Operațiunea „Vivaldi”. Ce se întâmplă cu adevărat pe frontul din Donbas

Forțele ucrainene au eliberat peste 10 kilometri pătrați pe direcția Liman prin operațiunea „Vivaldi”, însă un expert militar avertizează că Rusia nu a renunțat la planurile de înaintare spre Sloviansk și Kramatorsk, mizând pe infiltrarea unor grupuri mici de infanterie susținute masiv de aviație.

Soldați ucraineni pe frontul din Donețk Foto: Profimedia

Corpul 3 de Armată al Ucrainei a lansat pe direcția Donețk operațiunea ofensivă „Vivaldi”, în cadrul căreia, în prima etapă, forțele ucrainene au curățat de grupuri rusești aproximativ 75 de kilometri pătrați de teritoriu și au recucerit peste 10 kilometri pătrați. Iată ce se întâmplă pe sectoarele-cheie ale frontului, unde rușii continuă să înainteze, cum s-a schimbat tactica lor de atac și care direcții rămân cele mai periculoase.

Trupele ruse renunță tot mai mult, pe Donbas, la asalturile mecanizate de amploare, mizând în schimb pe o altă tactică — infiltrarea unor grupuri mici de infanterie prin golurile dintre pozițiile ucrainene. Câte doi sau trei militari încearcă să pătrundă prin fâșii de vegetație, ruine și pliuri ale terenului, să se adune în spatele liniilor înaintate și să extindă treptat așa-numita „zonă gri”. Abia după aceea inamicul încearcă să aducă forțe și logistică mai mari în zonă.

Tocmai cu consecințele unei astfel de infiltrări se confruntă acum trupele ucrainene în nordul regiunii Donețk. Corpul 3 de Armată a demarat operațiunea ofensivă „Vivaldi”, în cadrul căreia, potrivit datelor corpului de armată, în prima etapă au fost curățați de grupuri rusești aproximativ 75 de kilometri pătrați, au fost eliberați peste 10 kilometri pătrați, iar satul Serednie a fost eliberat complet. Focare de prezență rusă au fost lichidate și în zonele Novoselivka, Iarova, Korove Iaru și Oleksandrivka.

Unul dintre obiectivele-cheie ale operațiunii nu a fost doar curățarea teritoriului, ci și distrugerea sistemului de aprovizionare al inamicului. Unitățile de sisteme fără pilot ale Corpului 3 au lovit logistica rusă, iar în urma acestor atacuri, susțin militarii, ocupanții au fost nevoiți să mute o parte din depozitele de combustibil în afara Ucrainei, în regiunea Voronej. Corpul de armată a declarat că, în prima etapă a operațiunii, trupele ruse au pierdut aproximativ 1.500 de militari, peste 12.000 de drone și câteva sute de unități de blindate și artilerie.

Comandantul Corpului 3 de Armată, Andrii Bileţki, a subliniat însă că operațiunea este încă în desfășurare, iar obiectivul ei final nu este dezvăluit.

„Operațiunea noastră se numește «Vivaldi». Iar Vivaldi, după cum se știe, are patru anotimpuri. Acesta este doar primul dintre ele”, a menționat Bileţki.

Succes tactic, dar nu o schimbare de cursă

Expertul militar Dmitro Snieghiriov a declarat pentru publicația Focus că rezultatele operațiunii au permis, într-adevăr, îmbunătățirea poziției forțelor ucrainene pe direcția Liman, însă e prea devreme să se vorbească despre eliminarea completă a amenințării în zonă.

Potrivit lui, trupele ucrainene au reușit să elimine o proeminență periculoasă a forțelor ruse în zona localităților Șandrigove și Zelena Dolyna, de unde inamicul ar fi putut continua înaintarea spre Liman. Conform unor informații preliminare, care mai au nevoie de confirmare oficială din partea Statului Major, unitățile ruse ar fi fost respinse până la râul Jerebeț, inamicul pierzând astfel o parte din pozițiile cucerite în ultimul an.

Totodată, Snieghiriov avertizează împotriva unor evaluări prea optimiste. Comandamentul rus încearcă să compenseze pierderile teritoriale prin redistribuirea rezervelor operaționale, inclusiv din partea ocupată a regiunii Lugansk. Linia logistică scurtă permite Rusiei să își întărească rapid unitățile și să reia presiunea.

Așadar, potrivit expertului, este vorba în primul rând de un succes tactic al forțelor ucrainene, care a îngreunat planurile rusești pe direcția Lyman, dar nu a determinat inamicul să renunțe la planurile ofensive ulterioare.

Sviatohirsk și Liman: rușii evită atacul frontal

O amenințare separată persistă în apropiere de Sviatohirsk. În pofida declarațiilor ruse potrivit cărora orașul ar fi sub control, Snieghiriov subliniază că acestea nu corespund realității de pe teren — pozițiile înaintate rusești rămân, potrivit estimărilor sale, la aproximativ zece kilometri de Sviatohirsk.

Mai important este însă direcția înaintării ruse: Rusia nu a renunțat la tactica folosită deja în luptele pentru Bahmut — în loc de un asalt direct asupra orașului, inamicul încearcă mai întâi să preia controlul asupra rutelor de aprovizionare, pentru a crea apoi o amenințare de încercuire operațională a grupării ucrainene.

Tocmai de aceea presiunea este menținută simultan pe direcțiile Liman și Sviatohirsk, obiectivul principal fiind, potrivit expertului, preluarea controlului asupra logisticii forțelor ucrainene.

O problemă suplimentară o reprezintă zona Oleksandrivka, unde, potrivit lui Snieghiriov, forțele ruse controlează înălțimile dominante. Acest lucru le extinde raza de acțiune radio și le oferă mai multe posibilități de utilizare a dronelor FPV, inclusiv a celor pe fibră optică. Atât timp cât inamicul deține aceste înălțimi, situația pe direcția Lyman va rămâne dificilă.

Totodată, acțiunile ucrainene au reușit deja, potrivit evaluării lui Snieghiriov, să reducă semnificativ amenințarea directă a unei pătrunderi spre Sviatohirsk și a preluării controlului asupra Limanului. În jurul orașului Liman însă, rușii continuă să folosească infiltrarea unor grupuri mici de asalt.

Liman nu este ținta finală: de ce le trebuie Rusiei Sloviansk și Kramatorsk

Direcția Liman este importantă pentru comandamentul rus, potrivit lui Snieghiriov, mai ales ca una dintre căile către un obiectiv strategic mult mai important: Sloviansk și Kramatorsk.

Pe direcția Sloviansk, trupele ruse încearcă să înainteze simultan pe mai multe rute — una trece prin zona Kriva Luka, alta prin direcția Mikolaivka. Astfel, inamicul încearcă să creeze o amenințare de flanc și să încercuiască treptat apărarea ucraineană, în loc să o străpungă într-un singur punct, explică expertul.

O țintă separată este, potrivit acestuia, termocentrala din Sloviansk. Importanța ei nu ține doar de obiectivul în sine, ci și de faptul că asigură energie unei părți importante din teritoriul controlat de Ucraina în regiunea Donețk. De aceea, pe această direcție, trupele ruse continuă să concentreze infanterie de asalt și folosesc intens bombe aeriene ghidate.

O altă zonă periculoasă este șoseaua Bahmut–Sloviansk și regiunea canalului Doneț–Donbas. Trupele ruse, potrivit lui Snieghiriov, încearcă să se stabilească în apropierea acestui obstacol de apă, pregătind condițiile pentru o înaintare ulterioară spre râul Doneț.

Este vorba, din nou, despre o încercare de a presa simultan din mai multe direcții, creând o amenințare de încercuire pe flancuri a orașului Sloviansk.

Deocamdată nu au loc lupte directe pentru oraș. Distanța de la pozițiile ruse înaintate până la Sloviansk este, potrivit diverselor estimări ale expertului, de aproximativ 12–15 kilometri. Totuși, el consideră drept o tendință negativă înaintarea treptată de-a lungul șoselei spre Bahmut, precum și activitatea inamicului în zonele Kriva Luka și Zakitne.

Kupiansk, o diversiune: unde ar putea fi ținta reală a rușilor

O altă direcție pe care trupele ruse folosesc activ tactica infiltrării rămâne cea a orașului Kupiansk. Însă, potrivit lui Dmitro Snieghiriov, aici este important să nu ne uităm doar la luptele pentru oraș propriu-zis.

Pe malul drept al râului Oskil, forțele ucrainene au înregistrat anumite succese tactice — printre altele, au reușit să-și îmbunătățească poziția între localitățile Dvorichna și Zapadne, ceea ce a îngreunat încercările Rusiei de a uni diferite sectoare ale frontului și de a folosi cea mai scurtă rută pentru concentrarea grupurilor de asalt.

Situația rămâne însă mai complicată pe malul stâng, unde trupele ruse încearcă să înainteze spre Kurilivka și să extindă în continuare zona de prezență.

Snieghiriov consideră că orașul Kupiansk are pentru comandamentul rus, în mare parte, o semnificație politică și de imagine, ținta militară mult mai importantă fiind nodul feroviar Kupiansk-Vuzlovi.

„Kupiansk, ca centru raional, le trebuie în primul rând ca simbol. Iar obiectivul strategic este Kupiansk-Vuzlovi”, explică expertul.

Motivul ține de importanța sa logistică — este un nod feroviar și rutier major, al cărui control le-ar permite rușilor, potențial, să formeze o grupare de șoc pentru acțiuni ulterioare de-a lungul râului Oskil.

Potrivit lui Snieghiriov, obiectivul final ar putea fi din nou o ieșire spre aglomerarea Sloviansk-Kramatorsk, existând o paralelă cu anul 2022, când gruparea rusă de la Izium a încercat să creeze o amenințare de încercuire a forțelor ucrainene în zona Sloviansk și Kramatorsk.

Expertul atrage atenția și asupra aspectului informațional: în mesajele rusești se vorbește mult mai mult despre Kupiansk, în timp ce Kupiansk-Vuzlovi este menționat mult mai rar, ceea ce, în opinia sa, ar putea fi o încercare de a nu dezvălui direcția reală de concentrare a eforturilor.

Câte doi-trei militari: cum s-a schimbat tactica rusă

Direcția Kupiansk ilustrează bine, potrivit lui Snieghiriov, schimbarea tacticii ruse.

După eșecurile anterioare ale asalturilor concentrate, rușii trimit tot mai des în zona apărării ucrainene grupuri minime — uneori doar câte doi sau trei militari.

Aceste grupuri nu încearcă să ocupe imediat o zonă întinsă sau o localitate. Sarcina lor este să treacă neobservate, să se stabilească în clădiri, plantații sau alte adăposturi, să aștepte alte grupuri și abia apoi să-și extindă treptat prezența.

În zona Kupiansk, notează expertul, astfel de grupuri pătrund simultan din mai multe direcții.

Acest model diferă fundamental de atacurile mecanizate de amploare pe care Rusia le folosea activ în etapele anterioare ale războiului. Acum inamicul încearcă să evite concentrările mari de tehnică și oameni, care devin rapid ținte pentru dronele și artileria ucraineană.

În schimb, frontul este practic „testat” de zeci de grupuri mici.

„Nu încearcă să lovească concentrat într-o singură direcție, ci practic ne testează apărarea. Unde cedează, acolo și înaintează”, explică Snieghiriov.

„O mie de tăieturi”: de ce Rusia întinde frontul

O tactică similară folosesc trupele ruse și la granița regiunii Harkov, în special în zona localității Milove.

Potrivit lui Snieghiriov, sensul acestor acțiuni nu constă neapărat în ocuparea rapidă a unui teritoriu întins. Comandamentul rus încearcă să creeze simultan multe amenințări mici, obligând forțele ucrainene să reacționeze la fiecare dintre ele și să-și mute rezervele.

Expertul numește aceasta tactica „miei de tăieturi”: în loc de o singură lovitură puternică, inamicul creează zeci de puncte locale de tensiune.

Unul dintre obiective este să determine comandamentul ucrainean să retragă rezerve operaționale de pe direcția Kupiansk către zona de graniță. În perspectivă, rușii ar putea încerca să lege între ele grupările din zonele Milove, Kupiansk și Vovceansk, formând astfel o zonă mai largă de presiune de-a lungul graniței.

Tocmai de aceea, pătrunderea locală a câtorva militari ruși nu ar trebui interpretată automat drept o străpungere a frontului. Pericolul apare însă atunci când astfel de grupuri devin numeroase și cel puțin o parte dintre ele reușesc să se stabilească.

În acest caz, inamicul poate aduce unități suplimentare, extinde „zona gri” și transforma treptat infiltrarea tactică într-un sector de ofensivă cu drepturi depline.

Unde este acum cel mai mare pericol: Liman, Sloviansk, Kupiansk și Kostiantinivka

În pofida succeselor tactice ale forțelor ucrainene, Snieghiriov îndeamnă la prudență și avertizează împotriva perceperii situației de pe front drept o cotitură în favoarea Ucrainei. Rusia își păstrează capacitatea de a redistribui rezerve operaționale între sectoare și continuă să preseze acolo unde vede șanse de înaintare.

Direcțiile Lyman, Sloviansk și Kupiansk rămân, potrivit expertului, cele mai periculoase în acest moment — acolo inamicul combină infiltrarea grupurilor mici de asalt cu presiunea asupra logisticii ucrainene și încercările de a ocupa poziții avantajoase.

Situația se agravează separat în zona Kostiantynivka. Potrivit lui Snieghiriov, trupele ruse s-au intensificat în zonele Cervone și Ivanopillia, evaluările privind controlul asupra unor sectoare fiind diferite: partea rusă revendică ocuparea unor teritorii, în timp ce partea ucraineană le consideră „zonă gri”.

O presiune suplimentară vine din intensificarea activității inamicului în zona Ceasiv Iar. Menținerea îndelungată de către trupele ucrainene a unor poziții acolo a împiedicat până acum Rusia să creeze condiții favorabile pentru încercuirea operațională a grupării forțelor ucrainene de lângă Kostiantinivka. Acum inamicul încearcă să intensifice presiunea și pe acest flanc.

Logica rusă rămâne, așadar, similară pe diferite sectoare ale frontului: nu este necesară o singură lovitură puternică pentru a străpunge apărarea. Este suficient să se creeze câteva puncte de tensiune simultane, să se determine Ucraina să-și introducă rezervele, să se identifice sectorul slab — iar apoi să se extindă prezența acolo.

Tocmai de aceea, subliniază expertul, succesele actuale ale forțelor ucrainene trebuie evaluate cu prudență.

„Există succese tactice, ne-am întărit pozițiile, am eliminat posibilitatea unei străpungeri spre Sviatohirsk și Lyman. Dar nu se poate spune că inamicul a fost respins și se retrage”, spune Snieghiriov.

Bombele aeriene ghidate deschid calea infanterie ruse

Un alt factor care sporește semnificativ capacitățile grupurilor de asalt rusești rămâne aviația.

Potrivit lui Snieghiriov, înainte de tentativele de înaintare, trupele ruse folosesc intens atacuri aeriene, distrugând practic pozițiile ucrainene și clădirile din zonele vizate. Abia după aceea, grupuri mici de infanterie încearcă să pătrundă prin apărarea astfel slăbită.

Infiltrarea în grupuri de doi-trei militari nu funcționează de la sine, este precedată de atacuri cu bombe aeriene ghidate și alte mijloace de lovire, menite să reducă din capacitatea infanteriei ucrainene de a-și menține pozițiile. Utilizarea masivă a aviației de front rămâne, potrivit lui Snieghiriov, unul dintre riscurile majore pentru evoluția ulterioară a ofensivei ruse, iar reducerea acestei presiuni depinde în primul rând de lovirea bazelor aeriene, întrucât contracararea directă a unui număr mare de bombe ghidate prin mijloace de apărare antiaeriană este extrem de dificilă.

Modelul rus de ofensivă are însă și un punct slab evident, costul ridicat în oameni. Potrivit datelor citate de Snieghiriov, doar în luna august pierderile armatei ruse s-au ridicat la aproximativ 42.000 de militari, cu circa 6.000 mai mult decât poate compensa Rusia prin recrutările curente.

Cu alte cuvinte, armata rusă își consumă efectivele mai rapid decât reușește să le refacă. Deocamdată însă, acest lucru nu este suficient pentru a opri ofensiva — Moscova mai dispune de rezerve și de capacitatea de a le redistribui între diferite sectoare ale frontului.

Aceasta este, de altfel, principala caracteristică a etapei actuale a războiului: Rusia încearcă tot mai rar să străpungă frontul printr-o singură grupare de șoc puternică. În schimb, creează numeroase amenințări locale, introduce grupuri minime de infanterie prin golurile din apărare, le susține cu aviație și așteaptă să identifice punctul cel mai slab al apărării ucrainene.

Operațiunea „Vivaldi” a arătat că astfel de infiltrări pot fi lichidate, iar pozițiile pierdute pot fi recucerite. Însă atât timp cât Rusia dispune de rezerve, sprijin aerian și capacitatea de a presa simultan pe mai multe direcții, amenințarea unor noi infiltrări și a transformării lor într-o străpungere deplină va persista, susțin experții militari citați de focus.ua.