Interviu Pericolul care pândește democrațiile europene. Matthew Kaminski, fost redactor-șef „Politico“: „Oamenii sunt nemulțumiți că elitele i-au dezamăgit“

De la căderea Zidului Berlinului până la ascensiunea populismului și a extremei drepte, democrația europeană a trecut prin transformări profunde. Instituțiile, libertatea presei și încrederea alegătorilor sunt astăzi din nou puse la încercare.

Europa și-a recâștigat democrația după ce Zidul Berlinului a căzut în 1989. Foto: Wikipedia

Matthew Kaminski este jurnalist și manager media american de origine poloneză, cofondator și primul redactor-șef al „Politico“ filiala din Europa. A condus timp de zece ani redacția „Politico“ din SUA, iar în prezent este Editorial Chair al Middle East Broadcasting Networks și editor al publicației „The Arsenal“. Are peste 30 de ani de experiență în jurnalism internațional, lucrând anterior pentru „The Wall Street Journal“, „Financial Times“ și „The Economist“. În prima parte a carierei, Kaminski s-a ocupat de subiecte din fosta URSS și apoi și-a mutat atenția pe conflictul din spațiul ucrainean, cu unul dintre acestea ajungând finalist Pulitzer.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, Matthew Kaminski a vorbit despre transformările democrației europene după căderea comunismului, ascensiunea extremei drepte și provocările cu care se confruntă societățile democratice. Jurnalistul analizează rolul rețelelor sociale, criza de încredere în presă și felul în care jurnalismul trebuie să se adapteze noilor obiceiuri de consum al informației, fără să renunțe la misiunea sa esențială: aflarea și transmiterea adevărului.

„Weekend Adevărul“: De zeci de ani vorbiți despre politică, despre jurnalismul politic. Cum s-a schimbat democrația de la căderea Uniunii Sovietice?

Matthew Kaminski: Pentru mine, povestea Europei este una remarcabilă. În 1989 eram foarte tânăr, la primul meu loc de muncă în jurnalism, eram în Varșovia ca intern pentru „New York Times“. Trebuia să fie o vară foarte plictisitoare, pentru că toată lumea pleca în vacanță. Și, dintr-odată, s-a dovedit a fi vara în care Zidul Berlinului s-a prăbușit. Dacă privești lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, a fost o transformare remarcabilă, mai ales în această parte a lumii. Singurul lucru în privința căruia poți spune că Europa a fost un lider este libertatea politică, protejarea ei – nu perfect, dar a fost liderul în ceea ce privește democrația în era după Războiul Rece. Dacă te uiți la clasamentele Freedom House (n.r. – institut de cercetare al cărui principal obiectiv este promovarea democrației în lume) privind țările care sunt libere, parțial libere sau nu sunt libere, Europa este elevul-model. Se descurcă mai bine decât SUA, care au cunoscut un regres în ceea ce privește multe dintre lucrurile de care este preocupată această organizație: sunt instituțiile puternice, este protejată libertatea presei? Așa că, în linii mari, în Europa, lucrurile au fost foarte pozitive.

Au existat totuși și excepții când democrația nu a fost respectată sau când oamenii i-au testat limitele...

Da, așa este. În Ungaria, cred că lucrurile s-au înrăutățit foarte mult sub Viktor Orbán. Au existat atât corupția propriu-zisă, cât și o corupție mai degrabă morală a vieții politice și economice din Ungaria, unde practic nu mai aveai presă liberă. Dar Ungaria a fost excepția, iar acum s-a văzut schimbarea. Așa că eu cred că lucrul în privința căruia europenii ar trebui să fie foarte optimiști și mândri este democrația. Există multe alte probleme, în primul rând economice, care sunt extrem de îngrijorătoare, precum și probleme de securitate, dar în ceea ce privește democrația, lucrurile stau foarte bine.

Europa liderilor de mâine

Cum explicați ascensiunea extremei drepte?

Cred că este un fenomen care se manifestă în întreaga lume democratică. Îl vezi în America, l-am văzut chiar și în alte părți ale lumii, ca în Australia. Cred că este o expresie legitimă a preocupărilor existente în corpul politic și nu cred că ar trebui să arătăm cu degetul și să o condamnăm din start. Oamenii din democrații au dreptul să ia decizii, să se răzgândească, să reacționeze în moduri pe care alții le-ar putea considera iraționale. Întrebarea esențială este: protejăm instituțiile democratice și permitem unor partide noi să intre în sistem? Sau aceste partide intră și ajung, de fapt, să distrugă sistemul? Cred că trebuie să fii, în același timp, extrem de vigilent în ceea ce privește protejarea sistemului, dar și să ai încredere în sistemul pe care l-ai creat. Este prea ușor să condamni pe cineva spunând: „Tu nu ești democrat, dar eu sunt“. Iar asta reprezintă un real pericol. Poți vedea acest lucru în SUA. Oamenii l-au respins pe Trump din acest motiv, dar în același timp, au spus și: „Joe Biden reprezintă o mare amenințare pentru democrație“. Cred că este un fenomen normal ca alegătorii să fie nemulțumiți de anumite lucruri.

Și de ce sunt nemulțumiți?

Sunt nemulțumiți pentru că elitele i-au dezamăgit în timpul primei crize economice sau al ultimei crize economice, din 2009-2010. Sunt nemulțumiți de noii migranți care vin pe teritoriul european fără ca motivele să fie explicate pe deplin sau fără să se explice ce face guvernul în privința acestui lucru și fără să existe o dezbatere deschisă. Așadar, motivul pentru care se întâmplă nu este un mare mister. Cred că, pentru viitorul Europei, întrebarea este: pe măsură ce apar noi lideri, se comportă ei în moduri care vor face Europa și țările lor mai puternice? Sau, de fapt, subminează Europa și instituțiile, prin faptul că nu duc la capăt reformele economice, prin faptul că nu iau în serios problema securității într-o perioadă în care Rusia este cea mai urgentă amenințare la adresa păcii și a stabilității?

La început a fost populismul

Cum credeți că putem păstra această democrație în zilele noastre? Și care credeți că sunt limitele libertății de exprimare pe social media?

Ca jurnalist, pot să vorbesc despre motivul pentru care se întâmplă toate acestea în industria media. Aveam un control foarte mare asupra tipului de informații care erau transmise publicului pentru că noi controlam mijloacele de producție, ca să folosesc o expresie marxistă veche. Nu mai facem asta. Acum, toată lumea scrie. Toată lumea poate fi o personalitate media. Și cred că oamenii au început să simtă: „Oh, nu, presa făcea parte din problema elitelor și nu ne spunea tot adevărul“. Nu sunt pe deplin de acord cu asta, dar nu poți să contrazici ceea ce simt oamenii.

Presa se adaptează, democrația rămâne. Foto: Adevărul

Acum ne aflăm într-o lume nouă, în care putem ocoli mecanismele tradiționale de protecție și intermediarii. Donald Trump este un exemplu foarte bun de persoană care a ocolit presa, dar și Barack Obama a făcut acest lucru într-un fel: el a ocolit Partidul Democrat și a fost primul care a folosit rețelele sociale pentru a crea o mișcare. Așadar, rețelele sociale și toate celelalte lucruri sunt pur și simplu realitatea. Populismul exista cu mult înainte să existe internetul. Populismul este un alt cuvânt pentru democrație: oameni care spun lucruri pentru a obține voturi. Așa funcționează sistemul nostru de guvernare. Și trebuie să funcționeze așa. Dar apoi revenim la lucrurile cu adevărat plictisitoare. Ai instanțe bune. Mai ai o presă bună care să-i verifice pe cei aflați la putere. Ai mecanisme care să împiedice o singură persoană să facă ceva cu adevărat stupid. Asta înseamnă că democrația nu este doar exprimarea unor preocupări legitime. Înseamnă și instituirea unor mecanisme de protecție pentru a apăra acest mod de viață și sistemul pe care îl avem. Cred că întrebarea este: ai parte de o guvernare bună? Ai lideri inteligenți? Ai lideri răi? Cât de repede îi poți îndepărta? Cum poți corecta greșelile? Și mai ales: cum îi poți face pe oameni să se concentreze asupra lucrurilor care sunt cele mai importante pentru a menține această parte a lumii în siguranță?

Și cum pot jurnaliștii să-i determine pe oameni să-și recapete încrederea în presă?

Să își facă treaba cum trebuie. Am condus două publicații și am lucrat pentru alte două, iar atunci când lucrurile au funcționat bine, a fost pentru că ne făceam treaba cum trebuie. Asta înseamnă că nu trebuie să le spui oamenilor ce să gândească, ci să le spui ce se întâmplă. Dacă le spui oamenilor ce se întâmplă și se dovedește că este adevărat, ei ar trebui să creadă că este adevărat în momentul în care îl publici și îl aduci în lume. Atunci vor simți că nu pot trăi fără tine. Vor simți că au nevoie să asculte ceea ce le spui despre lume. Cred că există loc pentru pagini de opinie, dar cred că, în forma sa cea mai bună, jurnalismul este un exercițiu extrem de competitiv în lupta pentru exclusivități. Să faci o poveste extraordinară, să-ți construiești surse și relații și să ajungi la o înțelegere adevărată a ceea ce se întâmplă. Ca jurnaliști încercăm să privim în spatele cortinei, încercăm să aflăm ce se întâmplă cu adevărat în cazul unei companii, al unor lideri de business sau al unor lideri politici sau al tuturor acestora împreună. Și să aducem în lume lucrurile pe care acei oameni, de multe ori, nu vor să le facă publice. Asta este jurnalismul.

Barack Obama, al 44-lea președinte al SUA. Foto: Unsplash

Există celebrul citat al lui Thomas Jefferson „dacă ar trebui să aleg între un stat fără presă liberă și o presă liberă fără stat, aș alege-o pe cea din urmă“. De aceea cred că există tendința de a fi prea moralizatori în privința acestui lucru, iar pentru jurnaliști nu este firesc să fie moralizatori și nici nu ar trebui să fie. Nu poți avea un sistem politic care funcționează corespunzător fără posibilitatea de a distribui informații. Indiferent cum se face acest lucru, trebuie să fie făcut de ziare, iar în viitor poate că va fi făcut chiar și de inteligența artificială. Ideea este că oamenii trebuie să știe ce se întâmplă în comunitățile lor, în lumea lor, pentru a lua decizii informate despre liderii lor și despre propriile vieți și pentru a avea transparență. Nu poți trăi, nu poți avea o societate liberă și, în cele din urmă, nu cred că poți avea o societate de succes fără să iasă la lumină tot ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Rețetele vechi nu aduc rezultate noi

În ultima vreme, a luat amploare acest fenomen numit „brain rot“ care are printre caracteristici și faptul că oamenii nu mai vor să primească informații obiective și vor să li se spună ce ar trebui să gândească. Tocmai de aceea preferă să citească noutățile de pe social media, unde sunt trecute prin filtrul creatorilor de conținut, sau sunt fideli presei care trage concluzii, nu doar prezintă informații.

Cred că piața nu minte. Dacă oamenii nu consumă jurnalismul lor, este aceasta o problemă? Sau este o problemă a voastră? Sunt multe publicații care se descurcă foarte bine. „New York Times“ se descurcă foarte bine; este puțin prea politic pentru gustul meu, dar este în continuare un produs jurnalistic foarte bun. „Wall Street Journal“, „Financial Times“ și publicațiile de business se descurcă foarte bine, nu doar pentru că sunt despre business, ci pentru că sunt obiective, dar serioase. Există un loc pentru jurnalismul serios. „Politico“, unde am petrecut zece ani în versiunea europeană și pentru care am lucrat în Statele Unite ale Americii timp de mulți ani, face jurnalism politic serios. Există milioane de oameni care consumă acest tip de jurnalism. Însă dacă faci ceea ce făceai în anii ’90 și nu obții rezultate, nu da vina pe client. Trebuie să te adaptezi la modul în care oamenii consumă știrile, la ceea ce ar putea dori să consume în ceea ce privește subiectele, dar mai ales la modul în care faci acest lucru. Dacă articolul tău de 5.000 de cuvinte nu are succes, poți încerca un videoclip de trei minute bazat pe articolul de 5.000 de cuvinte. Intră într-o discuție pe Reddit și fă-i pe oameni să devină interesați de subiect.

Deci jurnalismul trebuie să se adapteze.

Asta este cea mai mare subestimare a deceniului. Totul se schimbă tot timpul. Un alt aspect este că numărul oamenilor educați în această nouă lume este tot mai mare. Așa că acești oameni vor căuta întotdeauna ceva care să-i informeze pentru viața lor profesională și personală, ceva care să-i distreze și să-i hrănească din punct de vedere intelectual. Lumea este din ce în ce mai bine informată și există o competiție tot mai mare pentru a fi cel care îi spune cuiva ceva ce nu știa înainte și în aceeași măsură pentru a face acest lucru într-un mod mai bun sau mai original. Jurnalismul înseamnă să împărtășești cu alți oameni lucruri pe care le-ai văzut sau la care te-ai gândit și care le oferă un mod diferit de a privi lumea. Să spunem că oamenii ar vrea semnale de fum. Le-am oferi semnale de fum. În urmă cu zece ani trimiteam multe newslettere, era ceva inovator.

Matthew Kaminski, cofondator „Politico“, filiala Europa. Foto: Arhiva personală

Cred că, în viitor, vor fi mult mai multe videoclipuri de scurtă durată, podcasturi sau elemente interactive. Dar gândirea și munca investite în toate acestea nu sunt diferite și nu ar trebui să fie diferite de gândirea și munca investite acum 50 de ani în scrierea unui articol frumos de revistă, care era tipărit pe hârtie. Lucrul esențial este că nu obiectul fizic în sine contează, ci ceea ce faci pentru a-l crea. Apoi te gândești foarte deschis la ceea ce este obiectul în sine.

În Europa de Vest și în SUA, mai ales în rândul noilor generații, este foarte populară întoarcerea la analog, la viața offline, inclusiv cititul ziarelor. Credeți că presa tipărită mai poate avea succes?

Cred că există ceva cu adevărat minunat în forma ziarului. A fost perfecționată de-a lungul secolelor. Este singura afacere care, din 1750 până în prezent, a rămas în mare parte aceeași. Arăta la fel. Sigur, au apărut fotografiile color, dar modelul era același. Tipărești cuvinte pe o bucată de hârtie, pui o reclamă aici, îl vinzi la un chioșc și asta este afacerea – complet neschimbată din 1750. Este uimitor că a rezistat atât de mult. Ar trebui să fim fericiți că, pentru multe generații de jurnaliști, acesta a fost un model. Obișnuiam să editez ziare și, la început, eram foarte reticent să editez materiale online. Însă va deveni tot mai distractiv pe viitor. Se va schimba? 100%. Vor fi mai puțini jurnaliști? Poate, pentru că modelul de business nu va putea susține aceleași lucruri.