Numărătoarea inversă

În câteva zile, alegătorii vor merge la urne şi vor da verdictul. E clar că Partidul AK va câştiga al treilea mandat la putere. Rămâne numai de văzut ce procent va câştiga în Parlament.

Miza va fi mare în perioada următoare şi nu putem decât spera că liderii politici vor lăsa repede în urmă retorica dură şi vor adopta o atitudine mai constructivă. Societatea civilă ca întreg trebuie să se implice în redactarea viitoarei Constituţii a Turciei. Economia creşte, dar dependenţa ei de fondurile străine o face vulnerabilă la şocurile externe. Politica externă a Turciei a mărit influenţa ţării, dar conflictul prelungit din Libia şi influxul de refugiaţi din Siria vecină vor fi provocări serioase pentru Ankara. Cea mai fierbinte problemă, ca întotdeauna, va fi cea kurdă, inflamată şi mai mult de poziţiile dure din campania electorală.

Premierul Erdogan va avea cea mai mare responsabilitate ca lider al viitorului guvern. Politician talentat, premierul îşi face sarcinile adesea mult mai dificile decât ar trebui, dezlănţuindu-se împotriva criticilor săi. El a fost clar deranjat de informaţiile din presa internă şi externă care-i criticau stilul abrupt, dar, dacă nu s-ar fi enervat aşa de repede, ar fi văzut că cea mai mare parte a articolelor conţineau multe laude pentru ceea ce a relizat Turcia sub conducerea sa.

Câteva indicii privind guvernul postelectoral deja se întrevăd. Partidul AK semnalează o concentrare reînnoită pe aderarea la UE a Turciei. Un sondaj Pew a arătat că, în ciuda frustrărilor şi a dubiilor, mai mult de jumătate dintre turci (52%) văd UE cu ochi buni. Procentul creşte semnificativ printre tineri (61%) şi printre kurzi (76%). Paşii către UE ar putea contribui şi la rezolvarea celei mai presante probleme interne a Turciei.

Într-o democraţie, niciun partid nu ia totul. Ar putea controla o majoritate de locuri şi ar putea fi în poziţia de a dicta politica, dar trebuie să permită şi altor voci să se exprime şi să găsească soluţii acceptabile pentru un segment cât mai mare al populaţiei. Peisajul politic şi social al Turciei s-a schimbat considerabil din 2001 şi se va îmbunătăţi în continuare, mai ales dacă guvernul reuşeşte să colaboreze cu alte partide politice în problemele cruciale.