Analiză Capcana retragerii trupelor ruse din Transnistria: ce ascund presiunile UE și temerile Chișinăului

Subiectul trupelor ruse staționate ilegal în Transnistria a revenit în prim-planul diplomației europene, fiind catalogat drept o condiție esențială pentru securitatea continentală. În timp ce Bruxelles-ul cere includerea acestui dosar în viitoarele tratative de pace, profesorul universitar Radu Carp explică riscurile unei negocieri „la pachet” și de ce Republica Moldova nu își dorește o reintegrare rapidă a teritoriului din stânga Nistrului.

Șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, a transmis, la începutul săptămânii, în urma reuniunii miniștrilor apărării din Uniunea Europeană desfășurată la Bruxelles, un mesaj legat de arhitectura de securitate post-război. Oficialul european a subliniat că orice negociere serioasă trebuie să abordeze prezența militară a Moscovei dincolo de granițele Ucrainei, inclusiv în Republica Moldova.

„Republica Moldova este unul dintre exemplele celor 19 țări pe care Rusia le-a atacat anterior, iar trupele ruse sunt încă prezente acolo. Dacă negociatorii doresc ca războiul să se oprească și să nu se extindă pe alte teritorii, trebuie să ne asigurăm că Rusia nu va mai invada vreodată și își va retrage trupele din regiunile Europei unde mai sunt prezente”, a declarat Kaja Kallas.

Răspunzând la o întrebare privind retragerea trupelor din regiunea transnistreană, ea a precizat că un acord de pace durabil implică angajamente clare din partea Kremlinului, fiind important de văzut „ce anume concesionează Rusia și cum contribuie la o pace de durată nu doar în Ucraina, ci și în alte țări din regiune”.

Capcana negocierilor „la pachet”

În acest context diplomatic tensionat, profesorul Radu Carp validează legătura dintre cele două dosare, dar avertizează asupra capcanelor tactice.

„Într-adevăr, aici este un aspect care a fost multă vreme ignorat. Am spus de mai multe ori că rezolvarea războiului din Ucraina nu se poate face decât printr-o soluție mai amplă regională, pentru că Transnistria este parte a agresiunii Federației Ruse în spațiul ex-sovietic, la fel ca și alte regiuni, dar este mai importantă pentru procesul de pace din Ucraina, pentru că se învecinează chiar cu Ucraina”, afirmă profesorul Carp.

Dilema principală apare în momentul stabilirii ordinii de zi a eventualelor tratative. Radu Carp atrage atenția că Rusia are o agendă proprie, mult mai vastă decât simpla situație de pe Nistru, și ar putea folosi condițiile puse de UE în avantajul său.

„Nu trebuie să cădem în capcana Rusiei, care afirmă că este dispusă să discute despre sfârșitul războiului din Ucraina cu condiția să discute toate problemele de securitate de pe continentul european”, explică analistul.

Profesorul detaliază că abordarea corectă implică pași mici și siguri, nu o negociere globală care să pună în discuție prezența aliată în regiune.

„Problema Transnistriei trebuie discutată foarte serios în negocieri, dar nu în formula propusă de Rusia, care implică retragerea tuturor trupelor NATO din estul Europei. Aceasta este agenda pe care Federația Rusă ar dori să o impună”, punctează Carp.

Soluția propusă de expert vizează o secvențiere clară a acțiunilor: „Cred că întâi ar trebui să existe o încetare a focului în Ucraina, un armistițiu, urmat de discuții de pace care să privească și viitorul regiunii”.

Dezinteresul Moscovei

Profesorul subliniază schimbarea atitudinii Moscovei față de Tiraspol. Spre deosebire de enclava Kaliningrad, puternic militarizată și susținută logistic, Transnistria pare să fi pierdut prioritatea pe agenda Kremlinului, atâta timp cât linia frontului nu ajunge la Odesa.

„Kaliningrad poate fi aprovizionat și este aprovizionat de Federația Rusă, care a lăsat acolo un arsenal impresionant. În Transnistria, însă, Rusia pare dezinteresată în momentul de față. Nu mai alimentează cu gaz, nu mai plătește pensii și menține contingentul doar formal”, observă profesorul Carp.

Modelul Cipru de reintegrare

În lipsa sprijinului financiar rusesc, balanța economică s-a înclinat decisiv în favoarea Chișinăului. Strategia Republicii Moldova nu mai vizează o soluție politică imediată sau o preluare de suveranitate forțată, ci o abordare pragmatică, bazată pe nivelul de trai.

„Republica Moldova nu și-a propus să asimileze tot Transnistria. Ceea ce speră este să creeze un nivel de trai mult mai ridicat în partea pe care o controlează. În urmă cu câțiva ani, nu era atractivă pentru Transnistria, iar diplomații ruși aminteau mereu că pensiile din Transnistria erau duble față de cele din Chișinău. Acum situația s-a inversat”, explică Radu Carp.

Rezultatul acestei strategii este vizibil în fluxul de forță de muncă.

„Vedem din ce în ce mai mulți locuitori din Transnistria care fac naveta pentru un loc de muncă în această zonă. (...) Astăzi există zeci de mii de transnistreni care fac naveta, pentru că salariile din Transnistria au început să rămână în urmă”, subliniază expertul.

Această tactică amintește de situația din Marea Mediterana, unde Cipru a reușit să adere la Uniunea Europeană, fără să mai emită de facto pretenții asupra teritoriul din nordul insulei, unde se află așa-numita Republică Turcă a Ciprului de Nord, recunoscută doar de Turcia.

„La fel ca în Cipru, este mai bine să se păstreze status quo-ul și să se creeze condiții economice pentru ca locuitorii zonei să fie atrași de partea administrată de Chișinău”, conchide profesorul.

Provocarea instituțională

Chiar și în ipoteza fericită a retragerii trupelor ruse, cerută imperativ de Kaja Kallas, reintegrarea administrativă rămâne un obstacol major. Transnistria a evoluat de la o simplă regiune separatistă la o entitate cu structuri statale paralele, consolidate timp de trei decenii.

„Transnistria nu mai este de mult o regiune separatistă, ci un pseudostat cu instituții proprii, parlament, guvern, autorități locale alese, dar nerecunoscut oficial. Este foarte greu să faci un plan de reintegrare a unei regiuni astfel organizate”, avertizează Radu Carp.

Din acest motiv, menținerea actualului echilibru, deși imperfect, pare să fie opțiunea preferată de toate părțile implicate, cel puțin pe termen scurt.

„Chiar dacă Federația Rusă și-ar retrage trupele, Transnistria și-ar menține o oarecare statalitate”, spune analistul, menționând că ultimul incident major a avut loc în 2012.

Concluzia expertului este că drumul european al Republicii Moldova reprezintă cel mai puternic instrument de negociere. Pe măsură ce țara avansează spre UE, forța de atracție economică va deveni irezistibilă pentru locuitorii din stânga Nistrului.