America se afundă în datorii: deficitul se apropie de 6% din PIB, iar dobânzile devin o povară uriașă

Statele Unite au ajuns într-un punct în care dimensiunea datoriei federale și ritmul în care aceasta continuă să crească atrag tot mai mult atenția piețelor. Deficitul bugetar anual se apropie de 6% din produsul intern brut, datoria deținută de creditorii publici a ajuns la aproximativ 100% din PIB, iar plata dobânzilor consumă în prezent echivalentul a circa 3% din economia americană.

Datoria SUA a depășit 100% din PIB, iar deficitul se apropie de 6% Foto: Shutterstock

Pe de altă parte, randamentele obligațiunilor sunt influențate de un context internațional în care dobânzile sunt mai ridicate, guvernele au nevoie de mai multă finanțare, iar investițiile masive în inteligență artificială au crescut cererea de capital. Reuters analizează această schimbare și arată că, deși nu există indicii privind o criză imediată a datoriei americane, investitorii reevaluează relația dintre nivelul datoriei, creșterea economică și costul finanțării.

Pentru moment, obligațiunile americane continuă să fie considerate în mare parte active fără risc de către investitori. SUA nu au fost retrogradate recent, așteptările privind inflația, măsurate prin obligațiunile protejate de inflație, nu au înregistrat o creștere bruscă, iar costul asigurării împotriva unui eventual default al guvernului federal nu a explodat.

Investitorii cer însă dobânzi mai mari pentru deținerea datoriei americane, iar evoluțiile recente au adus finanțele SUA într-un context mai larg, caracterizat de dobânzi globale mai ridicate și de o concurență mai puternică pentru capital. Reuters notează că această combinație nu indică o criză care ar urma să izbucnească imediat, dar face ca problema sustenabilității datoriei să fie analizată într-un context diferit față de perioada dobânzilor foarte scăzute.

Economia nu mai ține pasul cu ritmul împrumuturilor

Timp de decenii, dinamica datoriei americane a fost ajutată de ritmul de creștere al economiei. Din perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial și până spre sfârșitul anilor 2010, economia SUA a crescut, în general, mai repede decât datoria federală, ceea ce a permis menținerea împrumuturilor într-un raport mai ușor de gestionat față de dimensiunea economiei.

Relația a început să se schimbe după criza financiară din 2007-2009, când guvernul american a intervenit cu programe masive de cheltuieli pentru susținerea economiei, iar ulterior în timpul pandemiei de COVID-19, când administrația a direcționat sume fără precedent către gospodării și companii. Reducerile ample de taxe promovate de Donald Trump și adoptate de Congres în timpul mandatelor sale au contribuit, la rândul lor, la majorarea deficitelor și a datoriei.

Deficitul bugetar a rămas ulterior la niveluri care, în mod obișnuit, sunt asociate cu perioade de recesiune. În timpul unei crize economice, guvernele încasează mai puține taxe și cheltuiesc mai mult pentru ajutoare sociale și programe de susținere a economiei, ceea ce duce automat la creșterea deficitului. În cazul Statelor Unite, însă, deficitul s-a menținut aproape de aceste niveluri chiar și în perioade de creștere economică. Analiștii indică printre cauze reducerile de taxe, creșterea cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației și efectele unor modificări recente ale politicii comerciale.

Deficitul anual, care se apropie de 6% din PIB, este considerat de economiști un indicator mai relevant pentru evoluția viitoare a datoriei decât pragul de 40.000 de miliarde de dolari atins recent de datoria federală. Un deficit de aproximativ 3% din PIB este considerat, în general, un nivel care poate fi gestionat mai ușor.

Ce se află, de fapt, în spatele datoriei de 40.000 de miliarde de dolari

Pragul de 40.000 de miliarde de dolari a atras atenția la nivel mondial, însă suma include două categorii diferite de datorie. Aproximativ 8.000 de miliarde de dolari reprezintă obligații pe care guvernul american le are față de propriile fonduri și instituții, inclusiv fonduri asociate programului Social Security. Restul, aproximativ 32.000 de miliarde de dolari, reprezintă datorii deținute de creditori publici, printre care se află investitori americani și străini, guverne străine și Rezerva Federală. Această din urmă categorie este cea care ajunge la aproximativ 100% din PIB-ul Statelor Unite.

Un raport al datoriei la PIB de 100% nu stabilește singur dacă o țară are o problemă fiscală. Japonia, de exemplu, funcționează de ani de zile cu un raport mult mai mare. Statele Unite beneficiază, în plus, de poziția dolarului ca principală monedă de rezervă a lumii, ceea ce le oferă acces la o bază foarte largă de cumpărători pentru titlurile de stat.

Obligațiunile Trezoreriei SUA continuă să fie căutate de investitori și reprezintă în continuare un reper pentru piețele financiare globale. Nu există însă un nivel al datoriei care să marcheze automat momentul în care investitorii își pierd încrederea în finanțele americane. Mai importantă este evoluția simultană a datoriei, deficitului, costurilor cu dobânzile și economiei.

Dobânzile au ajuns să conteze aproape la fel de mult ca datoria

Un indicator urmărit tot mai atent este costul dobânzilor raportat la dimensiunea economiei. Datoria reprezintă un stoc, în timp ce dobânzile arată cât din veniturile generate într-un an trebuie direcționat către plata acesteia. În SUA, ponderea dobânzilor în PIB s-a dublat și a ajuns la aproximativ 3%, pe fondul combinației dintre datoria acumulată, deficitele ridicate și nivelurile mai mari ale dobânzilor. Analiştii compară această situație cu cea a unei gospodării care urmărește nu doar valoarea creditului ipotecar, ci și partea din venitul său lunar care trebuie alocată pentru plata dobânzii.

În perioada în care dobânzile globale au fost foarte scăzute, Statele Unite s-au putut împrumuta la costuri aflate sub ritmul de creștere al economiei.

Economistul Olivier Blanchard, fost economist-șef al Fondului Monetar Internațional (FMI), a susținut că o datorie poate fi menținută mai ușor atunci când guvernul se împrumută la o rată a dobânzii mai mică decât ritmul de creștere economică. Această relație a fost una dintre explicațiile pentru care niveluri mari de îndatorare au putut fi susținute în perioada pandemiei, când dobânzile erau extrem de reduse. Ratele globale sunt însă acum mai ridicate, iar costul cu care SUA se împrumută nu mai este situat confortabil sub ritmul de creștere economică.

Trump și Bessent mizează pe creștere economică

Președintele Donald Trump și secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, susțin că o creștere economică mai rapidă poate contribui la reducerea poverii datoriei. Dacă PIB-ul crește mai repede, raportul dintre datoria publică și dimensiunea economiei poate scădea chiar și în condițiile în care valoarea nominală a datoriei continuă să crească. Pentru ca acest mecanism să funcționeze însă, este necesară o creștere economică reală, ajustată pentru inflație, susținută de o capacitate mai mare de producție, nu doar o creștere a prețurilor.

Estimările actuale privind ritmul de creștere economică reală pe care SUA îl pot obține fără o accelerare suplimentară a inflației sunt în jurul valorii de 2% sau ușor sub acest nivel, potrivit analiștilor. Chiar și în scenariul în care administrația ar reuși să reducă deficitul anual până la aproximativ 3% din PIB, ritmul actual de creștere ar fi prea redus pentru a diminua rapid raportul datorie-PIB. O eventuală recesiune ar adăuga o nouă presiune asupra finanțelor publice, deoarece veniturile fiscale ar scădea, iar guvernul ar avea nevoie din nou de împrumuturi pentru a susține economia.

Inteligența artificială poate schimba calculele, dar cere capital

Una dintre posibilitățile luate în calcul de economiști este ca investițiile în inteligență artificială să ducă la o creștere semnificativă a productivității și, implicit, a ritmului de creștere economică. Dacă firmele vor putea produce mai mult cu aceleași resurse, capacitatea economiei americane ar putea crește, iar veniturile fiscale ar putea fi mai mari. Nu există însă încă o estimare clară privind momentul în care aceste efecte vor deveni suficient de mari pentru a modifica semnificativ ritmul de creștere al economiei, spun analiștii.

Investițiile în AI au deja un efect vizibil pe piața creditului. Cele mai mari companii tehnologice investesc masiv în centre de date, procesoare și infrastructură energetică, iar aceste proiecte necesită finanțare. Companiile supranumite „hyperscalers” ajung astfel să concureze cu guvernul american pentru capitalul disponibil la nivel mondial. Într-o perioadă în care mai multe guverne au deficite ridicate și companiile investesc masiv în AI, cererea pentru capital crește în paralel. Reuters include acest fenomen printre factorii care contribuie la menținerea dobânzilor la niveluri mai ridicate.

Există și o incertitudine legată de efectele fiscale ale inteligenței artificiale. O creștere puternică a productivității ar putea majora profiturile companiilor și valoarea investițiilor, însă automatizarea anumitor activități ar putea afecta locurile de muncă și veniturile din impozitarea muncii. În același timp, reducerile de taxe adoptate în timpul administrației Trump au redus presiunea fiscală asupra anumitor categorii de venituri și profituri.

O lume în care guvernele și companiile se bat pentru bani

Contextul global s-a modificat și el. În anii în care dobânzile au fost foarte mici, piețele au beneficiat de o cantitate mare de capital disponibil pentru împrumuturi și investiții. În prezent, mai multe state se confruntă cu datorii ridicate și cu nevoi suplimentare de finanțare, în timp ce cheltuielile pentru apărare, infrastructură, energie și programe sociale au crescut în numeroase economii.

Statele Unite concurează pentru acest capital nu doar cu alte guverne, ci și cu sectorul privat. Investițiile în inteligență artificială reprezintă unul dintre cele mai vizibile exemple, dar cererea este alimentată și de alte proiecte de infrastructură și de tranziția energetică. Într-un asemenea mediu, randamentul cerut de investitori pentru obligațiunile americane poate rămâne mai ridicat decât în perioada în care economiile globale erau abundente și ratele de dobândă se aflau la minime istorice.

Pentru Trezoreria SUA, nivelul randamentelor contează direct. Guvernul trebuie să refinanțeze obligațiunile care ajung la scadență și să emită noi titluri pentru a acoperi deficitul. O parte tot mai mare a acestor titluri este emisă într-un mediu cu dobânzi mai ridicate, ceea ce se reflectă treptat în costul total al datoriei. Creșterea ponderii dobânzilor până la aproximativ 3% din PIB reflectă tocmai efectul combinat al datoriei mai mari și al costurilor mai ridicate de finanțare.

Trezoreria încearcă să influențeze piața obligațiunilor

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a arătat în ultimele zile o deschidere mai mare față de intervențiile active pe piața obligațiunilor pe termen lung. Trezoreria a anunțat extinderea programului de răscumpărare a unor titluri de stat, operațiuni prin care guvernul cumpără anumite obligațiuni deja emise. Măsura urmărește îmbunătățirea funcționării și lichidității pieței, în timp ce Trezoreria continuă să emită noi datorii pentru finanțarea deficitului.

Programul de răscumpărări nu schimbă însă valoarea deficitului bugetar și nici necesarul anual de finanțare al guvernului. Trezoreria trebuie în continuare să organizeze licitații pentru noi obligațiuni, iar investitorii vor continua să stabilească randamentele la care sunt dispuși să cumpere aceste titluri. Evoluția randamentelor pe termen lung rămâne astfel legată de politica fiscală, de inflație, de deciziile Rezervei Federale și de cererea globală pentru active americane.