Miracolul de pe front din Ajun de Crăciun. Cum au refuzat soldații simpli să-i mai asculte pe politicieni și au făcut propriul armistițiu

Primul Război Mondial a însemnat un adevărat dezastru și a provocat zeci de milioane de morți, dar au existat momente care au rămas în istorie și prin altceva decât violență și sânge vărsat. Așa au stat lucrurile și în cazul celebrului armistrițiu de Crăciun.

Unul dintre cele mai negre momente din istorie, Primul Război Mondial, a provocat zeci de milioane de morți, fără a-i mai pune la socoteală pe cei care au rămas infirmi sau și-au pierdut familiile.

Chiar dacă istoricii nu s-au pus în totalitate de acord, estimările arată că ar fi murit aproximativ 20 de milioane de oameni, dintre care peste 9 milioane au fost militari, iar restul civili. Cei din urmă au fost victime colaterale fiind uciși fie de gloanețe și obuzele rătăcite, fie de bolile și de fometea provocată. Și totuși, lecția nu a fost învățată, dovada că a urmat un război și mai cumplit, Al Doilea Război Mondial, care a provocat între 70 și 85 de milioane de morți. Ca și cum nu ar fi suficient, azi se vorbește încă și cu multă detașare despre un posibil al treilea război mondial, dorit aparent cel puțin, de politicieni și analiști militari din toate taberele.

Cum a învins umanitatea de Crăciun

Printre atâtea atrocități și atâtea legende, dar și povești adevărate au rămas și unele care arată că până și în cele mai negre momente ale istoriei a existat o fărâmă de umanitate și de rațiune, care a învins fie și pentru câteva ore sau chiar zile setea de sânge a unor generali și ambițiile unor politicieni dispuși să treacă peste cadavre.

Un astfel de moment, mult timp uitat, a fost readus în memoria oamenilor și are legătură cu Sărbătoarea de Crăciun. Pe lângă miracolul Nașterii Domnului, sărbătorit de toți soldații, un alt miracol a avut loc pe frontul de Vest, în timpul Primului Război Mondial, acum exact 111 ani. Este vorba despre Armistițiul de Crăciun, moment magic în care soldații din cele două tabere au decis, peste capul politicienilor și a generalilor, că sărbătoarea trebuie respectată chiar și pe timp de război.

Povestea a fost relatată în filmul Joyeux Noël (Crăciun fericit): militarii britanici și francezi, alături de aliații lor, au decis că nu vor mai trage asupra dușmanilor ascunși în tranșeele aflate nu departe, germanii și aliații acestora. Filmul prezintă povestea armistițiului de Crăciun din decembrie 1914, dar prezentat prin ochii soldaților francezi, scoțieni și germani. Drama a fost scrisă și regizată de Christian Carion și a devenit un succes.

Presa vremii a evitat să relateze evenimentul

Interesant este că evenimentele au fost mușamalizate de presa vremii, tocmai pentru a nu fi încurajate astfel de manifestări și pentru ca nu cumva oamenii să se revolte împotriva politicienilor care îi trimiteau la moarte în „abatorul” de pe front.

Momentul a fost epic, cu militari din taberele inamice ieșind neînarmați din tranșee. Cei care cu câteva ore în urmă se fixau și se ținteau din tranșee stăteau acum de vorbă unii cu alții, fără niciun fel de incidente, ba chiar mâncau împreună și își dăruiau țigări și mici atenții.

Se pare că tonul l-ar fi dat soldații germani și cei britanici, în Flandra, dar informațiile sunt aici relativ puține. Ultimul supraviețuitor al armistițiului, sergentul Alfred Anderson a murit în anul 2005, la vârsta de 109 ani, dar a lăsat în urmă scrisorile și jurnalele sale în care dezvăluie o față neștiută a războiului.

Jurnalul cu mărturiile soldaților spune întreaga poveste

În același timp, o parte din amintiri îi sunt datorate lui Albert Moren, care a rememorat o scenă din Ajunul Crăciunului chiar lângă satul francez La Chapelle d’Armentières. The New York Times a redat cele întâmplate. Potrivit sursei citate, în seara de Ajun, în jurul orelor 19:00-20:00, soldații germani au început să cânte cântece de Crăciun care s-au auzit până în tranșeele britanicilor.

Nu este foarte clar cine a dat tonul, dar se pare că primul cântec fredonat din tranșeele germanea fost „Stille Nacht”. Primele momente au fost fără îndoială pline de tensiune, iar neîncrederea sădită în sufletele soldaților din cele două tabere i-a îndemnat la multă prudență. Cu toate acestea, miracolul a fost posibil. Căpitanul german Josef Sewwald a povestit din perspectiva germanilor primele momente. El a fost printre primii, dacă nu cumva primul care a dus ideea unui armistițiu mai departe, fără să țină cont de ceea ce gândeau politicienii și șefii armatei germane. Sewwad și-a luat inima în dinți și i-a anunțat pe britanicii care erau în tranșee, nu departe, că ar dori un armistițiu. Iar oferta sa de pace a dat rezultate.

„Am strigat la dușmanii noștri că nu vrem să tragem și că am vrea să facem un armistițiu de Crăciun. Am spus că voi veni din partea mea și vom putea vorbi unii cu alții. La început a fost un moment de tăcere, apoi am mai strigat încă o dată, i-am invitat, iar britanicii au strigat să nu tragem. Apoi, un bărbat a ieșit din tranșee, am făcut și eu același lucru și ne-am dat mâna cu prudență”, a povestit căpitanul german Josef Sewwald. 

Dușmanii de ieri și-au dat mâna de Crăciun

„Am dat mâna, ne-am urat Crăciun Fericit și am început să avem conversații de parcă ne știam de ani de zile. Ce priveliște, eram grupuri de germani și britanici întinși pe tot frontul. Din întuneric auzeam râsete și vedeam lumini. Un neamț i-a aprins țigara unui scoțian și invers, schimband suveniruri”, și-a amintit caporalul John Ferguson.

Și The Washington Post a relatat o poveste asemănătoare. În lipsa numelui primei persoane, cel mai probabil un german, care a propus fraternizarea sau a locului unde a avut loc aceasta - probabil undeva în Flandra, Armistițiul de Crăciun a căpătat aura unui miracol, au scris americanii.

Aproape peste tot unde a fost respectat armistițiul, acesta a început de fapt în Ajunul Crăciunului, punctul culminant al sezonului pentru germani. În multe locuri, a durat până la Boxing Day, ziua de după Crăciunul sărbătorit de englezi. În câteva părți ale liniei frontului, ostilitățile nu au reluat decât după Anul Nou, o altă sărbătoare cu o semnificație specială.

Politicienii au avut grijă ca momentul să nu se mai repete

La presiunea politicienilor din ambele tabere, ostilitățile au fost reluate însă, iar în următorii ani, până la sfârșitul Primului Război Mondial, în noiembrie 1918, s-a ajuns la milioane de morți. Potrivit The Washington Post, au pierit un milion de soldați din Imperiul Britanic, două milioane de germani, 1,7 milioane de francezi, 1,5 milioane de soldați din Imperiul Habsburgic, 1,7 milioane de ruși, 460.000 de italieni, sute de mii de turci și 50.000 de americani. Consecințele politice și teritoriale au fost numeroase și complicate, dar nu doar că nu au adus o pace durabilă, ci au pus bazele altui război, și mai mare și cu și mai multe victime, care a avut loc o generație mai târziu.

În acest context, armistițiul de Crăciun din 1914 iese în evidență cu o emoție deosebită. Deși existaseră armistiții pentru sărbătorile religioase și laice încă din epoca clasică, evenimentele care au avut loc acum 90 de ani, săptămâna aceasta, au fost un strigăt spontan, necondus, pentru sănătate mintală, înainte de apariția războiului industrializat.