Arsenalul nuclear al SUA, din nou în discuție. De ce mai multe arme nucleare nu înseamnă neapărat o securitate mai mare

Statele Unite își reevaluează politica nucleară într-un moment în care China își dezvoltă rapid propriul arsenal, iar ultimul acord care limita armele strategice americane și rusești a expirat.

Rusia şi SUA continuă să fie cele două mari puteri nucleare. Foto: Shutterstock

În administrația Trump există, în acest moment, propuneri pentru dezvoltarea unor noi capacități nucleare, inclusiv arme tactice, însă această variantă este contestată de analiști care consideră că prioritățile Washingtonului ar trebui să fie altele, scrie Foreign Affairs.

În timpul Războiului Rece, Statele Unite și-au extins rapid arsenalul nuclear ca răspuns la amenințarea sovietică. Începând din anii 1980, Washingtonul și Moscova au căutat, însă, să reducă riscurile care vin odată cu dezvoltarea armelor nucleare, iar acordurile de control al armamentelor au dus la diminuarea cu aproximativ 80% a stocurilor celor două țări.

Între timp, China a accelerat dezvoltarea propriilor capacități. În ultimii șase ani, Beijingul și-a aproape triplat numărul de arme nucleare, iar Departamentul american al Apărării estimează că țara ar putea avea peste 1.000 până în 2030. China nu a ajuns încă la nivelul Statelor Unite și Rusiei, care au fiecare aproximativ 1.550 de arme nucleare desfășurate, însă această diferență s-ar putea reduce în rapid în următorii ani, notează Erin Dumbacher, cercetător senior Stanton pentru securitate nucleară și director al Programului pentru Apărare și Securitate Națională din cadrul Consiliului pentru Relații Externe.

SUA îşi reanalizează arsenalul nuclear

New START, tratatul semnat în 2010 de Statele Unite și Rusia prin care se stabileau limitele pentru arsenalele strategice ale celor două țări, a expirat la începutul acestui an şi nu a mai fost înnoit. Astfel a dispărut şi ultima limită formală asupra unei eventuale noi curse a înarmării nucleare între Washington și Moscova.

Potrivit aceleiaşi surse, în acest context, administrația Trump a anunțat în martie că va realiza o analiză a programului său nuclear, una dintre principalele teme fiind dezvoltarea unui arsenal mai mare și mai diversificat, inclusiv a unor arme nucleare tactice destinate folosirii pe câmpul de luptă.

Susținătorii acestei variante spun că acestea ar oferi Statelor Unite mai multe posibilități de răspuns în cazul unui atac nuclear de mică intensitate, mai ales în contextul în care Rusia are mai multe arme nucleare tactice decât Statele Unite, iar China ar putea dezvolta, la rândul ei, astfel de sisteme.

În această logică, capacitatea Washingtonului de a răspunde cu o armă de putere comparabilă ar putea descuraja Moscova și Beijingul să folosească primele arme nucleare.

Cea mai mare problemă a programului american

Potrivit acestei analize, cea mai mare problemă a Statelor Unite nu este lipsa unor arme nucleare, ci starea programelor de modernizare a arsenalului existent.

Practic, programul american de modernizare a început după ratificarea New START, în 2010, când președintele Barack Obama a aprobat un plan pe mai multe decenii pentru înlocuirea bombardierelor, rachetelor balistice intercontinentale, submarinelor, focoaselor și sistemelor militare de comunicații. Costurile au ajuns la cel puțin 1.000 de miliarde de dolari.

După mai bine de 15 ani, multe dintre aceste programe sunt însă întârziate și depășesc bugetele inițiale.

De exemplu, în 2015, Congresul a stabilit ca până în 2030 să fie produse 80 de componente din plutoniu pentru arme nucleare, obiectiv pe care oficialii Departamentului Energiei l-au considerat ulterior imposibil de atins. De asemenea, programul rachetei intercontinentale Sentinel a depăşit în 2024 bugetul cu cel puțin 81%, iar primul test de zbor a fost amânat cu aproximativ patru ani.

În aceste condiții, adăugarea unor noi sisteme nucleare ar pune și mai multă presiune pe capacitatea industriei americane, mai ales că există deja riscul ca unele dintre armele și sistemele actuale să ajungă la sfârșitul duratei de serviciu înainte ca cele care ar trebui să le înlocuiască să fie disponibile.

Riscurile care vin odată cu un arsenal mai mare 

O altă problemă este riscul unei noi curse a înarmării. Dacă Statele Unite și-ar extinde arsenalul, Rusia și China ar putea răspunde prin dezvoltarea propriilor capacități. În plus, cu cât armele sunt mai numeroase și mai diverse, cu atât cresc și posibilitățile de interpretare greșită într-o situație de criză.

O rachetă de croazieră cu încărcătură nucleară lansată de pe un avion sau submarin poate fi dificil de deosebit de una convențională. Într-un astfel de caz, China sau Rusia ar putea interpreta un atac convențional american drept unul nuclear, iar riscul folosirii armelor nucleare ar crește.

Nici folosirea unei arme nucleare de putere redusă ca răspuns la un atac nu ar garanta retragerea adversarului. Evaluarea efectelor unui atac ar fi dificilă, iar cei implicaţi ar putea ajunge să își asume riscuri mai mari și să extindă conflictul.

Asta nu înseamnă că amenințările nucleare venite din partea Rusiei și Chinei pot fi ignorate.

Rusia a anunțat noi sisteme de transport pentru arme nucleare, inclusiv unele capabile să opereze în apropierea coastelor americane sau să atingă viteze hipersonice, în timp ce China a construit noi silozuri pentru rachete în vestul țării și a testat rachete balistice în Pacific.

În acest context, specialiştii din domeniul militar consideră că răspunsul Washingtonului ar trebui să includă modernizarea forțelor nucleare existente, dar și consolidarea capacităților convenționale, nu neapărat mai multe arne nucleare.

Analiza amintește atacurile americane asupra instalațiilor nucleare iraniene din 2025 și loviturile ucrainene cu drone asupra unor obiective militare și industriale din Rusia din ultimii doi ani ca exemple de operațiuni convenționale care și-au atins obiectivele tactice.

Washingtonul ar trebui, potrivit autorilor, să crească producția de arme convenționale destinate atât Europei, cât și Asiei, combinând sisteme avansate și costisitoare cu arme mai ieftine, care pot fi produse în număr mare. În același timp, ar trebui continuată dezvoltarea sistemelor fără pilot și autonome, parte a strategiei cunoscute drept „third offset”, lansată în 2014 pentru a contracara dezvoltarea militară a Chinei și Rusiei.

Creșterea arsenalului nuclear nu este, prin urmare, prezentată ca soluția la schimbarea raportului de forțe dintre cele trei puteri.