Războiul lui Donald Trump contra Iranului dinamitează relația dintre MAGA și extrema dreaptă europeană. Internaționala populistă, în cădere liberă - ANALIZĂ

Cu doar câteva luni în urmă, susținătorii lui Donald Trump încă visau la transformarea Europei după modelul MAGA și la ideea internaționalei populiste a lui Steve Bannon, fostul consilier al președintelui american.

Donald Trump cu șapca MAGA FOTO: Profimedia

În cazul lui Tino Chrupalla, copreședintele partidului populist de dreapta în ascensiune din Germania, Alternativa pentru Germania (AfD), lumea se aștepta să-și declare sprijinul fervent pentru tot ceea ce face președintele american Donald Trump. La urma urmei, AfD împărtășește disprețul MAGA față de imigranți, „trezire” și Uniunea Europeană.

Dar apoi a venit războiul din Iran. Într-un interviu televizat recent, Chrupalla i-a acuzat pe americani de comiterea de „crime de război”, citând în special presupuse atacuri asupra unei școli de fete și a infrastructurii civile. Comentariile liderului AfD nu au fost o surpriză totală, având în vedere criticile sale anterioare la adresa amenințărilor lui Trump de a anexa Groenlanda, când a acuzat Casa Albă de „metode de Vestul Sălbatic”, scrie Foreign Policy.

„Donald Trump a început ca un președinte al păcii”, a spus Chrupalla la începutul lunii martie. „Va ajunge ca un președinte al războiului.”

Trump își sabotează strategia MAGA pentru Europa

AfD nu este un partid oarecare. Se poate spune că a fost în fruntea eforturilor lumii lui Trump de a câștiga un punct de sprijin ideologic în cea mai mare democrație a Europei. În februarie 2025, vicepreședintele american J.D. Vance a ținut să se întâlnească cu Alice Weidel, celălalt copreședinte al partidului, în urma discursului său critic la adresa Europei la Conferința de Securitate de la München. Acest sprijin public acordat AfD de către adjunctul Washingtonului l-a scandalizat pe cancelarul german Friedrich Merz și pe alți politicieni germani de rang înalt, care consideră AfD și ideologia sa anti-imigrație și pro-rusă ca fiind inacceptabile.

Elon Musk i-a oferit lui Weidel o expunere generoasă pe platforma sa de socializare X și chiar a participat la un miting AfD prin videoconferință, numind partidul „cea mai bună speranță pentru Germania”.

Cât de ciudat pare totul acum. În urmă cu doar câteva luni, era încă posibil să crezi în visul unei Europe refăcute după imaginea MAGA - pe linia ideii lui Steve Bannon despre o internațională populistă (numită „Mișcarea”) care ar uni toți insurgenții de extremă dreapta ai continentului sub tutela SUA.

Cu toate acestea, Bannon nu a luat în considerare variabila care avea cel mai mare potențial de a zădărnici întreaga întreprindere: Trump însuși. Atacurile agresive ale președintelui asupra suveranității daneze asupra Groenlandei, raidul militar pentru a-l detrona pe președintele venezuelean Nicolás Maduro și lansarea unui alt război masiv al SUA în Orientul Mijlociu nu le-au dat potențialilor săi aliați din Europa altă opțiune decât să muște mânuța portocalie care îi hrănește.

Într-un discurs din ianuarie, Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreaptă Adunarea Națională din Franța, a criticat vehement amenințările lui Trump la adresa Groenlandei și atacul asupra Venezuelei, criticând Statele Unite pentru „o revenire la ambițiile imperiale” și o lume în care „legea celui mai puternic are prioritate față de respectarea regulilor internaționale”. Prim-ministrul italian Giorgia Meloni, o altă populistă europeană aclamată de MAGA ca un potențial partener, a numit atacul SUA asupra școlii de fete din Iran un „masacru” și a denunțat campania israeliano-americană ca fiind „în afara domeniului de aplicare al dreptului internațional”.

Alții consideră că această campanie împotriva Iranului i-a pus în dificultate. Lăudând inițial războiul, liderul britanic de extremă dreaptă și susținător veteran al lui Trump, Nigel Farage, a declarat ulterior că este mai bine pentru Marea Britanie să stea departe de el. Prim-ministrul ungar Viktor Orban, un client MAGA deosebit de privilegiat, a încercat să evite criticarea directă a lui Trump fără a accepta războiul. Liderul partidului Liga din Italia, Matteo Salvini - care l-a lăudat cândva pe Trump pentru ruperea intervenționismului - a fost acum forțat să se retragă umilitor. „Întotdeauna preferăm calea diplomatică”, a declarat un oficial al Ligii.

Toți acești politicieni înțeleg evident ceva ce i-a scăpat lui Trump: în Europa, susținerea războaielor SUA este o modalitate excelentă de a fi demis din funcție.

Populiștii de astăzi s-au bucurat de atenția MAGA atâta timp cât au putut indica presupusul antiimperialism al președintelui. Dar comportamentul său agresiv împotriva Danemarcei, retorica sa sângeroasă și îmbrățișarea entuziastă a forței militare se dovedesc a fi prea mult chiar și pentru cei mai înrăiți susținători ai lui Trump. Denunțarea Bruxelles-ului pentru presupusele încălcări ale suveranității naționale este o valoare fundamentală pentru majoritatea europopuliștilor. Acest lucru nu lasă prea mult loc pentru raționalizarea unei acaparări arbitrare a Groenlandei de către SUA.

Situația extremei drepte europene seamănă ironic cu situația dificilă a extremei stângi din timpul Războiului Rece

Regimul sovietic și-a pus mari speranțe în partidele marxist-leniniste din Europa. Imediat după al Doilea Război Mondial, ideologia de tip sovietic s-a bucurat de o popularitate largă în întreaga Europă. Partidul Comunist Francez a câștigat aproximativ 25% din voturi la alegerile din 1945 și s-a alăturat unei coaliții guvernamentale în anul următor. Partidul Comunist Italian, care a câștigat până la o treime din voturi la alegerile postbelice, a rămas cel mai mare partid de pe continent timp de ani de zile. Autoritarismul și proasta gestionare economică a Moscovei i-au subminat constant atractivitatea. Dar nimic nu i-a erodat sprijinul atât de dramatic ca reprimarea militară a revoltelor populare din Germania de Est, Polonia, Ungaria și Cehoslovacia.

Acum, aventurile militare ale unui președinte american care a promis cândva că va pune capăt „războaielor pentru totdeauna” au un efect similar. Dreapta populistă din Europa și-a dat seama că își poate continua agendele anti-imigrație și anti-Bruxelles fără a se închina omului din Biroul Oval.

În realitate, relațiile dintre mulțimea MAGA și omologii lor europeni nu au fost niciodată atât de liniștite pe cât ambele părți ar vrea să pretindă. Francezii în special - Marine Le Pen și succesorul ei, Bardella - nu au reușit niciodată să-și ascundă disprețul față de vulgaritatea anturajului lui Trump. Anul trecut, Bardella a anulat un discurs planificat la o adunare conservatoare din Statele Unite, după ce l-a acuzat pe Bannon că a făcut un salut nazist la o prezentare.

Alegătorii francezi, în special, nu ar accepta niciodată un candidat aliniat direct cu americanii. Sondajele recente arată că profunda impopularitate a președintelui SUA în rândul europenilor se extinde și la extrema dreaptă. De aceea, o alianță MAGA a fost probabil întotdeauna sortită eșecului, chiar dacă Trump nu ar fi devenit militarist.

Totuși, nimic din toate acestea, desigur, nu a împiedicat extrema dreaptă europeană să caute aprobarea lui Trump în trecut. AfD, în special, s-a bazat pe interferența Washingtonului pentru a împiedica interzicerea sa în Germania. Ruptura ar putea avea efecte de durată - sau s-ar putea să nu aibă. Având în vedere oportunismul de care au dat dovadă populiștii de dreapta de-a lungul anilor, o apropiere de MAGA nu poate fi exclusă.

Bannon, însă, întruchipează o altă provocare persistentă pentru eforturile lui Trump de a câștiga sprijin în rândul extremei drepte europene: MAGA nu are cu adevărat mesageri care ar putea atrage publicul de cealaltă parte a iazului. Chiar și atunci când comuniștii erau în declin în ceea ce privește atractivitatea ideologică, puteau totuși apela la vedete, precum Paul Robeson și Che Guevara. MAGA se laudă - ei bine, cu cine, mai exact? Vance sau Richard Grenell? Primul va fi mult timp amintit nefavorabil de europeni pentru discursul său condescendent de la München anul trecut, precum și pentru o vizită grotescă în Groenlanda.

Cel de-al doilea, care a fost un ambasador american notoriu în Germania în timpul primului mandat al lui Trump, a lăsat o moștenire de resentimente care probabil va dura ani pentru a fi ștearsă.

Această problemă de relații publice nu a fost ajutată de publicarea celei mai recente tranșe de documente din dosarele Epstein luna trecută. Mai multe mesaje l-au arătat pe Bannon lăudându-se față de Jeffrey Epstein în 2018 și 2019 cu eforturile sale de a sprijini extrema dreaptă - inclusiv afirmații că era „concentrat pe strângerea de bani pentru LePen și Salvini, astfel încât aceștia să poată candida la alegeri complete”.

Este evident că niciun lider populist modern din Europa nu va dori să fie văzut într-o companie atât de murdară.