nu consideră că este în interesul ei. Dar motivul pentru care Europa nu este invitată, așa-zis, la masă, este pentru că nu prestează suficient.
Și știm foarte bine că Europa acum poate oricând să spună, „voi doi n-aveți decât să vă întâlniți de câte ori vreți, dar în ceea ce privește acest război și viitorul securității continentului Europei, noi decidem ce se va întâmpla. Sunt două modalități recunoscute de a opri Rusia: sancțiuni ample cuplate cu ajutor militar. Obiectivul nostru este să oprim războiul până la data de X și luăm măsurile corespunzătoare pe cele două paliere, sancțiuni și ajutor militar, pentru a ajunge la acest obiectiv.”
Este un plan strategic de bază pe care îl facem fie că e vorba de un conflict, fie că este vorba de politici educaționale, de agricultură etc. Vrei să obții acest obiectiv? Faci un plan și aloci resursele necesare. Europa așteaptă în continuare după tătucul de la Washington, care nu reprezintă interesele Europei, și-și face griji, evident, că acesta va decide viitorul Europei. Europa are resursele necesare pentru a decide.
Iar în cazul României se aplică și mai mult acest lucru. România este mult mai afectată decât Portugalia sau decât Belgia. Și atunci trebuie să contribuie mai mult pentru a-și urmări interesul național. Din nou, aceeași formulă de bază: ajutăm Ucraina cu echipament militar pentru că orice fel de armă în mâna ucrainenilor ține Rusia mai departe de granițele României și deci nu trebuie să ținem noi acea armă în mână.
România trebuie să înțeleagă, și mi-ar plăcea ca decidenții să adopte această atitudine, că nu alții decid sau implementează interesul național, ci noi trebuie sa ne asumăm această responsabilitate și problema războiului ne afectează pe noi mai mult decât pe alții, deci trebuie să alocăm mai multe resurse și să facem un efort mai mare în acest sens.
Se încarcă comentariile...
